Author: toniberbece

Noi n-am reușit pentru că al nostru creștinism nu este unul trăit, ci în mare parte doar declarat. Un creștinism trăit este vehement împotriva curviei de orice fel, dar cum la noi 40.000 de femei lucrează ca videochat-iste, cum încă avem centurile orașelor pline de prostituate, cum încă ne delectăm cu manele despre amante, care sunt pofta inimii, în condițiile în care milioane de români sunt depedenți de pornografie, care promovează inclusiv deviațiile sexuale, e greu să votezi pro familie.

Noi n-am reușit pentru că Diavolul, Tatăl minciunii, și promotorul tuturor destrăbălărilor sexuale și-a pus mașinăria în mișcare și ne-a mințit că Dragnea ne va fura constituția dacă votăm la Referendum, n-am mai reușit pentru că tot Diavolul, prin sponsorii lui fideli, a “cumpărat vedete” care să promoveze “LOVE is LOVE”. Banii au curs râuri, iar “personalități” cu conștiința moartă ne-au “convins” că nu-i un pericol să ne lăsăm pradă destrăbălării, așadar să stăm acasă.

Noi n-am reușit pentru că n-avem în mare parte conducători cu caracter creștin, ai noștri conducători pupă icoane în România pentru a-i prosti pe votanți, iar în Europa votează pentru destrăbălare și pentru noua lume fără creștinism și Dumnezeu. Noi n-am câștigat pentru că n-avem un Orbán ca ungurii, ci un alt tip de Orban, în timpul guvernării căruia s-a sponsorizat un dans lasciv al unui tip care a hulit creștinismul.

Noi n-am reușit pentru că avem în România o Biserică adormită, care nu mai are interesul de a promova Scriptura, ci morții cu care fac bani grămadă, pomeni inutile și alte tradiții irelevante. Noi nu mai creștem creștini care să fie gata să sufere pentru Hristos și pentru valorile creștinismului, ci avem “creștini” care ar fi gata să te strângă de gât dacă le spui în față că orice formă de curvie e un păcat scârbos înaintea lui Dumnezeu. Noi era să ne luăm bătaie de câteva ori de la acești “creștini” pentru că dădeam flyere pro familie la metrou.

Oare vom mai avea șansa a doua?

Cu prețuire pentru rezistența lui Hristos,
Toni Berbece

Mi-a spus cineva faptul că dacă mai ajutăm mult săracii, noi ca Biserică, ne vom trezi cu toți pe cap. De ajutat nu-i putem ajuta pe toți, dar măcar nu mă sperie gândul că vom avea de a face cu ei. Ce a devenit Biserica? Clubul celor avuți? Ne bucurăm că avem patroni în Biserici, ne simțim bine avându-i, ne bucurăm de dărnicia lor, dar de cei sărmani, că sunt o șansă pentru noi de a face bine, nu ne bucurăm? Despre Hristos ni se spune că umbla și făcea bine, nu doar că vorbea bine. Despre mulți predicatori azi se poate spune că vorbesc bine, dar nu se poate spune că și fac bine ca Hristosul pe care-L propovăduiesc.

Mi-a spus cineva să nu mai vorbesc atât despre vindecare și despre eliberarea de demoni că o să mă trezesc cu toți bolnavii și cu toți demonizații în Biserică și pe cap. Oare ce a ajuns Biserica? Clubul celor sănătoși? Iată cine era în jurul lui Hristos într-o zi obișnuită sau la o “slujba”: Seara, au adus la Isus pe mulţi îndrăciţi. El, prin cuvântul Lui, a scos din ei duhurile necurate şi a tămăduit pe toţi bolnavii (Matei 8:16). La noi am impresia că e total invers, vrem să ținem închinarea, să se termine repede predica și sa fugim acasă fără a ne mai pune mâinile peste cel bolnav, fără a mai mustra duhurile de peste cel demonizat ca în Numele lui Isus să fugă orice neputință.

