Author: toniberbece

Mi-a spus cineva faptul că dacă mai ajutăm mult săracii, noi ca Biserică, ne vom trezi cu toți pe cap. De ajutat nu-i putem ajuta pe toți, dar măcar nu mă sperie gândul că vom avea de a face cu ei. Ce a devenit Biserica? Clubul celor avuți? Ne bucurăm că avem patroni în Biserici, ne simțim bine avându-i, ne bucurăm de dărnicia lor, dar de cei sărmani, că sunt o șansă pentru noi de a face bine, nu ne bucurăm? Despre Hristos ni se spune că umbla și făcea bine, nu doar că vorbea bine. Despre mulți predicatori azi se poate spune că vorbesc bine, dar nu se poate spune că și fac bine ca Hristosul pe care-L propovăduiesc.

Mi-a spus cineva să nu mai vorbesc atât despre vindecare și despre eliberarea de demoni că o să mă trezesc cu toți bolnavii și cu toți demonizații în Biserică și pe cap. Oare ce a ajuns Biserica? Clubul celor sănătoși? Iată cine era în jurul lui Hristos într-o zi obișnuită sau la o “slujba”: Seara, au adus la Isus pe mulţi îndrăciţi. El, prin cuvântul Lui, a scos din ei duhurile necurate şi a tămăduit pe toţi bolnavii (Matei 8:16). La noi am impresia că e total invers, vrem să ținem închinarea, să se termine repede predica și sa fugim acasă fără a ne mai pune mâinile peste cel bolnav, fără a mai mustra duhurile de peste cel demonizat ca în Numele lui Isus să fugă orice neputință.

Mi-a spus cineva să nu mai vorbesc așa pe față despre puterea Duhului Sfânt, că par fanatic. I-am spus că unei vrăjitoare când își face reclamă la farmecele ei demonice nu i se pare deloc că va fi catalogată ca fiind fanatică, nici unui ghicitoare nu-i este rușine când ghicește pe Facebook din cărțile de tarot și minte și transmite blesteme peste curioșii care nu știu ce fac, și mie să-mi fie rușine de puterea Duhului Sfânt care vindecă și eliberează? Nici celor care fac reclamă la videochat nu li se pare că sunt fanatici sexuali și spurcă mii de oameni și națiunea aceasta cu păcat, nici celor “colorați” care-și flutură necurăție nu li se pare că sunt fanatici, iar mie să mi se pară că-s fanatic pentru că am Duhul Sfânt în mine? Oare ce a devenit Biserica? O masă de oameni care se rușinează cu Duhului Sfânt și cu Hristos?

Cu prețuire,
Toni Berbece

Cere tăria legământului lui Dumnezeu cu ziua și noaptea. Dumnezeu ne spune că așa cum nu poate fi rupt legământul Lui cu ziua și cu noaptea astfel încât ziua să nu mai fie și noaptea să nu mai apară, așa este legământul Lui cu cei ce-L iubesc (Ieremia 33:20-21). Așadar, trebuie să ceri zilnic tărie peste legământul tău cu soțul/soția. Cum ziua și noaptea sunt nezguduite de când au fost create, la fel să dureze și legământul vostru. Unii aruncă zilnic blestem peste căsnicia lor, iar aruncarea blestemului se face prin amenințarea cu divorțul. În loc ca cei doi să se pună pe genunchi și să spună: “Doamne, ajută-ne să ne ținem legământul până în veșnicii indiferent de ce va fi!” Chiar de nu ai încă un partener de viața te poți ruga pentru părinții tăi. Cunosc o fetiță care și-a salvat părinții de la divorț prin rugăciunile ei stăruitoare.

