Author: toniberbece

Ne văităm adesea că cineva ne-a vorbit de rău, că am fost defăimați sau că ni s-a știrbit imaginea. Dar ce imagine avea Isus pe cruce? Când era gol înaintea oamenilor, plin de scuipatul celor pe care poate că i-a vindecat sau hrănit, când era plin de sângele scurs din rănile produse de cei pentru care murea, ce a zis El? S-a văitat vreun pic înainte sau după? S-a lamentat El înaintea cuiva? S-a îndreptățit El înaintea oamenilor care strigau: “Răstignește-L”? Nicidecum, ci crucea e cruce. O porți dând slavă lui Dumnezeu. Ucenicii Lui Hristos nu au de apărat nicio imagine personală, ci doar imaginea lui Hristos în ei. Pentru că oamenii slujiți, adesea sunt cei care bat cuie și votează răstignirea ta, de aceea noi nu slujim pentru o răsplată și imagine pământească, ci pentru o răsplătire cerească. Nu alerg pentru cununi pământești, ci pentru cea cerească.

Uităm cuvintele Mântuitorului, care ne-a dat antidotul pentru momentele în care suntem batjocoriți pentru Numele Său: “Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe proroci, care au fost înainte de voi (Matei 5:11-12).”

Ce putem spune noi astăzi în fața unui Radu Gyr, care și-a luat bocanci în gură de la matahale de securiști, care-l băteau în schimburi și care după o astfel de bătaie, după înfometare și privare de orice libertare, într-o temniță rece a scris următoarea poezie: “Azi noapte Isus mi-a intrat în celulă. O ce trist, ce înalt era Crist! A stat lângă mine pe rogojină: “Pune-Mi pe răni mâna ta.” Pe glezne avea umbre de răni și rugină, parcă purtase lanțuri cândva… Când m-am trezit din groaza genună, miroseau paiele a trandafir. Eram în celulă și era lună, numai Isus nu era nicăieri… Unde ești, Doamne, am urlat la zăbrele. Din lună venea fum de cățui. M-am pipăit, și pe mâinile mele, am găsit urmele cuilor Lui.”

Voi vorbi doar apărând și mai mult Adevărul și Scriptura întreagă și nu doar părțile care-mi convin, spunând exact ca Pavel: “Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede…” – Romani 1:16

Cu prețuire,

Toni Berbece

E zid între tine și Dumnezeu ura ta, invidia ta, bârfa ta, înjurăturile tale, nu poți deschide cerul cu aceeași gură cu care ai deschis iadul asupra aproapelui tău. Trebuie mai întâi să culci la pământ acest zid al răutății, al certurilor, al mâniei, al iuțelii, al izbucnirilor, al defăimării aproapelui, al minciunii și apoi vei putea vedea frumusețea prezenței lui Dumnezeu.

E zid între tine și Dumnezeu gura ta plină de fum de țigară, plină de miros de alcool, e zid între tine și Dumnezeu drogul din sângele tău, e zid pornografia din ochii și mintea ta, e zid mintea ta prizonieră jocurilor de noroc. Până nu pui barosul Scripturii și al lui Hristos pe zidurile acestea nu te poți numi om liber și fericit, nici pe departe creștin.

E zid între tine și Dumnezeu păcatul nemărturisit, pe care poate nu-l mai faci, dar de care te bucuri încă în mintea și inima ta, e zid nemulțumirea din tine, cârtirea constantă față de tot ce ți s-a dat, e zid starea ta de lehamite, e zid frica din tine, frica ce-ți paralizează mintea și care-ți fură în fiecare dimineață bunătatea cu care Dumnezeu te așteaptă. Sparge aceste ziduri prin puterea rugăciunii și vei vedea strălucirea feței lui Dumnezeu în viața ta.

Cu prețuire în Hristos,

Toni Berbece

Text: Isaia 59:1-2

Doamne, te rugăm să fii cu copiii noștri, să-i protejezi în primul rând psihic. Vor fi triști o vreme și sperăm ca vremea aceasta să fie scurtă. Vor fi triști pentru că școala va fi pentru ei ca o temniță, vor sta cu măști, vor fi mustrați mult prea des pentru că se apropie de colegi, vor fi certați mult prea des pentru că ating obiecte, care până de curând nu erau un pericol. Vor fi mai mult certați decât învățați. Vor fi terorizați cu ideea că orice în jur îi poate îmbolnăvi și nu vrem să trăiască sub teroare.

Sunt prea gingași pentru a fi trecuți prin acest tratament, nu vor înțelege de ce la ora de sport nu vor avea voie să le paseze mingea colegilor, ci vor trebui să se joace fiecare cu câte o minge. Protejează-le mințile de acest tratament și inimile să nu le fie umplute de fobii, care să-i marcheze pe viață. Să nu ne trezim cu copii îmbolnăviți de frici, de frica de a se juca cu alți copii pentru a nu lua boli, să nu ne trezim cu copii speriați să se mai atingă.

Da, Tată Ceresc, fii cu copiii noștri și fă-i să treacă cu bine peste această perioadă și fă ca acest tratament prea crud pentru fragilitatea lor să înceteze curând. Cred că totul va fi bine în Numele Tău, în mâna Ta și în grija îngerilor Tăi protectori ne încredințăm copilașii. Doamne te mai rugăm să nu-i uiți nici pe învățătorii și profesorii lor, dă-le inimi blânde și multă răbdare în aceste vremuri, iar celor de sus înțelepciune.

Îți mulțumim Tată ceresc!

Cu reverență, un părinte…

Toni Berbece