Dacă banii te pot motiva să faci ceva ce Dumnezeu nu te poate motiva să faci, atunci banii sunt dumnezeul tău. Dacă banii te pot trezi la 7 dimineața pentru a pleca la muncă, dar credința nu te poate motiva o singură zi pe săptămână să te trezești la 9 pentru a pleca la Biserică, înseamnă că slujești banii si nu pe Dumnezeu. Dacă banii te pot motiva să citești zeci de cărți, dar Dumnezeu nu te poate motiva să-I citești Cartea Vieții si a salvării tale, atunci banii sunt stăpânul tău, iar cei ce-i iubesc se străpung singuri cu o mulțime de chinuri.
Dacă grija pentru corpul tău te poate motiva să te trezești cu o ora mai devreme ca sa mergi la sală sau după o zi istovitoare de muncă ai motivație să mergi și să “tragi de fiare” sau sa faci pilates, dar nu poți să mergi după job la o slujbă de Biserică pentru că ești “prea obosit”, atunci înseamnă că dumnezeul tău este propriul corp. Dacă ai energie să alergi pe bandă, să ridici greutăți si să stai în coate minute bune, dar n-ai motivația să cari o plasă de mâncare la un sărman, atunci doar trupul tău te interesează si ești din cale afară de egoist. Dacă concediile, relaxările si cumpărăturile pentru tine te pot costa oricât că nu-ți pasă, dacă “spargi” tot pe plăceri, dar te doare inima când ajuți un sărman, dai ceva pentru Biserica sau când îți ajuți neamurile, atunci înseamnă că poftele tale carnale îți sunt dumnezei.
Dacă cariera sau business-ul tău te motivează să stai și 14 ore pe zi preocupat si plin de griji, dacă afacerea ta sau job-ul tău storc toată vlaga din tine, astfel că nu mai lași timp, energie, loc si pentru Dumnezeu, familie si semeni, înseamnă că ți-ai făcut un dumnezeu din muncă, din visele si planurile tale si ești un workaholic, un maniac după planurile tale vremelnice si nu investești in ceea ce rămâne cu adevărat. Când afacerea ta sau job-ul tău falimentează sau te saturi de ele, tu cu ce rămâi? Ai tu o relație cu Hristos ca bază, ai tu o familie si ai investit tu în prieteni care rămân lângă tine orice ar fi? Dacă nu, înseamnă că te istovești pentru un dumnezeu crud, numit muncă, te închini cum spune Biblia la dumnezeul numit “lucrul mâinilor tale”. Idolii noștri de multe ori nu sunt vizibili, ci pot fi planuri, vise si proiecte care contează mai mult decât iubirea de Dumnezeu, de familie si de semeni. Tu ce dumnezei ai? Sau Îl ai ca Dumnezeu pe singurul care rămâne! De fapt iubirea de Dumnezeu nu sunt egoismul si foamea Lui dupa atenție si iubire, ci e protectia noastră de dumnezeii falși si nemiloși. Dumnezeu nu dezamăgește, pe când oricare altul o va face!
Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece