Author: toniberbece

Am visat că un om al străzii a găsit la gunoi o pungă în care fusese aruncată aproape o oală întreagă de mâncare (cum facem adesea noi aceștia care avem prea mult), acest om mânca din ea intr-o stație de autobuz, eu m-am apropiat de el si l-am întrebat: “De ce mănânci mâncarea aceasta aruncată de alții?” Iar el s-a uitat la mine si a strigat: “Pentru că nu-mi dai tu de mâncare!” M-am trezit si n-am mai avut somn până s-a făcut ziua. În tot acest timp am făcut planul de a merge mai des si mai plin de binecuvântări la oamenii sărmani pe care ii cunosc. Mi-am dat seama că trebuie să continui si mai intens ceea ce am început si oricât de implicat as fi in alte lucrări nu trebuie sa neglijez sărmanii.

Parintele Necula povestea la întâlnirea Mic Dejun cu Rugăciune din Parlamentul României cum in al doilea război mondial a avut loc un bombardament asupra unei Biserici în care se afla o statuie cu Isus, care avea mâinile întinse spre oameni spre ai binecuvanta si ajuta, însă bomba aceea a spulberat tocmai mâinile statuii. Preotul a chemat experți să refacă statuia, dar nu găseau lemn de aceeași vechime si densitate pentru a-i reface mâinile. Însă sora care făcea curat în Biserica într-o zi a șters mai bine soclul statuii care avea patina timpului pe el, iar pe soclu a descoperit o inscripție veche de sute de ani, iar această inscripție spunea: “Fiți voi mâinile Mele!”

Așadar, Hristos ne-a chemat înainte de toate să fim noi mâinile Lui care îngrijesc bolnavii și sărmanii, mâinile care șterg lacrimile si umplu frigiderele orfanilor si văduvelor. Vom fi judecați la judecata de apoi nu pentru că n-am construit catedrale impunătoare cu statui reprezentându-L pe Hristos, ci vom fi judecați că n-am fost mâinile lui Hristos in lume. Sa nu uitam mesajul lui Hristos de la Judecata spus chiar de El in evanghelia lui Matei: “– Plecaţi de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit pentru diavolul şi pentru îngerii lui! Căci Mi-a fost foame şi nu Mi-aţi dat să mănânc, Mi-a fost sete şi nu Mi-aţi dat să beau, am fost străin şi nu M-aţi primit între voi, am fost gol şi nu M-aţi îmbrăcat, am fost bolnav şi în închisoare şi nu m-aţi vizitat (Matei 25:41-43!”

Dacă doriți sa ajutați campaniile umanitare de mâine de la Călărași si de săptămâna viitoare din alte localități puteți dona aici:
RO08INGB0000999906461937
Asociatia Centrul Crestin Profides
C.I.F. 36766530
Codul BIC/SWIFT: INGBROBU

Sau direct cu cardul: https://bisericaprofides.ro/donatii

Cu prețuire,
Toni Berbece

Dacă banii te pot motiva să faci ceva ce Dumnezeu nu te poate motiva să faci, atunci banii sunt dumnezeul tău. Dacă banii te pot trezi la 7 dimineața pentru a pleca la muncă, dar credința nu te poate motiva o singură zi pe săptămână să te trezești la 9 pentru a pleca la Biserică, înseamnă că slujești banii si nu pe Dumnezeu. Dacă banii te pot motiva să citești zeci de cărți, dar Dumnezeu nu te poate motiva să-I citești Cartea Vieții si a salvării tale, atunci banii sunt stăpânul tău, iar cei ce-i iubesc se străpung singuri cu o mulțime de chinuri.

Dacă grija pentru corpul tău te poate motiva să te trezești cu o ora mai devreme ca sa mergi la sală sau după o zi istovitoare de muncă ai motivație să mergi și să “tragi de fiare” sau sa faci pilates, dar nu poți să mergi după job la o slujbă de Biserică pentru că ești “prea obosit”, atunci înseamnă că dumnezeul tău este propriul corp. Dacă ai energie să alergi pe bandă, să ridici greutăți si să stai în coate minute bune, dar n-ai motivația să cari o plasă de mâncare la un sărman, atunci doar trupul tău te interesează si ești din cale afară de egoist. Dacă concediile, relaxările si cumpărăturile pentru tine te pot costa oricât că nu-ți pasă, dacă “spargi” tot pe plăceri, dar te doare inima când ajuți un sărman, dai ceva pentru Biserica sau când îți ajuți neamurile, atunci înseamnă că poftele tale carnale îți sunt dumnezei.

