Category: Fără categorie

Nu vom lua cu noi nici măcar un fir de ață și totuși ne dăm de ceasul morții pentru tone de cărămizi, kg de aur, conturi in bănci și lucruri pieritoare. Ne ignorăm șotiile/soții pentru o mărire de salariu, fugim fără familii pe plaiuri străine pentru haine și paturi mai bune, dar când ne cresc copiii si când ne îmbătrânesc partenerii ne dăm seama că am pierdut ce aveam mai scump pentru “gunoaie” ce păreau comori, dar care acum sunt vechi si nu tin de cald la suflet. Casele se strică, mașinile se devalorizează, banii se duc și ei, dar valoarea familiei nu dispare niciodată. În Cer nu vom lua zdrențe, dar vom lua cu noi sufletele alor noștri, iar de nu i-am iubit, îngrijit, prețuit și protejat nu vom zbura spre alte zări mai bune, ci vom arde cu gunoaiele pe care le-am prețuit mai mult decât pe cei dragi.

Nu vom lua cu noi nici vise, nici planuri, nici intenții de a face bine, ci doar ce am făcut bine. Aud oameni care spun: “Am vrut să fac bine, am vrut să mă împac cu soția/soțul, am vrut să renunț la vicii și să fiu un om mai bun, am vrut să mă apuc să citesc Biblia pentru a fi un om curat, am vrut să mă rog si să cer ajutor să scap de omul din mine care m-a distrus…” Dar niciodată n-au făcut-o. În Cer, la Judecată, nu vom putea să ne scuzăm spunând “ că am vrut”, ci doar dacă am făcut binele vom putea ține capul sus.

Nu vom lua cu noi în Cer nimic de pe pământ, nici hainele de pe noi, pentru că vom primi altele, nu vom lua cu noi nici carduri bancare, nu vom lua cu noi mașinile pe care le conducem, nu vom lua cu noi nimic din lucrurile pentru care ne consumam 99% sau chiar 100%, ci Biblia ne spune: “Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu (Matei 5:8)!” Iar în alt loc spune: “Ferice de cel cu fărădelegea iertată și de cel cu păcatul acoperit! Ferice de omul căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea și în duhul căruia nu este viclenie! Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu și nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Și Tu ai iertat vina păcatului meu” (Psalmul 32:1-5). Așadar, în Cer vei putea lua doar un suflet murdar de păcate si care va fi aruncat în iazul de foc pentru vesnicie sau vei putea lua un suflet curat, care va sta cu Hristos si Sfinții o vesnicie. Ce alegi?

Cu prețuire,
Toni Berbece

Am văzut de curând o propunere din partea unei “organizații”, care s-a făcut stăpână peste noapte peste toată lumea si la care guvernele lumii se închină orbește, cum că ar trebui să nu se mai țină cont de “pașapoarte verzi” ca să se călătorească. Au impus “pașapoartele verzi” cu forța, au fost nenorociți sute de mii de oameni care si-au pierdut locurile de muncă, nu mai vorbim de concedii anulate sau făcute cu stresul trecerii pe roșu a țărilor vizitate, nu mai vorbesc de stresul “carantinării”, iar acum vin cu “propuneri”. Păi ați nenorocit economia lumii cu porunci si acum veniți cu propuneri? De ce nu sunteți la fel de vehemenți și disperați în a ne reda libertatea, la fel ca atunci când ne-ați luat-o.

E interesantă vehemența cu care ați făcut greșeli, dar jenantă atitudinea prin care v-ați făcut că plouă când a trebui să vă cereți iertare, este interesantă vehemența și siguranța cu care ne-ați promis că ne salvați defintiv dacă ne medicamentăm cu “zeama” voastră “fermecată”, iar acum cu sfială ne spuneți că ne trebuie “n” update-uri și că nici acestea nu sunt chiar o soluție. Cu vehemență ne-ați pus paznici la magazine care să ne scaneze, ați făcut gardienii planetei din toți pensionarii noștri angajați la firme de pază, iar acum nu-i mai scoateți de pe la porți. Au ajuns firmele de pază exact ca paznicii de la porțile ghetourilor. Ne milogim de ei să ne ofere un strop de libertate când aceasta ne “expiră”, de zici că doar ei s-au născut liberi, iar noi suntem sclavi.

