Skip to main content

Declarăm “stare de rugăciune” peste România…

Acum când lacătele zăngănesc din nou deasupra economiei României, deasupra școlilor și mai ales deasupra Bisericilor, haideți să ne unim român cu român și să ne rugăm Bunului Dumnezeu să oprească această urgie, care ne amenință libertatea și sănătatea. Să ne rugăm să nu se mai pună din nou lacăte pe viețile noastre, lacăte care să facă copiii să plângă de foame, pentru că în Starea de Urgență, Statul cerea ajutor Asociațiilor să se implice cu voluntari ca să hrănească bătrânii și copiii ai căror părinți au rămas fără muncă, fiind “depășit” de situație.

Vă rog în Numele lui Dumnezeu, gândiți-vă cât de ușor e să pui lacătul pe economia țării când ai contul plin, iar salariul tău intră orice ar fi, cât de ușor e să dai din pix ordine când poate că nu știi că mare parte din oamenii de la țară sunt zilieri, iar dacă blochezi din nou economia nimeni nu mai mișcă un pai ca să-și economisească banii, iar zilierii și nu numai nu au pâine pentru copii. Te întrebi de ce nu se angajează? Uite pentru că nu prea s-au făcut fabrici și uzine, ci se duc bugetele țării mult prea mult pe studii de fezabilitate de 30 de ani încoace, fără să se miște prea mult lucrurile. Călărețul care s-a dus călare să-i ducă mâncare soție aflate într-o maternitate din Iași a impresionat o țară întreagă, dar aceea e realitatea și efectul sărăciei și al lacătelor puse peste economia țării. Omul nu avea 20 de lei de taxi. Pentru unii așa ceva e inimaginabil, dar vorbim de mare parte din țara aceasta, șomeri trimiși acasă subit. Dacă tot închizi mare parte din economie, atunci produ mii de tone de alimente și împarte-le prin voluntari nevoiașilor, noi ca Asociație am ajuns să primim produse pregătite de Guvernul Italian și donate de Asociații de acolo. Ai noștri ce fac? Unde sunt miile de tone de alimente de la ai noștri pentru ai noștri?

E ușor să pui lacătul pe Biserică când mulți poate că nu aveți niciun Dumnezeu, cel puțin nu pe Cel de sus, e ușor să le zici oamenilor să se închine acasă când tu nu știi ce înseamnă părtășia frățească, unul din stâlpii Bisericii fără de care oamenii rămași fără duhovnic, fără părinți spirituali, fără focul părtășie din Biserică se pierd printre ispite. E ușor să acuzi Biserica de pandemia de Covid, că ai impresia că acolo sunt doar “miei ușor de dus la tăiere” și pensionari fără grai și vlagă, dar nu-i așa. Biserica e patria lui Dumnezeu pe pământ, pune-i lacătul și l-ai scos pe Dumnezeu din locul acela de pe pământ unde își mai găsea plăcere să coboare. Nu vă jucați cu proprietatea lui Dumnezeu. Nu mai puneți lacăte pe țară, ci haideți să ne smerim înaintea Lui Dumnezeu ca să reverse îndurare!

Vă rog să lăsați în comentariu ziua în care intrați cu post special pentru România până când Domnul va vindeca țara și vă rog să intrăm în fiecare seară oriunde ne-am afla la ora 22:00 în mijlocire cât timp puteți, 15-30 de minute sau chiar un ceas. În mâna Domnului e îndurarea pentru țara aceasta, iar noi să fim precauți și să ne facem pământești treaba pentru a fi lăudați chiar de lume!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Rugăciuni și apoi măști

Nu ieși din casă până nu scoți din cutie o bucată de plastic franjurată bine cât să poți cât de cât respira prin ea, o bucată de material de 15 cm pe 15 cm, pe care o mânuiești toată ziua cu mâinile murdare, pe care o tot ajustezi pe față, pe care o bagi în același buzunar cu portofelul unde ai băgat bancnotele acelea luate de la supermarket ca rest, apoi ai impresia că te va salva 100% de virusul mortal.

