Skip to main content

“Au cunoscut că erau goi…”

Diavolul a mințit-o pe Eva că Dumnezeu îi ascunde bucuriile si plăcerile dulci ale păcatului, că e dreptul ei să mănânce din orice lucru interzis. Dar primul lucru pe care l-au văzut Eva si Adam după ce au mâncat din fructul păcatului a fost că “erau goi”.

Păcatul te golește de demnitate, de onoarea de om, te umilește și te umple de rușine. Ieri mi-a trimis un tânăr o poză cu mama lui care s-a îmbătat și care a căzut în mijlocul drumului ziua în amiaza mare, era plină de julituri, era inconștientă și intr-o situație total dezonorantă pentru o doamnă. Sub poza era mesajul: “Toni, ajuta-ma în rugăciune pentru mama mea!” Am simțit disperarea acelui tânăr, care își vedea mama umilită de păcat, golită de demnitate.

Păcatul te golește de bani. Aud tot mai des oameni care-mi zic: “Nu merg la Biserică să-i fac burta mare la popă!” Ei cred că cu 10 lei dați la Biserică sunt furați, dar uită că tutunul îi costa 1000 de lei pe lună, alcoolul încă 1000 sau mai mult, jocurile de noroc pe unii i-au făcut să-si vândă casele, iar drogurile i-au făcut pe unii să fure tot din casă, inclusiv banii de pâine pentru copilași ascunși de soție. N-am văzut niciun om falimentat de Biserică, dar am văzut milioane de oameni falimentați de păcat.

Păcatul te golește de sănătate. Am făcut ultima rugăciune la căpătâiul unei tinere distrusă de alcool si droguri, ciroză la doar 20 si un pic de ani. Nopți pierdute, oboseală, droguri, stres, tutun, alcool, curvii, iar toate acestea au distrus darul minunat al lui Dumnezeu care trebuia să fie Templul Duhului Sfânt. Si îmi spui tu mie că a fi credincios si a sta departe de păcat e “nașpa”. Nu, “nașpa” e să zaci abandonat intr-un spital, “nașpa” este să zaci într-o depresie după nopți nesatisfăcătoare pline de păcate. Si nu în ultimul rând păcatul te golește de Dumnezeu si te umple de demoni de necurăție. Aici este cea mai mare tragedie. Dar e cale de întoarcere printr-o rugăciune plină de credința: “Doamne, scapă-ma si pune din nou în mine Duhul Tău Cel Sfânt!”

Cu prețuire,
Toni Berbece