Mi-a spus cineva să nu mai vorbesc așa pe față despre puterea Duhului Sfânt, că par fanatic. I-am spus că unei vrăjitoare când își face reclamă la farmecele ei demonice nu i se pare deloc că va fi catalogată ca fiind fanatică, nici unui ghicitoare nu-i este rușine când ghicește pe Facebook din cărțile de tarot și minte și transmite blesteme peste curioșii care nu știu ce fac, și mie să-mi fie rușine de puterea Duhului Sfânt care vindecă și eliberează? Nici celor care fac reclamă la videochat nu li se pare că sunt fanatici sexuali și spurcă mii de oameni și națiunea aceasta cu păcat, nici celor “colorați” care-și flutură necurăție nu li se pare că sunt fanatici, iar mie să mi se pară că-s fanatic pentru că am Duhul Sfânt în mine? Oare ce a devenit Biserica? O masă de oameni care se rușinează cu Duhului Sfânt și cu Hristos?

Cu prețuire,
Toni Berbece

Cere tăria legământului lui Dumnezeu cu ziua și noaptea. Dumnezeu ne spune că așa cum nu poate fi rupt legământul Lui cu ziua și cu noaptea astfel încât ziua să nu mai fie și noaptea să nu mai apară, așa este legământul Lui cu cei ce-L iubesc (Ieremia 33:20-21). Așadar, trebuie să ceri zilnic tărie peste legământul tău cu soțul/soția. Cum ziua și noaptea sunt nezguduite de când au fost create, la fel să dureze și legământul vostru. Unii aruncă zilnic blestem peste căsnicia lor, iar aruncarea blestemului se face prin amenințarea cu divorțul. În loc ca cei doi să se pună pe genunchi și să spună: “Doamne, ajută-ne să ne ținem legământul până în veșnicii indiferent de ce va fi!” Chiar de nu ai încă un partener de viața te poți ruga pentru părinții tăi. Cunosc o fetiță care și-a salvat părinții de la divorț prin rugăciunile ei stăruitoare.

Al doilea lucru pe care trebuie să-l ceri peste familia ta este o profunzime a dragostei ca profunzimea Cerului și a Adâncimilor Pământului, o profunzime care e gata să ierte, să rabde și să acopere. Tot Dumnezeu ne spune că atunci când Cerurile de sus vor putea fi cercetate în întregime și atunci când omul va putea coborî în adâncimile pământului, atunci se va lepăda și El de copiii Lui și nu va mai ierta tot ce a făcut poporul Lui (Ieremia 31:37). O astfel de profunzime a dragostei trebuie să ceri peste familia ta. Pe cât de înalte sunt Cerurile și pe cât de adânc este Pământul așa de adâncă și profundă să fie și dragostea voastră. Văd adesea relații atât de superficiale încât le clatină oricine se bagă între cei doi, văd cum mama soacră poate rupe relația, văd cum colega/colegul de la muncă o poate rupe, văd cum lipsurile sau boala pot rupe relația, văd cum aproape orice poate clătina temelia dragostei multora. De ce? Pentru că nu este o dragoste profundă, bine închegată în Hristos.

În al treilea rând, trebuie să cerem puterea de a nu ne uita partenerul primit cum nicio mamă nu-și poate uita rodul pântecului ei și cum Dumnezeu nu-și poate uita poporul (Isaia 49:14-16). Ceea ce nu poți șterge niciodată din mintea unei femei este copilul care i s-a prins în pântec, chiar de-l avortează tot nu-l va uita. Nu de mult am vorbit cu o femeie care și-a avortat cei doi copii care i s-au prins în pântec, era disperată, era de nemângâiat, nu-și putea ierta faptele nici după 6 ani de la comiterea lor. Doar Hristos o poate mângâia și asigura de iertarea Lui, dar de uitat nu va uita niciodată ce a făcut. Așadar, cere-i Domnului o dragoste care nu se poate uita, o dragoste pe care efectiv nu o poți șterge cu buretele uitării niciodată.

Cu prețuire,
Toni Berbece