Author: toniberbece

Au vrut să ne fure eliberarea și vindecarea, L-au învinuit pe Hristos că scoate draci cu domnul dracilor, au vrut să ne priveze de puterea Lui de eliberare, de singurul care ne poate scăpa de forțele demonice. Și azi fac la fel, ne mint că nu putem fi eliberați de patimi, de vicii, de duhurile de necurăție, când Hristos a spus Bisericii: “În Numele Meu veți scoate draci…(Marcu 16:17)” Până când? Răspunsul este: “Mereu”. Cine-L caută pe Hristos va fi și azi eliberat de aceeași putere care l-a eliberat pe demonizatul din Gadara, eliberat de aceeași putere care a eliberat-o pe “prostituată” sau pe Maria Magdalena de cei șapte draci.

Au vrut să ne fure învierea, au dat bani soldaților să mintă că Hristos de fapt nu a înviat, ci că L-au furat ucenicii (Matei 28:11-15). Dar de fapt El a ieșit din mormânt ca o garanție că și noi vom ieși și că, deși moartea ne va împrăștia trupurile în miliarde de particule, El ne va aduna din pământ și ape și ne va ridica la Cer. Pe cei ce L-au primit ca Mântuitor îi va duce acolo unde S-a dus să le pregătească un loc, iar pe cei care L-au refuzat îi va trimite în locul pregătit Diavolului și demonilor săi (Matei 25:41).

De fapt au vrut să ne fure credința adevărată și să ne lase în schimb o credință omenească fără Hristos, și asta fac și azi, au înlocuit Paștele cu Iepurașul, slujbele de Biserică cu chefuri și beții, sau după slujbe au continuat cu bairame, cu manele sau trapanele, cu îmbuibare și cu fală, dar puțini au luat lumini în trupuri și suflete, pentru mulți lumina s-a rezumat la o lumânare, dar ajunși acasă au continuat curviile, bețiile și hula prin vorbe vulgare, drăcuieli și blesteme. Degeaba duci acasă o lumină dată de o lumânare dacă îți e rușine să-L duci pe Însuși Hristos, care a spus: “Fiți sfinți pentru că și Eu sunt!” Degeaba iei lumină dacă nu ești lumină cum a zis Hristos să fim!

Cu prețuire,
Toni Berbece

Perdeaua din Templul lui Solomon avea vreo 30 de coți înălțime, iar Irod, când a reconstruit Templul, l-a făcut și mai înalt, deci perdeaua de pe vremea lui Isus era de 40 de coți, undeva la 18 metri înălțime și de o grosime de 10 cm, după spusele lui Flavius Josephus, un istoric din acea vreme.

Omenește era de nerupt, era din trei feluri de material și fiecare fir era răsucit pentru duritate. Era atât de grea încât câțiva cai abia puteau să o tragă. Ea era simbolul păcatului meu și al tău, iar preoții au făcut tot posibilul să ne arate cât de imposibil era de trecut. O dată pe an, un preot intra dincolo de perdea pentru a face ispășirea pentru întreg poporul, i se lega o funie de picior ca în cazul în care murea acolo înaintea Domnului să fie tras afară.

Dar când Hristos a strigat tare și și-a dat Duhul pentru noi, această perdea s-a rupt instantaneu (Matei 27:50-51), adică Hristos mi-a dat și mie intrare liberă la Tatăl, El fiind singurul Mijlocitor. El s-a identificat cu mine și cu păcatele mele și a fost “rupt” ca perdeaua aceea. El a plătit pentru toți și nu mai era nevoie de nicio jertfă pentru că El a devenit unica Jertfă. Și eu pot să am acces cu rugăciunea mea la Tăticul Ceresc, Hristos mi-a dat acest drept, pe care uneori oamenii și demonii mă mint că nu-l am. Eu pot să dau ochii cu Dumnezeu, cu ochii aceia ca para focului, fără să-mi fie frică sau rușine cu păcatele mele, pentru că Hristos le-a șters pe toate indiferent cât de groase, mari și grele erau, pentru că L-am rugat să o facă. Crezi si tu lucrul acesta?

Bucura-te că Hristos a rupt și pentru tine ceea ce era de nerupt și a ridicat povara cea de neridicat. Ești liber, e sărbătoare, poartă-te ca un om liber și strigă de bucurie pentru că El a strigat de durere rupând păcatul tău și aruncându-l în marea uitării (Mica 7:19).

Un Paste fericit și binecuvântat să ai alături de cei dragi!
Cu prețuire,
Toni Berbece

Ucenicii au fugit de frica de a suferi cu Hristos. Nu-i putem condamna pentru că și noi fugim adesea de El când ne este pusă pielea la bătaie. Unii nu mai vin la Biserică când plouă, darămite să fie gata să fie arestați pentru Hristos. Dar Duhul Sfânt vine cu un duh de curaj, cine n-are Duhul nu poate suferi pentru Numele Lui. Stai în rugăciune și devino un ucenic plin de Duh și nu vei mai fugi de amenințările Diavolului.

Preoții L-au dat la moarte de frica de a nu-și pierde pozițiile de oameni la care se închinau alți oameni ca la Dumnezeu. Iubeau poziția aceasta de privilegiați, dar n-aveau Duhul lui Dumnezeu in ei, ci duh de lăcomie de bani și de mândrie. Un preot dacă nu-l are ca duhovnic pe Duhul Sfânt al lui Hristos e mai mort decât un om mort în păcat. Zaharia, Simeon și Ana erau oameni plin de Duhul Sfânt chiar acolo la Templu, Duh care-i anunțase despre Mesia. Dar cine nu iubește rugăciunea și statul în prezenta Cerului nu poate auzi planurile Tatălui. Tu iubești rugăciunea? Dacă nu, n-ai Duhul lui Hristos.

Irod și Pilat L-au dat la moarte pentru a-și salva dumnezeul veacului, pe Diavol. Din mândrie nu se puteau identifica cu un “Dumnezeu slab”, care iubea văduva, orfanul, săracul, bolnavul, leprosul, agramatul și omul simplu. Ei erau uzurpatori, de aceea pe cruce au scris că L-au ucis pe “Regele Iudeilor”, adică un rege prea slab pentru ei. Dar Hristos le-a arătat cine e Regele când a zburat piatra de la mormânt. Și unii dintre noi se cred prea importanți pentru Hristosul acesta al “încuiaților”, un Hristos prea iubitor, milos și sfânt. Ei vor să fie răi, egoiști și mândri ca tatăl lor Diavolul. Tu pe cine ai ca Tată și Rege?

Chiar și Tatăl L-a dat la moarte pe Fiul pentru a-și salva Creația, adică pe mine și pe tine. Hristos a strigat: “Dumnezeul Meu, Dumnezeu Meu, pentru ce M-ai părăsit!” Da, Dumnezeu chiar Îl părăsise în agonie pentru câteva clipe pentru că peste El era tot păcatul lumii ca tu și eu sa putem fi iertați de orice păcat și vindecați de orice boală pe veci, ne așteaptă o vesnicie unde lacrimi nu-s dacă ne-am pus viețile în mâna Lui.

Într-o zi ca cea de azi El a suferit pentru tine. Eu am ales să Îl iubesc si să trăiesc ca acest Rege, care a murit pentru mine. Tu ce faci pentru El? Lasă mielul și Iepurașul, lasă cumpărăturile, lasă petrecerile și pune-te pe genunchi, este cel mai important lucru pe care-l poți face de Paste și acolo pe genunchi dă-i viața ta Lui. A murit pentru ea, o merită. Altfel va fi un alt Paște ratat.

Cu prețuire,
Toni Berbece