Dar n-avem ce să facem o purtăm ca să nu strănutăm pe toată lumea, ci în mască, cred că, aproximativ, aceasta este utlitatea ei cea mai de preț, dar dacă nu ai schimbat masca după ce ai strănutat în ea și ești infectat porți pe față o sursă de viruși expuși pe o bucată de material. Deci tot cam degeaba dacă nu o arunci. Masca este mai degrabă un placebo, te liniștești un pic sau pentru unii e inversul, e un stres colosal.

Deci, e masca salvarea noastră? Nicidecum. Eu cred că în fața unui pericol din acesta nevăzut, ne rămâne credința în Dumnezeul care poate controla și un virus de câțiva microni. Dar guvernul nu va băga 40 de milioane de euro în spoturi publicitare ca să-ți zică ție să te rogi și să te lași de păcate pentru a veni îndurarea lui Dumnezeu peste noi, ci își va face datoria de stat laic spunându-ți să porți mască. E de datoria noastră, a copiilor lui Dumnezeu, să-ți spunem că și cu mască poți lua Corona, că masca îți poate da doar o falsă impresie că ești în siguranță și apoi să-ți vezi liniștit de păcatele tale.

Nu așa stau lucrurile. Dacă nu ne întoarcem de la căile noastre rele nici combinezoanele și măștile acelea reale din laboratoarele de la Wuhan nu te vor putea proteja. Noi purtăm mască pentru acel procent de protecție sanitară și ca să ascultăm de mai marii noștri, dar soluția nu e masca, ci soluția este una spirituală, este în schimbarea noastră ca oameni. Uneori foametea, sabia și ciuma sunt felul în care Dumnezeu ne spune că ne-am stricat lumea cu destrăbălare, violență, nedreptate, nepăsare și chiar închinare ocultă și demonică (“Îi voi urmări cu sabia, cu foametea și cu ciumă… pentru că n-au ascultat cuvintele Mele…” Ieremia 29:18-19).

Ce e de făcut? Poartă mască, dar lasă-te de căile tale rele și pune-ți nădejdea în Dumnezeu, altfel se vor înăspri lucrurile!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Text: Ieremia 36:7

Experiențe cu Duhul Sfânt în Franța

Am ajuns la Biserica Profides Paris, dar am găsit în sală Biserica aceea care se întâlnește înainte de noi. Pe hol o doamnă a început să țipe cu putere și vorbea cu cineva uitându-se într-un loc unde nu era nimeni. Corpul îi era paralizat și abia se ținea pe picioare sprijinindu-se de balustradă. Am simțit să mă duc și să mă rog pentru ea. Mi-am dat seama că peste ea era un duh de frică puternic. Am început să mustru în limba română acel duh de frică, iar el mi-a răspuns în franceză: “E locul meu, nu mă poți scoate de aici!” Atunci am început și mai tare să-i poruncesc în Numele lui Isus să iasă afară că nu are nicio autoritate să fie acolo. Atunci duhul a început să o scuture și mai tare pe doamna aceea, apoi țipând foarte tare acel duh a ieșit.

Doamna și-a recăpătat conștiința, a deschis ochii și ne-a spus că se simte eliberată. I-am mulțumit împreună Domnului pentru autoritatea pe care o are față de orice duh obraznic și pentru faptul că El eliberează și azi oameni captivi. E minunat să vezi pe viu cum istoria din timpul lui Hristos și din Faptele Apostolilor se scrie și azi.

Iată un verset pe care Biserica lui Hristos trebuie să-l trăiască din plin: “Dumnezeu L-a uns cu Duhul Sfânt și cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine și îi vindeca pe toți cei ce erau apăsați de diavolul, căci Dumnezeu era cu El!” (Fapte 10:38). Acesta este mandatul Bisericii, plină de Duhul Sfânt și în Numele lui Isus să meargă din loc în loc să facă bine și să-i vindece și elibereze pe toți cei apăsați de Diavol.

Cu prețuire,

Toni Berbece