Skip to main content

Paradoxuri…

Ne vorbesc de protecția copiilor în timp ce permit spurcarea minților lor prin materiale “denaturate” chiar din grădinițe, expunându-i la idei ce-i pot schilodi pe viață, cum că își pot schimba “înzestrările” și darurile naturale ca pe ciorapi.

Ne vorbesc despre drepturile minorităților în timp ce drepturile majorității sunt călcate în picioare când vine vorba de protejarea familiei, când majoritatea își apără drepturile se numește “homofobie”, însă când o minoritate ne calcă în picioare cu o propagandă agresivă și spurcată, atunci este “emancipare”. Nu se mai produc filme, cântece, știri, emisiuni, materiale publicitare fără a se insera “agenda” mondială de stricare a minții, pe care majoritatea n-o “înghit”, dar pe care e nevoită s-o vadă.

Ne vorbesc de salvarea populației planetei, asta după ce ani de zile s-au văitat că suntem prea mulți si că o soluție ar fi să ne mai împuținăm. Azi, aceiași oameni se prefac că se zbat pentru fiecare dintre cei șapte miliarde de indivizi de parcă fiecare ar fi chiar ultimul.

Ne-am săturat de ipocrizia cu care vă dați salvatori ai drepturilor și ai planetei, când de fapt ați dus lumea aceasta în cea mai mare spurcăciune morală de la potop încoace. De aceea prăpădenia aceea mare despre care Biblia ne vorbește se va întâmpla curând. Nici nu vă dați seama că fiecare acțiune de-a voastră apropie și mai mult ziua sfârșitului, pentru că fiecare acțiune atrage si mai mult Judecata cea mare și finală. Noi o așteptăm pentru că avem asigurată scăparea, voi pe ce vă bazați când pământul de sub voi va trosni ca lemnul din sobă, iar cerul va fi ca văpaia focului?

Cu prețuire pentru adevăr,
Toni Berbece

“Nu citesc Biblia că tata a murit la doua săptămâni după ce s-a apucat s-o citească”

Deoarece acasă la mine nu funcționa o anumită rețea, am sunat să mi se trimită un tehnician pentru rezolvarea problemei, a venit un tânăr care a început să se supere destul de tare că nu găsea soluția la problema respectivă. La un moment dat am văzut că scutură din mâini spunând că vrea să scape de “energia negativă” care a venit peste el. Atunci am intervenit și am început să-i vorbesc despre Cel care îl poate scăpa de toată energia negativă, despre Cel care poate pune un scut de protectia astfel încât nimic negativ să nu se mai lipească de el.

Apoi am început să-i spun că acest scut de protecție vine peste el dacă își începe ziua citind din Biblie, la care a sărit ca fript și a spus că el nu citește Scriptura deoarece tatăl lui a murit la doua săptămâni după ce s-a apucat s-o citească. I-am spus că de fapt nu Biblia l-a omorât, ci tatăl lui si-a simțit moarta apropiindu-se si atunci a simțit nevoia de a fi mântuit, iar singura cale de mântuire, de salvare veșnică, se găsește în Biblia. I-am spus că de fapt Cartea Sfântă nu l-a nenorocit pe tatăl lui, ci că l-a pregătit pentru trecerea în vesnicie și că de fapt i-a asigurat viața veșnică.

Atunci mi-am dat seama cât de parșiv este Diavolul și cum distorsionează în mințile oamenilor adevarul. L-a făcut pe bietul tinerel să creadă că tatăl lui a murit pentru că a citit Biblia și n-a văzut că de fapt Biblia a fost calea de împăcare cu Dumnezeu și calea lină si plină de pace de a trece dincolo când ți se termină zilele pe acest pământ. Sper ca Duhul lui Dumnezeu să fii spulberat minciuna diavolească de peste mintea acestui bărbat și să înțeleagă faptul că Satana face orice doar să ne depărteze de Cuvântul Vieții.

Iată ce a spus Apostolul Pavel despre Biblie:
“Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede….” (Romani 1:16). Crede în Scripturi și citește-le, împlinește-le și crede în Hristos, astfel vei fi mântuit tu și toți cei pe care îi vei apropia de adevar.

Cu prețuire,
Toni Berbece

Ce vom lua cu noi pe lumea cealaltă…

Nu vom lua cu noi nici măcar un fir de ață și totuși ne dăm de ceasul morții pentru tone de cărămizi, kg de aur, conturi in bănci și lucruri pieritoare. Ne ignorăm șotiile/soții pentru o mărire de salariu, fugim fără familii pe plaiuri străine pentru haine și paturi mai bune, dar când ne cresc copiii si când ne îmbătrânesc partenerii ne dăm seama că am pierdut ce aveam mai scump pentru “gunoaie” ce păreau comori, dar care acum sunt vechi si nu tin de cald la suflet. Casele se strică, mașinile se devalorizează, banii se duc și ei, dar valoarea familiei nu dispare niciodată. În Cer nu vom lua zdrențe, dar vom lua cu noi sufletele alor noștri, iar de nu i-am iubit, îngrijit, prețuit și protejat nu vom zbura spre alte zări mai bune, ci vom arde cu gunoaiele pe care le-am prețuit mai mult decât pe cei dragi.

Nu vom lua cu noi nici vise, nici planuri, nici intenții de a face bine, ci doar ce am făcut bine. Aud oameni care spun: “Am vrut să fac bine, am vrut să mă împac cu soția/soțul, am vrut să renunț la vicii și să fiu un om mai bun, am vrut să mă apuc să citesc Biblia pentru a fi un om curat, am vrut să mă rog si să cer ajutor să scap de omul din mine care m-a distrus…” Dar niciodată n-au făcut-o. În Cer, la Judecată, nu vom putea să ne scuzăm spunând “ că am vrut”, ci doar dacă am făcut binele vom putea ține capul sus.

Nu vom lua cu noi în Cer nimic de pe pământ, nici hainele de pe noi, pentru că vom primi altele, nu vom lua cu noi nici carduri bancare, nu vom lua cu noi mașinile pe care le conducem, nu vom lua cu noi nimic din lucrurile pentru care ne consumam 99% sau chiar 100%, ci Biblia ne spune: “Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu (Matei 5:8)!” Iar în alt loc spune: “Ferice de cel cu fărădelegea iertată și de cel cu păcatul acoperit! Ferice de omul căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea și în duhul căruia nu este viclenie! Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu și nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Și Tu ai iertat vina păcatului meu” (Psalmul 32:1-5). Așadar, în Cer vei putea lua doar un suflet murdar de păcate si care va fi aruncat în iazul de foc pentru vesnicie sau vei putea lua un suflet curat, care va sta cu Hristos si Sfinții o vesnicie. Ce alegi?

Cu prețuire,
Toni Berbece