Category: Fără categorie

Am ajuns ca un popor pe care niciodată nu L-ai cârmuitor Tu, Dumnezeule, pentru că multe dintre femeile noastre consideră că pruncii din pântecele lor sunt ca niște “paraziți” pe care se duc să-i elimine, cum a si declarat o femeie lipsită de spiritul matern. Au ajuns spitalele din România ca valea Hinom, ca valea în care evreicele își ardeau copiii, vale care pe evreiește se numea Ghena, și pe care Hristos a asemuit-o cu Iadul, unde viermele nu doarme si focul nu se stinge. Așadar, Mântuitorul a urât uciderea pruncilor, de aceea a blestemat Ghena. Iar cei ce practică uciderea pruncilor si nu se lasă de această faptă abominabilă vor ajunge în Iad.

Am ajuns ca un popor pe care niciodată nu L-ai cârmuitor, căci femeile noastre își vând trupurile pe internet pentru a conduce mai apoi bolizi de lux, chiar bărbații își trimit femeile la prostituție fie virtuală fie fizică, doar pentru a se înfrupta din iubirea de bani, din Mamona. Romanii iubesc câștigul din curvie si preacurvie, de aceea tu Dumnezeule nu vei tăcea si vei pedepsi acest neam și pe cei ce practică astfel de urâciuni.

Am ajuns ca un popor pe care niciodată nu L-ai cunoscut, pentru că ne place să fim numiți creștini, ne facem Catedrale cât muntele de mari, dar suntem sfidători cu Dumnezeu când aceeași creștini ies la paradele spurcăciunii pentru a promova nelegiuirea numită de Biblie ca blestem. Vrem si cu Dumnezeu, dar si cu Diavolul, vrem imaginea imaculată a Fecioarei, dar si parșivenia Șarpelui, care L-a ispitit pe Hristos. Vrem și Crucea lui Hristos și Copitele Țapului Azazel, simbol al Diavolului. Nu se poate si cu Cruce si cu spurcăciune, pentru că tocmai prin Cruce suntem chemați la o lepădarea de păcat. Cântam si “Hristos a înviat din morți!”, dar și “Da mamă sunt beată!” și “Ia mai toarnă un păhărel….” Așadar, trebuie să alegem azi cui vrem să slujim, pentru că Hristos si Satana au destinații diferite!

Cu prețuire pentru sfinți,

Toni Berbece

Dacă citești Psalmii afli că Dumnezeu iubește muzica de orice fel cântată atât acasă cât si în Biserică, iubește instrumentele muzicale, iubește bucuria produsă de muzică, la urma urmei El a creat muzica (chiar si instrumente muzicale) și plăcerea de a o asculta. Iată ce zice un Psalmist: “Lăudați-L cu sunet de trâmbiță, lăudați-L cu alăuta și harpa! Lăudați-L cu timpane și cu jocuri, lăudați-L cântând cu instrumente cu coarde și cu cavalul! Lăudați-L cu chimvale sunătoare, lăudați-L cu chimvale zăngănitoare! Tot ce are suflare să laude pe Domnul! Lăudați pe Domnul (Psalmul 150)!” Multe dintre discuțiile despre cel fel de muzică trebuie să cântăm în Biserica s-ar rezolva dacă oamenii ar asculta de Biblie și nu de poftele lor.

De exemplu unora le place muzica lăutărească, pentru că asta au ascultat ei mereu. Cineva mi-a trimis revoltat o melodie creștină pe ritmuri lăutărești, zicând-mi că așa ceva este nepermis. Iar eu i-am spus că Dumnezeu adoră muzica lăutărească, pentru că El a lăsat ca dar creativitatea omului, care poate compune orice tip de muzică, Lui ii place si muzica electronică, chiar si “manelele creștine”, chiar și un “solo de tobe”, chiar și un solo de electrică cu note înalte si acorduri puternice. La urma urmei nu muzica îl deranjează pe Dumnezeu, ci faptul că nu avem loc unii de alții în Biserici, că nu ne suportăm, că ne judecăm după gusturile proprii, că cel care iubește muzica lăutărească l-ar trimite în iad pe cel care ascultă pop-rock creștin, asta nu suportă de fapt Dumnezeu.

Zilele acestea am primit mesaje de la persoane care îmi cereau părerea despre un festival de muzica creștină, mă întrebau dacă îi este plăcut Domnului așa ceva. I-am spus că în țara în care festivaluri de muzică drăcească au acaparat scenele, stadioanele și tineretul, chiar e nevoie de festivaluri dedicate lui Dumnezeu, pentru că tot un Psalmist ne spune că “Dumnezeu locuiește în mijlocul laudei poporului Său” și nu ne zice ce stil ar trebui să aibă acea laudă. Oricum, rețineți că Diavolul nu fuge de muzică, ci fuge doar de muzica închinată Domnului și cântată cu smerenie și cu bucurie în El. Dumnezeu iubește sărbătoarea omului neprihănit. David nu alunga demonii cu acordeonul, nici cu țambalul, nici cu chitara electrică, nici cu toba și nici cu lira, ci cu Duhul lui Dumnezeu care “îmbrăca” fiecare acord în slava Lui. Așadar, lasă-te de judecată și de inima rea! Tragedia este când noi creștinii ne batem cu instrumente muzicale peste gură, iar Diavolul câștigă suflete pentru Iad prin festivalurile spurcăciunii pline de droguri și destrăbălare.

Cu prețuire pentru înțelepți,
Toni Berbece

Un bărbat și-a strangulat prietenul in timp ce erau la pescuit, după care a dat vina pe Bigfoot. Bineînțeles că poliția nu l-a crezut si a fost condamnat la închisoare. Mi-a scris un tânăr internat la psihiatrie și mi-a zis să mă rog să iasă diavolul din soția lui, însă când i-am spus că mă voi ruga si pentru eliberarea lui a zis că el e bine, dar e internat din vina soției. Așa suntem mulți dintre noi, nu ne vedem niciodată vina sau greșeala, nu putem să ne recunoaștem învinși de vicii, de păcate, de greșeli și de demoni. Cred că cele mai grele cuvinte din lume sunt: “Da, sunt vinovat!”

La primul și cel mai mare proces din istoria omenirii, cei doi inculpați au dat vina pe altcineva, Adam pe Eva, iar Eva pe Șarpe, dar amândoi erau foarte vinovați. Se spune că Alexandru Ioan Cuza a vizitat odată o închisoare, iar acolo toți au sărit pe el sa-si apere vinovăția în afară de unul singur care a recunoscut că este acolo din vina lui, tocmai pe acela l-a eliberat Domnitorul Alexandru, tocmai pentru că a văzut în el reabilitare. Pentru că reabilitarea începe cu aceste cuvinte: “Iartă-mă, am greșit!“

Lumea se împarte în două tabere aliniate în spatele tâlharilor de pe cruce, o tabără care va zice mereu chiar și în Iad, că nu e nevoie de Hristos, că Hristos e de vină, că Hristos nu ajută la nimic, iar cealaltă tabara se va alinia în spatele tâlharului care a spus: “Doamne adu-ți aminte și de mine când voi fi în Împărăția ta!” Vrei să fii tâlharul mânios și rebel, care a ratat Raiul din mândrie pentru că nu a putut spune: “iartă-mă!” Sau vrei să fii tâlharul care și-a văzut vina și a acceptat nevoia de iertare? La Judecată nu vei putea da vina pe Bigfoot, ci va fi un singur vinovat, iertat sau neiertat.

Cu prețuire,
Toni Berbece