Dacă cariera sau business-ul tău te motivează să stai și 14 ore pe zi preocupat si plin de griji, dacă afacerea ta sau job-ul tău storc toată vlaga din tine, astfel că nu mai lași timp, energie, loc si pentru Dumnezeu, familie si semeni, înseamnă că ți-ai făcut un dumnezeu din muncă, din visele si planurile tale si ești un workaholic, un maniac după planurile tale vremelnice si nu investești in ceea ce rămâne cu adevărat. Când afacerea ta sau job-ul tău falimentează sau te saturi de ele, tu cu ce rămâi? Ai tu o relație cu Hristos ca bază, ai tu o familie si ai investit tu în prieteni care rămân lângă tine orice ar fi? Dacă nu, înseamnă că te istovești pentru un dumnezeu crud, numit muncă, te închini cum spune Biblia la dumnezeul numit “lucrul mâinilor tale”. Idolii noștri de multe ori nu sunt vizibili, ci pot fi planuri, vise si proiecte care contează mai mult decât iubirea de Dumnezeu, de familie si de semeni. Tu ce dumnezei ai? Sau Îl ai ca Dumnezeu pe singurul care rămâne! De fapt iubirea de Dumnezeu nu sunt egoismul si foamea Lui dupa atenție si iubire, ci e protectia noastră de dumnezeii falși si nemiloși. Dumnezeu nu dezamăgește, pe când oricare altul o va face!

Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece

Vă legați de hainele și gențile femeilor considerând ca acestea pot fi păcate, dar voi umblați cu mașini de lux și nu vă gândiți că e aceeași chestiune, dacă sunteți adepții modestiei de ce vă plac mașinile scumpe si vilele cu piscine si jacuzzi? Dacă impui altora modestia ai grijă mai întâi la tine pentru a nu cădea sub pedeapsa ipocriziei fariseilor. Nu-l văd pe Avraam, Iosif, Iov, David, Mardoheu si alți binecuvântați ai Bibliei impunând modestia si vorbind despre a nu purta haine scumpe când ei au fost chemați sa umble printre demnitarii si regii lumii. Nu-l văd pe Iosif după ce a primit haina si inelul de aur ale Faraonului vorbind împotriva inelelor si hainelor scumpe. N-ar fi fost asta ipocrizie? Un predicator care țipă de la amvon ca surorile să fie modeste si care apoi urcă într-un bolid de lux este un ipocrit. Dacă ai ales sa fii Ilie, fii Ilie, dar nu-l disprețui nici pe cel ales de Dumnezeu să fie un Iosif sau un Mardoheu. Dacă Dumnezeu te-a binecuvântat ai grijă să nu te mândrești și să dai și altora din binecuvântările tale. Nu fiți habotnici si ipocriți, ci înțelepți.

Nu pot să nu remarc o înclinație spre religiozitate ipocrită mai ales la cei care au probleme morale grave. De exemplu un bărbat care mi s-a spovedit că a păcătuit cu o femeie ușoară, era de fapt în spațiul public si Bisericesc “obsedat” de ideea că femeia trebuie să poarte batic si că trebuie să fie modestă. De fapt mulți cred că scapă de păcatele lor impunând altora o conduită austeră. Apoi, un alt domn si-a înjurat pastorul pentru că tinerele au făcut repetiții în blugi și nu în fuste. Este acest sindrom rasputian, acela de a impune altora sfințenia în timp ce ei n-o practica. Exact cum a spus Domnul Hristos: “Ei leagă poveri grele şi dificil de dus şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei înşişi nici măcar cu degetul nu vor să le mişte… Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi curăţaţi pe dinafară paharul şi farfuria, dar pe dinăuntru sunt pline de jaf şi de necumpătare! Fariseu orb! Curăţă mai întâi pe dinăuntru paharul (şi farfuria), ca să fie curate și pe dinafară (Matei 23:3; 25-26)!”

Predicați înfrânarea, dar și trăiți-o, pentru că de predicatori cu bârne în ochi, dar care văd peste tot paie ne-am săturat. Cum adineaori s-a trezit să judece femeile dintr-o Biserică o tânără care la profil avea o poza cu buricul gol si “buze de rață”. Nu va lăsați înșelați, adesea lupii aceștia vin să propovăduiască o mântuire prin fapte religioase tocmai pentru a vă face să uitați de harul lui Hristos. Fiți decenți, fiți înfrânați, însă nu faceți din creștinism o religie a mântuirii prin fapte care izbesc ochii, în iad vor fi multe femei cu batic care le-au urât pe cele care n-au avut, în iad vor fi mulți predicatori care au predicat legalismul, dar ei au fost libertini. Cei mai mari dușmani ai Evangheliei lui Hristos au fost si sunt fariseii, feriți-vă de aluatul lor, cum ne-a zis si Mântuitorul!

Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece