Author: toniberbece

Când mama a ales să ia în serios credința în Hristos și să frecventeze o Biserică unde se predica Biblia și trăirea după ea, tata s-a supărat foarte tare și a încercat să o împiedice pe mama să-și urmeze credința. I-a rupt Biblia, iar uneori o ținea la ușă și nu-i permitea să plece la slujbă, îmi aduc aminte ca și copil cum mama îl întreba calmă: “Ioane, mă lași să merg la Biserică?”, iar tata adesea o drăcuia și n-o lăsa.

Cu timpul inima lui s-a înmuiat, Dumnezeu l-a ajutat să renunțe la tutun, alcool și anturajele rele de la muncă cu care bea. Dar cu toate acestea nu voia să-L accepte pe Hristos ca Domn al vieții lui. Nu-l puteam convinge să se roage cu noi sau să vină la Biserică, nici vorbă să-l vezi citind Biblia. Mama s-a rugat 26 de ani ca tata să vină la Biserică, iar acum cinci ani a început să frecventeze Biserica Profides, aproximativ 31 de ani ne-am rugat pentru el până când în cele din urmă a înțeles că și el are nevoie de un Salvator, că ale lui păcate pot fi iertate doar de Hristos.

Când l-am întrebat azi, înainte de a intra în apă, de ce a ales să încheie legământ cu Hristos, așa cum Isus ne-a lăsat în Scriptură ca poruncă, el a răspuns: “Eram singura oaie rătăcită a familie.” Mama și noi cei șase copiii ai lor am acceptat legământul în apă cu Hristos, iar de azi și tata e cu noi. Hristos ne va ajuta să ținem acest legământ până la întâlnirea cu el în veșnicii. Vă încurajez să vă rugați pentru cei dragi, chiar dacă durează 31 de ani. După botez tata a spus: “De acum pot sa mor că nu-mi mai este frică!” Da, împăcarea cu Hristos aduce pace și în fața morții.

“Cine va crede și se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit.” – Marcu 16:16

“Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.” – Matei 28:19-20

Cu prețuire,
Toni Berbece

Mama cu tata s-au iubit și au rămas împreună chiar dacă între ei au fost diferențe, uneori chiar foarte mari. Nu i-am auzit niciodată să urle unul la altul că se despart, deși chiar și religios erau diferențe foarte mari între ei. Nu i-am văzut să fugă de acasă că e prea mult scandal între ei, deși uneori tensiunile erau mari, nu i-am văzut să ducă bani în alte case la amanți și amante, nu i-am văzut să-și facă vicii, iar noi să nu avem ce mânca.

Scopul lor a fost familia, pentru ei a fost și este ceva sacru, ceva sfânt din Dumnezeu, iubirea lor față de cuibul de acasă și față de copilașii lor s-a văzut în determinarea cu care s-au ținut bine de vâslele bărcii lor când valurile le-au lovit barca.

Astfel din doi oameni de la țară, plecați dintr-un sat modest, veniți la București cu planuri mari au ieșit șase pui, din cei șase, cinci s-au căsătorit, patru au făcut la rândul lor copii, iar în poza de familie din 2 au ajuns 18 plus unul în burtică și vor urma mulți alții. Acesta este farmecul familiei. Determinarea, forța, iubirea, ambiția aceea bună, răbdarea, înfrânarea, iertarea, dăruirea, sacrificiul, toate acestea se învață în familie. Oameni buni, investiți în planul lui Dumnezeu, în familie și veți culege roade minunate.

Dumnezeu a zis: “Cresteți, înmulțiți-vă și umpluți pământul!”, Diavolul a zis: “Creșteți, destrăbălați-vă și nu dați naștere la prunci, ci mai degrabă avortați-i sau abandonați-i în spitale!” Ce veți alege?

Cu prețuire,
Familia Berbece

Crăciunul nu este beție. Știu că rafturile supermarketurilor au fost golite de băuturi alcoolice, știu că in ciuda tuturor restricțiilor mai ales tinerii se vor vedea unii cu alții și vor face competiție din nou în a se îmbăta pe fundalul unor melodii, care nu-i fac cinste lui Hristos. Oameni buni, după ce îngerii le-au adus de veste păstorilor că Hristos s-a născut (Luca 2:15), aceștia nu s-au dus să se îmbete de bucurie și să chefuiască, ci s-au dus să-L caute pe Prunc și să i se închine. Așadar, vestea că Hristos s-a născut ne “obligă” să ne sfințim tot prin puterea Lui, pentru a avea parte de salvarea pe care El a adus-o lumii.

Crăciunul nu este îmbuibare. Hristos nu a venit ca noi să ajungem să luăm triferment sau să ajungem la urgență din cauza nestăpânirii noastre, cred că ziua aceasta este despre dărnicie, a împărți celor sărmani este o soluție sigură contra îmbuibării. Multe persoane m-au rugat să le dau adresele celor sărmani pe care-i știu pentru a le dona jumate de vițel sau pentru a le dona alimente, carne de porc și altele. Hristos nu a venit ca noi să trăim un mod de viața egoist, plin de îmbuibare și nesimțire cu cel sărman, ci a venit pentru a ne învață dărnicia.

Crăciunul nu este izolarea lui Hristos într-o luna sau o zi din an. Unii cred că dacă-i dăruim lui Hristos o zi din an El va fi super mulțumit. Mă uit la artiștii care de Crăciun devin pioși și cântă “O ce veste minunată” (deși mă bucur că El este lăudat chiar și de “pietre” cum a și spus), pentru ca mai apoi să cânte din nou despre amante, sex, bani, droguri, mândrie și alte lucruri pe care Hristos le-a condamnat ca fiind urâciuni înaintea Lui. Nu fi ipocrit, Hristos nu vrea doar o zi, ci întreaga ta viață.

„Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului” (1 Ioan 3:8).

Cu prețuire,
Toni și Gabriela Berbece
Vă dorim un creștinesc Crăciun fericit!