Author: toniberbece

Noi suntem paznicii sufletelor copilașilor noștri, noi trebuie să veghem asupra lor când se trezesc, să-și umple vasele de la prima oră cu lucruri curate, să le smulgem mizeriile dinaintea ochilor și să le punem un Psalm, ceva din Scripturi, care le curăță mințile cum clorul curăță hainele albe.

Noi suntem paznicii sufletelor copilașilor noștri, iar când ies din casă trebuie să ne uităm bine la cum se îmbracă fetele noastre, pentru a nu fi ispite, iar băieții să fie învățați să nu privească pofticios la trupul niciunei femei indiferent cât de vulgară este. Noi trebuie să veghem ca ai noștri copii să nu ajungă obsedați de trupuri, ci plini de râvnă pentru suflete curate.

Noi suntem paznicii copilașilor noștri atât când aceștia dorm cât și când nu-s lângă noi. Pentru că noi trebuie să veghem ca niște gardieni ai rugăciunii alături de îngerii lor. Noi trebuie să-i urmărim cu rugăciunile noastre, cum un stup de albine își urmărește regina. Când diavolul ne atacă copiii să se lovească de rugăciunile noastre ca mongolii de zidul chinezesc, să nu găsească nicio portiță în sufletele lor fragede.

Noi suntem paznicii, iar dacă noi facem cu ei de la educație sexuală până la educație civică, nimeni nu va reuși să le câștige sufletele, oricât ar încerca. Vor cădea si ei de multe ori, vor aluneca, vor pierde multe bătălii, vor simți si ei gustul amar al umilinței, se vor convinge de ticăloșia Diavolului si a ispitelor lui, vor fi si ei scârbiți de spurcăciunile lumii, dar noi vom fi mereu acolo să le luminăm drumul spre Acasă.

Cu prețuire,
Toni Berbece

Am stat pasivi când au început să ne fure pădurile, s-a format o “mafie” greu de desființat, o “mafie” care am văzut cum efectiv a pus în pericol viețile celor care au vrut să mai repare ceva. Acum ne plângem vagoanele de lemn care ies din țară si tot ce mai putem face este să ne văităm pe rețele de socializare. Răul este deja făcut. La fel a fost și cu aurul, cu industria si cu multe alte bunuri din țara aceasta. Fiind la Sulina am văzut o țară în ruină si furată de la hoteluri până la fabricile navale si de pește. Aproape că am plâns în barcă atunci când barcagiul ne-a povestit cu date concrete cât s-a putut fura si ce corupție încă este dictată chiar de unde nu te aștepți. Azi au mai rămas câțiva oameni care nici din turism nu pot profita că în afara de “ape de pescuit” nu prea ai ce vizita.

Vă gândeați ce mai e de furat de pe la noi? Vă zic eu ce nu ni s-a furat încă. Identitatea ca neam și credința, adică sufletele. Încă mai avem acea mentalitate “medievală” cum că ai noștri copii nu trebuie îndoctrinați cu doctrinele noii religii sexuale, în care fiecare e liber să facă ce vrea cu corpul lui încă de la grădiniță. Adică i-l poate da “unchiului John” să se joace cu el sau poate cere un upgrade de “soft” la creier și niște “tuning la caroserie” adăugând sau extirpând organe, bineînțeles cu injecțiile aferente de hormoni la comandă.

De ce sunt așa de disperați unii politicieni să ne bage legile sexuale pe gât? Pentru că de aceea au fost trimiși acolo sus, acesta a fost scopul lor. De aceea au fost “sponsorizați”, aceasta este doctrina partidului, să ne scape de “himerele medievale”, adică de credința că puritatea copiilor trebuie să rămâne nealterată. Ei se folosesc de “uscături” pentru a ne spune că suntem degenerați cu toții, ei se dau drept moraliști când sunt mai putrezi decât ne putem imagina. Ei vor să ne vindece cu o otravă mai periculoasă decât cu cea cu care ne-am îmbolnăvit unii dintre noi, ei vor prin libertinaj sexual explicit să ne facă bine copii. Direcția vindecării e puritatea si nu expunerea de mici și mai pe larg la actul sexual.

Așadar, dacă nu vrem să plângem ca după păduri, aur, industrie si alte bunuri naționale, zic să ne rugam si să luăm atitudine de pe acum, să ne apărăm dreptul de a nu ne trimite copiii sănătoși la scoală si să-i primim înapoi plini de pofte si curiozități bolnave, prin care să ne chinuie viețile cu “ideologii bolnave”.

Cu prețuire pentru adevărații apăratori ai copiilor,
Toni Berbece

Am ajuns să ni se predea lecții de credință din partea celor care drăcuie, curvesc și habar nu au Scripturile. Ei ne spun nouă cum se ține credința adevărată, care-i treaba cu botezul, iar dacă-i contrazici scapă câte o înjurătură zdravână, pentru că nu te pot lămuri. Asta mi se întâmplă frecvent când mai vorbesc cu câte un “drept credincios”, care prin fumul de țigară și înjuratul pe morți își apără “credința strămoșească”.

Am ajuns să ni se predea lecții de morală de la oameni care sunt de acord cu pornografia ca “educație”, care consideră “masturbarea” normalitate și care lasă va viermele noii religii să pervertească mințile copiilor noștri. Ei vor să le fie profesori de moralitate tocmai copiilor noștri. Cu noi nu au ce face, pe noi nu ne mai pot suci, pe noi nu ne mai pot corupe, dar au făcut un plan în “iadul minții lor”, un plan ticluit bine de stăpânul lor Diavolul si vor să facă propagandă pe creierele fragede ale copiilor noștri, ca atunci când cresc să nu se mai opună spurcăciunii.

Am ajuns să fim învățați ce-i aceea iubire de la cei care nu pot fi credincioși nici măcar propriilor corpuri, darămite unui partener de viata pentru totdeauna. Ei nu sunt în stare să întemeieze o familie sau să se țină de legământul făcut până la moarte partenerului si ne învață pe noi ce-i aceea iubirea. Nu vrem sfaturi si lecții de la oamenii care se folosesc de trupurile altora ca de niște carcase de unică folosință și care ignoră sufletele veșnice ale acestora. Nu vrem sfaturi despre iubire de la oameni care nu cred în bun simț și decență. Scutiți-ne de acuzațiile voastre de ură când voi abandonați în lacrimi proprii voștri adepți, după ce aceștia au gust din stricăciunea fructului interzis.

Cu prețuire pentru adevărații oameni corecți,
Toni Berbece