Hristos nu ne-a lăsat nicio clădire de Biserică, nici n-a avut vreuna, nu ne-a lăsat niciun model de turlă sau fereastră, dar ne-a lăsat Duhul Sfânt care ne-a făcut pe noi Biserică, Templu al Duhului. Așadar, nu construirea de clădiri ne face sfinți, ci când noi suntem locuiți de Duh suntem cu adevărat sfinți.

Hristos nu ne-a lăsat niciun portret cu El, nimeni nu știe cum arăta, nu ne-a dat poruncă să ne închinăm la chipuri imaginate de pictori, ci ne-a lăsat Duhul Sfânt ca să ne închinăm în duhurile noastre și în adevărul Scripturii insuflat de Duhul Sfânt.

Hristos nu ne-a lăsat nicio carte scrisă de El, dar ne-a lăsat Duhul, care i-a inspirat pe ucenici să scrie cuvinte de foc, iar în noi a scris legea sfântă care ne învață cum să trăim ca El. Hristos nu ne-a lăsat doar un botez în apă, ci și un botez cu Duh Sfânt, Hristos e mai mult decât Ioan Botezătorul, El e Mesia și Cel care botează cu Duh si cu foc, de aceea Diavolul caută să ne fure Cincizecimea, pentru că știe că un om de foc va fi un nou Ilie, un nou Petru, un nou Stefan, un nou Pavel. Nu te limita, caută focul Duhului Sfânt!

Așadar, Hristos nu ne-a lăsat clădiri, tablouri cu El, nici scrisori, nici lucruri de ale Lui, nici vreo casă memorială, ci ne-a lăsat tot Duhul Său Cel Sfânt cu care a vindecat, a eliberat de draci, a predicat cu putere la zeci de mii de oameni și cu care S-a înălțat la Cer. Ce mai mult de atât ne-am dori? El ne-a lăsat totul pentru a reuși si pentru a învinge toată puterea Diavolului. Nu vom avea nicio scuză, pentru că Cel ce botează cu Duhul Sfânt botează si astăzi si va boteza până in veșnicii Biserica Lui!

Cu prețuire,
Toni Berbece

Cineva întreba ce faci dacă trece o pisică neagră prin fața mașinii tale? Dai înapoi cu mașina? Dar cât? Vă întreb eu altceva: De ce bați de trei ori în masă dacă auzi de un necaz? De ce de trei și nu de două? De ce scuipi în sân ca să nu deochi pe cineva? De ce când lauzi un copil se consideră că îl “deochi”? Ce e deochetul? Hai să vă spun care e treaba cu superstiția. Cuvântul superstiție vine din latinescul superstitio, care înseamnă a te plasa peste destinul tău prin propriile puteri sau prin alte forțe (demonice chiar). Deci Superstiția este ceva total în afara Scripturii și în afara credinței în Dumnezeu.

În primul rând superstiția este ancorată în frică și aduce frica, când Biblia ne spune nouă credincioșilor că n-am primit un duh de frică, ci de înfiere, care ne face să strigăm Aba, adică Tată (2 Timotei 1:7). Noi când auzim de necazuri, boli, blesteme si alte rele, nu batem în lemn, ci strigăm la Tata.

În al doilea rând rolul superstițiilor este de a ne ține sub stindardul hazardului și al întâmplării, când tot Biblia ne spune că toate lucrurile merg spre binele celor ce-l iubesc pe Dumneseu (Romani 8:28). Mie nu-mi este frică de faptul că pot fi lovit la întâmplare de vreun necaz sau de vreo boală, știu că nu sunt la voia întâmplării și că totul este bine gândit si calculat in viata mea de Dumnezeu, care îmi știe numărul firelor de păr.

În al treilea rând rolul superstițiilor este de a ne îndepărta de ajutorul venit de la Dumnezeu. Diavolul ne trimite pe piste false și ne dă soluții penibile și fără efect, de exemplu cum poate un bătut în masă să mă scape de cancer sau de blestem? Diavolul face orice doar să nu te audă strigând la Hristos după ajutor. Face orice doar să nu fii ajutat. E tare mulțumit când crezi ca un bleguț că dacă dai trei pași înapoi de frica unei pisici negre inofensive ai scăpat de duhurile necurate. Ceea ce te scapă de orice duh obraznic este Numele lui Hristos, sângele lui Hristos si prețul plătit de El pe cruce. Diavolul urăște aceste cuvinte, iar prin superstiții absurde te tine departe de ele, iată care sunt acele cuvinte: “…și orice veți cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veți cere ceva în Numele Meu, voi face” (Ioan 14:13-14).

Sa ne lăsam de basme lumești și băbești cum spunea Apostolul Pavel (1 Timotei 4:7)! Nu fii superstițios, ci fii credincios!
Cu prețuire,
Toni Berbece

Știu că este ciudat acest titlu de postare, dar este adevărat. Hristos le-a refuzat intrarea în Rai celor ce niciodată nu si-au făcut timp pentru un om sărman, spunând că El era de fapt în bolnav, în cel închis în pușcărie, în cel în nevoi, în văduvă si orfan. Așadar, de fiecare dată când vizităm un om în nevoi trebuie să știm că de fapt L-am vizitat pe Hristos aflat în acei oameni, pentru că printre ei a fost Hristos si fizic cât timp a fost pe pământ. Deci Hristos este printre cei disprețuiți.

Azi am fost într-un cartier din Călărași, aici oamenii au nevoie de ajutor mai mult decât va puteți imagina, deoarece așa cum am spus intr-o alta postare, cei care se nasc in zone defavorizate au șanse foarte putine să-si depășească condiția. Tot in acest cartier am fost la începutul anului școlar cu zeci de ghiozdane full echipate tocmai pentru a încuraja copiii să termine școala, anul acesta vom face o campanie de peste 1000 de ghiozdane, toate echipate si cu câte o Biblie în ele. De asemenea pregătim curând un convoi umanitar pentru Ucraina, care va fi trimis chiar în zona de război prin relațiile pe care le avem.

Vă mulțumim că ne susțineți, fără voi nu am putea face atât de mult bine în Numele lui Hristos. Nici nu va puteți imagina de impact au aceste campanii asupra oamenilor, vom realiza abia in veșnicii câte destine au fost influențate in bine.

RO08INGB0000999906461937
Asociatia Centrul Crestin Profides
C.I.F. 36766530
Codul BIC/SWIFT: INGBROBU

Sau direct cu cardul: https://profides.galantom.ro/donations/add?id_fundraising_page=25581

“Căci am fost flămând și Mi-ați dat de mâncat; Mi-a fost sete și Mi-ați dat de băut; am fost străin și M-ați primit; am fost gol și M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și ați venit să Mă vedeți; am fost în temniță și ați venit pe la Mine.’ Atunci, cei neprihăniți Îi vor răspunde: ‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând și Ți-am dat să mănânci sau fiindu-Ți sete și Ți-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin și Te-am primit sau gol și Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniță și am venit pe la Tine?’ Drept răspuns, Împăratul le va zice: ‘Adevărat vă spun că, ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut.’” – Matei 25:25-40

Cu prețuire si respect,
Toni Berbece