Author: toniberbece

O întreagă seminție din Israel, seminția Beniamiților s-a stricat moral și au început să facă lucruri abominabile, violuri și nedreptăți mari. Practic, nu se mai putea trăi liniștit și nu mai exista om cu intenții bune printre ei. Acești oameni își pierduse ca mulți oameni de astăzi orice reper moral și orice teamă de Dumnezeu, Judecătorul viilor și al morților. Poporul evreu a făcut război cu frații lor beniamiți, iar din ei au rămas doar 600, care au fugit să se ascundă la stâncă lui Rimon (Judecători 20:47). Rimon era în concepția evreilor un nume pentru Divolul. Deci, cei 600 s-au “refugiat” pe teritoriul Diavolului, unde clar că nu le era bine.

Israelul a făcut sfat și au trimis solie de pace la stânca lui Rimon (Judecători 21:13), i-au chemat pe frații lor obosiți și răniți din nou acasă, i-au iertat pentru rebeliunea lor și le-au redat pământurile și chiar le-au încredințat tinere cu care să-și facă familii binecuvântate, pentru a se înmulți din nou ca o seminție binecuvântată.

Și astăzi sunt mulți copii de-ai Domnului ascunși la stâncă Diavolului, mulți care au gustat bunătatea Lui, dar care au uitat de sfințenie și s-au abandonat în păcate mari. Pentru aceștia, Dumnezeu Tatăl, trimite o solie de pace chiar prin acest mesaj. Hristos vă cheamă acasă, indiferent de ce ați făcut, indiferent cât de mare a fost răzvrătirea voastră, indiferent cât de mult L-ați dezonorat pe Dumnezeu și v-ați bătut joc de alți oameni. El vă vrea ascunși după stânca lui Hristos, unde e pace și binecuvântare, nu după stâncă Diavolului unde este blestem și moarte. Acolo este sterpiciune, la Hristos este adevărata viață. Vei accepta oferta lui Hristos?

“Și toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos și ne-a încredinţat slujba împăcării; că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, și ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări. Noi dar, suntem trimiși împuterniciţi ai lui Hristos; și, ca și cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu (2 Corinteni 5:18-20)!”

Cu prețuire,
Toni Berbece

“Tâlharii” sunt cei care reduc închinarea la ritual, care profită de închinători pentru a-și face ei punga groasa și pe care-i interesează ca la Templu/Biserică să fie trafic de oameni și nu trafic de pocăință, “trafic de bani” nu și de sfințenie. “Tâlharii “sunt cei care sunt multumiți cu viețile stricate ale închinătorilor atât timp cât aceștia cotizează. “Tâlharii” sunt cei care nu pun accentul pe câștigarea de suflete, ci pe câștigarea de profit financiar, nu pun accentul pe câștigarea de închinători, ci de “abonați la servicii bisericești”, care vin doar să-și boteze pruncii, să se cunune (asta-i ordinea nefirească uneori) sau să-și îngroape câte un mort, dar în rest trăiesc în nelegiuire și destrăbălare. Acești “tâlhari” fură de fapt mântuirea oamenilor, mințindu-i că se poate ajunge în cer dacă ești membru într-un Cult/Biserică, dar fără a te lăsa de păcate. De aceea evreii fugeau la Ioan Botezătorul care-i întreba de păcate și nu mai mergeau la preoții care-i întrebau dacă mai au bani de jertfe. Ma rog ca și românii să înțeleagă că pocăința prin Hristos și nu ritualurile și banii duc în cer.

“Tâlharii” sunt cei care opresc puterea lui Hristos de a vindeca, de a elibera de demoni, de a restaura vieți. După ce Hristos a dărâmat mesele și scaunele “preoților bișnițari”, aceștia au căutat să-L oprească pe Hristos să mai facă minuni. Ei au turbat de mânie că El vindeca în Templul, care nu mai era al Domnului, ci era un Templu al neputinței în care orbul era maxim un cerșetor și nu o potențială minune a Domnului. Așa sunt multe Biserici, conduse de tâlhari, care tâlhăresc oamenii de puterea Duhului Sfânt, care ar putea să-i slujească, să-i vindece, să-i elibereze, să-i umple de daruri și de putere.

