Author: toniberbece

Am înțeles că o mână de politicieni nu a putut jura cu mâna pe Biblie, oare de ce? Oare vă arde puritatea acestei cărți și duhul de viață din ea? Sau conștiința voastră e prea puternică și vă e greu să jurați cu mâna pe Biblie? Dacă conștiința nu vă lasă, atunci vă înțeleg și apreciez sinceritatea, că alții au jurat pe Biblie și au furat țara cu tot cu oamenii din ea, trimițându-i cu avioanele la străini ca pe niște robi ca la noi nu mai au ce să muncească și nici pe bani decenți. Fără Biblie și fără politicieni care să creadă în ea va fi vai de noi la ce ar putea presupune cariera voastră. Aveți in portofoliu din nou legi “alambicate” despre educație sexuală și parteneriate x și știți bine că Biblia nu e de acord cu ele?

Când privim la ce devine lumea fără Dumnezeu ar trebui nu doar să jurăm cu mâna pe Biblie, dar să o și “mâncăm” filă cu filă, cum i-a spus Dumnezeu profetului Ioan să facă în mod simbolic (Apocalipsa 10:8-11). Ne uităm la ce se întâmplă când creștinismul slăbește sau chiar este eliminat. Uitați-vă la Franța, vă place domnilor politicieni? Sunt invadați de un popor fără frică de Dumnezeu, atât de sălbatic încât dacă-l zgândări cu niște caricaturi despre “dumnezeul” lor imediat ies în stradă și taie gâturile unor oameni nevinovați, ard Biserici, dărâmă cruci, iau ostatici și se explodează prin locuri aglomerate de nici Turnul Eiffel nu mai poate fi vizitat ca odinioară și nici tomberoanele nu mai sunt ce-au fost, au pungi în loc de pubele.

Asta ne așteaptă fără Biblie și fără Dumnezeu. Aveți decența de a recunoaște că lumea fără credința în Dumnezeu este un loc foarte crud și fără principii morale, care să dea siguranță cetățenilor. Nu îndepărtați cu nonșalanață ceea ce ne dă acest strop de civilizație de care ne mai bucurăm. Puneți mâna pe Biblie, citiți-o și apoi veți jura cu ambele mâini pe ea, descoperind că dreptatea, iubirea și respectul aproapelui se trag din această carte.

Cu prețuire pentru cei cu frică de Dumnezeu,
Toni Berbece

Nu de mult am fost pus într-o anume situație. O doamnă a venit la Biserica unde slujesc și m-a rugat să vorbesc cu soțul ei, care vrea să o părăsească, cumva să-l conving să nu o facă. M-am uitat la acel domn, m-am uitat la mine și am zis: “Doamne, dă-mi putere!” Ce aș fi putut să-i zic? Cum să-l iau? Cum să-i zic așa direct: “De ce îți lași nevasta?” Eram un car de emoții și de stres, dar m-am dus spre acel bărbat, m-am prezentat și am intrat direct în vorbă. Din acel moment am simțit că nu vorbesc eu, efectiv curajul și ce-mi ieșea pe gură nu erau de la mine.

I-am spus cam așa: Vreau să știi că dacă îți lași nevasta și copiii nu vei fi niciodată fericit, femeia pentru care pleci din sânul familiei tale e ca un cârlig de pescuit cu o râmă aparent gustoasă în el, cum vei fi scos din sânul familiei tale, cum vei băga divorț, acel cârlig va fi scos din cerul gurii tale și te va durea crunt, femeia pentru care pleci acum e doar o momeală a Satanei, ea te va lăsa curând, vei suferi consecințele ruperii legământului cu soția ta, lucru pe care Dumnezeu îl urăște, și nu vei mai avea niciodată pace. Pofta sexuală va trece, viața zboară, curând vei fi un bătrân ca și David, care și el a umblat cândva după femeia altuia, și nu vei mai avea poftă de nimic, atunci vei vrea lângă tine o femeie credincioasă și niște copii care să-ți spună “tată”.

I-am spus că Dumnezeu îi pune în față viața și moarte, binecuvântarea și blestemul, i-am spus că singurul lucru de pe pământ cu care va trebui să se prezinte înaintea lui Dumnezeu în Cer este familia, nu altceva, nu cu amanta, nu cu casa, nu cu mașina, ci cu soția și cu copilașii lui de mână. La sfârșitul acestor vorbe i-am cerut voie să mă rog pentru el, mi-am pus mâna pe capul lui și am cerut dezlegare de orice pasiune și poftă stricată, am văzut lacrimi. Acum mă rog ca să primească puterea și înțelepciunea Duhului Sfânt pe care L-a simțit.

Las acest articol aici pentru cei care vor să-și părăsească familiile, poate le prinde bine. Ma rog pentru familii sănătoase și pentru copii fericiți în sânul lor.

Cu prețuire,
Toni Berbece

Nu-ți pierde credința! Când cei trei tineri au fost luați și aruncați goi în cuptorul de foc, legați de mâini cu propria lenjerie intimă, asta din cauza credinței în Dumnezeu, nu s-au lepădat, ci au zis: “Chiar de nu ne va salva, noi tot nu ne vom închina statuii tale (nu s-au închinat sistemului corupt și destrăbălat)…” Atunci le-a apărut Îngerul Domnului care a transformat focul în aer răcoros de nici fumul nu s-a prins de ei. Când Iov a fost lovit și încercat, când a avut zece sicrie pe masă, când stătea pe ruinele minunatului său palat, când se scărpina cu cioburi pe pielea cândva tratată bine nu l-a blestemat pe Dumnezeu nici când soția lui i-a spus să o facă, ci a zis: “Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat, Numele Lui fie binecuvântat!” Mă uit la poporul român azi și văd o credință: “Doamne, fă-mă bine să cred în tine!” Dumnezeu face bine, iar omul adesea tot rău rămâne. Asta nu e credință, ci abuz.

Nu-ți pierde niciodată speranța! Când Iona era în burta peștelui mai avea un lucru, speranța că Dumnezeu îl poate scoate și de acolo, când Samson avea ochii scoși și învârtea la o moară mai avea un lucru, speranța că Dumnezeu are un plan chiar și în acea situație, când Daniel era în groapa cu lei mai avea un lucru, speranța că Dumnezeul care a creat leul nu a uitat să-i închidă gura. Dacă ești pe un pat de spital sau izolat acasă din cauza Covidului sau altei boli, nu-ți pierde speranța, Dumnezeu care a poruncit atomilor să ia forme și chip are autoritate și asupra virușilor, microbilor și asupra celulelor canceroase. Dacă ești în faliment sau părăsit de soț/soție nu-ți pierde arma speranței, pentru că ea crează cărări prin jungla tristeții.

Nu-ți pierde dragostea! Când Isus era pe cruce, răstignit de cei cărora El le dăduse viață, scuipat de cei care respirau aerul creat de El, batjocorit de cei cărora El le dăduse limbă să vorbească, ne spune Biblia că a zis ceva și nu înjurături sau vorbe rele spuse “sub presiune” cum mai facem noi câteodată, crezând că suntem justificați de situația “încordată”, ci a spus așa: “Tată, iartă-i căci nu știu ce fac!”

Dacă vrei să fii om pe placul lui Dumnezeu păstrează acestea trei, credința, nădejdea și dragostea!

Cu prețuire,
Toni Berbece