Al doilea lucru pe care trebuie să-l ceri peste familia ta este o profunzime a dragostei ca profunzimea Cerului și a Adâncimilor Pământului, o profunzime care e gata să ierte, să rabde și să acopere. Tot Dumnezeu ne spune că atunci când Cerurile de sus vor putea fi cercetate în întregime și atunci când omul va putea coborî în adâncimile pământului, atunci se va lepăda și El de copiii Lui și nu va mai ierta tot ce a făcut poporul Lui (Ieremia 31:37). O astfel de profunzime a dragostei trebuie să ceri peste familia ta. Pe cât de înalte sunt Cerurile și pe cât de adânc este Pământul așa de adâncă și profundă să fie și dragostea voastră. Văd adesea relații atât de superficiale încât le clatină oricine se bagă între cei doi, văd cum mama soacră poate rupe relația, văd cum colega/colegul de la muncă o poate rupe, văd cum lipsurile sau boala pot rupe relația, văd cum aproape orice poate clătina temelia dragostei multora. De ce? Pentru că nu este o dragoste profundă, bine închegată în Hristos.

În al treilea rând, trebuie să cerem puterea de a nu ne uita partenerul primit cum nicio mamă nu-și poate uita rodul pântecului ei și cum Dumnezeu nu-și poate uita poporul (Isaia 49:14-16). Ceea ce nu poți șterge niciodată din mintea unei femei este copilul care i s-a prins în pântec, chiar de-l avortează tot nu-l va uita. Nu de mult am vorbit cu o femeie care și-a avortat cei doi copii care i s-au prins în pântec, era disperată, era de nemângâiat, nu-și putea ierta faptele nici după 6 ani de la comiterea lor. Doar Hristos o poate mângâia și asigura de iertarea Lui, dar de uitat nu va uita niciodată ce a făcut. Așadar, cere-i Domnului o dragoste care nu se poate uita, o dragoste pe care efectiv nu o poți șterge cu buretele uitării niciodată.

Cu prețuire,
Toni Berbece

Domnule Iohannis, se tot zvonește că se intenționează a se închide din nou Bisericile, de data aceasta de Crăciun. Nu vreau să cred că acest zvon este întemeiat, ci doar unul menit să-i întristeze pe credincioși. Dar totuși, dacă cumva aveți pe biroul dumneavoastră vreun plan de a ne închide Bisericile vă rog să nu uitați că Biserica e la fel de importantă pentru milioane de români ca supermarketul pentru alte milioane.

În timp ce unii au ca Templu Mall-ul, unde se înghesuie mii de oameni (de multe ori fără niciun metru între ei), noi avem ca Templu Sfânt Casa de Rugăciune, Biserica. Noi nu putem trăi fără părtășia frățească, iar acest fapt este subliniat de Apostolul Ioan, care a spus așa: “Dar, dacă umblăm în lumină, după cum El Însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii” (1 Ioan 1:6). De aceea credincioșii, care de-a lungul istoriei au fost împiedicați să se întâlnească, au fost dispuși să-și sape galerii imense pe sub pământ unde să se vadă, decât să stea fără părtășia frățească.

Din același motiv “Biserica subterană” din China numără sute de milioane de creștini care riscă zilnic închisoare și chiar moartea pentru a se vedea. De ce atâta “nesăbuință”? Pentru că Biserica nu poate exista fără părtășie. Dacă ne spuneți să mai răbdăm un an, e ca și cum i-ați spune unui bolnav de Covid să reziste fără oxigen câteva luni. Pentru noi Biserica este oxigenul fără de care ne stingem în lumea aceasta toxică, iar moartea sufletului este cu adevărat tragedia, ci nu moartea trupului.

Așadar, Domnule Președinte, vă rugăm lăsați Biserica să fie Biserică, pentru că nu tăierea slujbelor va fi o soluție pentru împiedicarea acestei Pandemii, ci prin tăierea slujbelor Bisericii veți tăia de fapt furtunul prin care curge cel mai mare antidot inclusiv împotriva bolilor, anume credința. Nu uitați că nu suntem doar trup, suntem și suflet și duh. Iar cum Guvernul caută soluții fizice pentru combaterea pandemiei, noi căutăm atât soluții fizice cât și spirituale. Suntem împreună implicați în același război contra acestui virus, noi dăm speranță, iar dumneavoastră, conducătorii, ne oferiți spitale dotate, infrastructură bună și măsuri echilibrate. Împreună, uniți sub credința în Dumnezeu, vom reuși.

Doamne ajută!
Cu prețuire,
Toni Berbece