Puteți pune lacăte și scanere unde vreți voi, dar nu la ușa Bisericii. Acolo trebuie să intre inserați si neinserați deopotrivă, iar în interiorul Casei Domnului ei sunt frați, acolo lumea aceasta cu regulile ei discriminatorii se oprește, acolo intri înaintea lui Hristos unde nu mai există negru și alb, rrom și român, bogat și sărac, femeie și bărbat, ci există suflet flămând după Hristos și după neprihănire.
Puneți lacăte și paznici la ce porți vreți voi, dar nu puneți cititoare de coduri la intrarea în Biserică, nimeni n-are voie să facă acest lucru, iar de-l vor cere fac apel la toți preoții și pastorii din România să lupte pentru libertatea Bisericii într-un stat ce vrea să se supună tot mai mult unui jug pe care și-l pune deliberat pe umeri. Biserica e moștenirea lui Hristos si nu poți pune semnul egal între Casa Domnului de rugăciune și Dedeman sau orice alt magazin, nu poți condiționa intrarea în refugiul omului, Biserica, sub nicio formă. În Biserică fuge cel fără nădejde, în Biserică fuge cel ce are groaza morții în ochi, în Biserică fuge cel ce vrea să ia o gură de aer ceresc, în Biserică fuge cel ce vrea să se simtă mai aproape de Mirele Hristos, iar a-l face să se gândească dacă are voie să vină fără “pașaport verde” la mărturisire/spovedanie sau Cina Domnului/Împărtășanie este un soi de “persecuție comunistă și nazistă”.
M-a durut când o doamnă mi-a cerut Împărtășania pe 3 luni deoarece în Biserica ei nu intră decât cei “inserați”, această discriminare făcută chiar de preoți sau pastori este o mârșăvie pe care Hristos ar scoate-o din Biserica Lui cu biciul. Cum ne putem supune noi unui ordin de a împărți turma lui Hristos la intrarea în Biserica între inserați și neinserați când iată ce ne-a spus primul lider pus de Hristos peste Biserica Lui: “Păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bunăvoie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câștig mârșav, ci cu lepădare de sine; nu ca și cum aţi stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărţeală, ci făcându-vă pilde turmei. Și, când Se va arăta Păstorul cel mare, veţi căpăta cununa care nu se poate veșteji, a slavei (1 Petru 5:2-4).”
Cu prețuire pentru adevăr,
Toni Berbece