“Tâlharii” sunt cei care nu suportă ca Hristos să fie lăudat și ca toată gloria să fie dată Domnului. Tot după ce Hristos le-a distrus afacerea din Templu/Biserică, preoții au căutat să-i oprească pe copiii care strigau după Hristos: “Osana, fiul lui David!” Sunt tâlhari în Biserică, care vor ca slava să fie dată unui sistem, unor oameni, unor organizații omenești și nu lui Hristos. Caută să slăvească învățătorii omenești și nu pe Învățătorul Suprem. Ei caută să se pună bine cu sistemul și nu care cumva să-i iasă din cuvânt, chiar dacă sistemul este sterp, corupt și lipsit de ungerea Duhului Sfânt și dezbină Biserica lui Hristos, pe criteriul de etichete și “neloiaitate” față de omul care vrea închinare și supunere oarbă.

Tu faci parte dintr-o “peșteră de tâlhari” sau dintr-o Casă de Rugăciune a Domnului? Diferența dinte ele e mai sus. Ai de ales!

Cu prețuire,
Toni Berbece

Am fost chemat mai de mult la un spital să mă rog pentru un bebeluș ținut in viața doar de aparate, nimic nu mai funcționa de la sine în corpul lui, dacă se apăsa un buton viața din el se oprea. Ar fi fost mort de mult într-o alta epocă mai puțin dezvoltată. Medicii le-au zis părinților să-i cumpere sicriu că oricum septicemia din el urma să-l distrugă definitiv și nici aparatele nu-l mai puteau ține în viață. Când m-am rugat am simțit cum camera aceea s-a umplut de Duhul lui Dumnezeu, plângeau doctorii și asistentele, plângea mama copilașului, eu de asemenea și ne rugam cu toții cerând viața peste acel copil inconștient.

A doua zi, bebelușul a început să plângă dând semne de viață, i s-a dat de mâncare, a dispărut septicemia și azi este în viață, bucurându-și părinții și fiind un motiv de laudă către Dumnezeu. Am considerat-o o înviere ținând cont că acel copil nu mai era capabil să trăiască singur și că era într-o comă profundă.

Sunt multe învieri spectaculoase în Biblie, dar cea mai mare înviere dintre ele, exceptând învierea lui Hristos, nu este învierea lui Lazăr, care era mort de patru zile, ci învierea Fiului Risipitor. Este învierea cugetului, învierea conștiinței celui care-L reneagă pe Dumnezeu, topirea inimii de piatră, care a stat departe de Hristos și de chemarea Sa. Iată ce ne spune Isus prin pilda Fiului Risipitor, ce a declarat Tatăl despre fiul rebel care s-a întors acasă: “Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să ne veselim, căci acest fiu al meu era mort şi a înviat; era pierdut şi a fost găsit. Şi au început să se veselască” (Luca 15:23-24).

Poate că și tu ești un fiu mort sau o fiică moartă în lumea aceasta distrusă de păcate. Poate că și tu te-ai săturat de statul “la porci”, de viața mizerabilă în care “stăpânul” lumii acesteia, Diavolul, se folosește de tine și te subjugă, poate te-ai săturat să fii chinuit/ă de duhuri rele. Dacă da, atunci vino acasă, vino la Tatăl care are o înviere și pentru tine. Fii deștept/deșteaptă ca și Fiul Risipitor, care n-a ascultat glasul Diavolului, ci a crezut că Tatăl mai are pentru el ceva, măcar un ultim loc în casă, acolo lângă argati, deși Tatăl avea pentru el ce era mai bun.

Cu prețuire,
Toni Berbece