Așteptăm urgent să ne redați libertatea si să vă corectați greșelile cu aceeași vehemență cu care le-ați făcut. Nu se poate și nu vom mai tolera să ne dați porunci prin care să ne duceți într-un “sclavagism planetar”, iar apoi când e vorba de libertate să dați cu sfială propuneri. Ați încurajat guvernele lumii să facă din proprii cetățeni “sclavi”, iar acum dați din coate când nu mai vor să-si retragă legile sclaviei. Cât credeți că vă vom mai tolera, pe voi “organizații ale robiei”? Veți fi judecați în Cer și pe Pământ pentru ceea ce faceți!

Cu prețuire pentru adevăr,
Toni Berbece

A venit o tânăra la Biserică spunându-mi că o vrăjitoare i-a spus mamei ei despre ea că are cununiile legate, motiv pentru care nu se poate căsători. Dar tânăra nu a vrut să meargă cu mama ei la vrăjitoare, ci a striga prin rugăciune la Dumnezeu și a cerut să o îndrume. Pe YouTube i-a apărut o mărturie, de la Biserica Profides, a unei tinere care a fost eliberată de vrăjile făcute (mărturia: Exorcizare între mit si realitate). A căutat adresa Bisericii și când a juns, fix despre acest subiect vorbeam, înțelegând clar că Biserica lui Hristos e locul în care să fie dezlegată și nu tot la “diavolul” prin care a fost legată. E culmea să mergi la cel ce te-a nenorocit ca să îți facă bine mai apoi. Diavolul doar junghie și prăpădește, cum a spus Hristos, și apoi te minte că tot el te poate vindeca. E ca si cum s-ar duce oaia la lup pentru masaj terapeutic sau recuperare.

Apoi aseară, la slujba de la Cluj, a venit un cuplu care nu poate să facă copii special pentru a ne ruga împreună, Dumnezeu arătând de multe ori că poate dezlega pântecul celei sterpe. El mi-a spus că pe când era mult mai tânăr a mers la o ghicitoare sa-i ghicească în cărțile de tarot, dar când a ieșit de acolo tremura carnea pe el știind că l-a întristat pe Dumnezeu, efectiv era zdrobit în cugetul lui. A strigat in rugăciune si a zis: “Niciodată Doamne să nu mă mai lași să ajung la vreo vrajitoare!” Mai târziu mama lui i-a zis că-l duce la un soi de “preot”, dar era de fapt un vrăjitor, când să intre în camera, lui “preotul” a strigat: “El n-are ce caută aici!” Legământul pe care-l făcuse cu Dumnezeu că nu va mai intra la vrăjitoare/vrăjitor avea mare putere. Astfel Dumnezeu l-a ferit.

Am înțeles de aici că chiar azi România este plină de ceea ce-l întristează si chiar mânie pe Dumnezeu, anume de vrăjitorie. Românul e uneori cu un pas in Biserică și cu un pas în vrăjitorie. De fapt românul caută vrăjitoria pentru că vrea răspunsuri și soluții la crizele din viata lui, dar fără pocăință, fără a trai cum Hristos dorește. Diavolul nu cere pocăință ca să te ajute, dar de fapt nici nu te ajută, ci cu o mână pare că îți dă și cu zece îți ia. Pe când Hristos ne zice: “Du-te și să nu mai păcătuiești!” Ne ajută, dar ne cere schimbare pentru a nu ajunge din nou sub legăturile demonice care ne-au nenorocit. Tu ce alegi? Vrăjitoria Diavolului, care promite vindecare și dezlegare, dar mai mult leagă? Sau eliberarea de sub orice blestem, pe care Hristos o oferă spre schimbarea ta într-un om curat și nou? Vom scăpa de vrăjitorie când vom fi creștini autentici, atunci Diavolul acesta va fugi de la noi și nu va mai avea nicio putere, fiind mereu dat pe față!

Cu prețuire,
Toni Berbece

Text: Deuteronom 18:10-13