Author: toniberbece

Doamne, te rugăm să fii cu copiii noștri, să-i protejezi în primul rând psihic. Vor fi triști o vreme și sperăm ca vremea aceasta să fie scurtă. Vor fi triști pentru că școala va fi pentru ei ca o temniță, vor sta cu măști, vor fi mustrați mult prea des pentru că se apropie de colegi, vor fi certați mult prea des pentru că ating obiecte, care până de curând nu erau un pericol. Vor fi mai mult certați decât învățați. Vor fi terorizați cu ideea că orice în jur îi poate îmbolnăvi și nu vrem să trăiască sub teroare.

Sunt prea gingași pentru a fi trecuți prin acest tratament, nu vor înțelege de ce la ora de sport nu vor avea voie să le paseze mingea colegilor, ci vor trebui să se joace fiecare cu câte o minge. Protejează-le mințile de acest tratament și inimile să nu le fie umplute de fobii, care să-i marcheze pe viață. Să nu ne trezim cu copii îmbolnăviți de frici, de frica de a se juca cu alți copii pentru a nu lua boli, să nu ne trezim cu copii speriați să se mai atingă.

Da, Tată Ceresc, fii cu copiii noștri și fă-i să treacă cu bine peste această perioadă și fă ca acest tratament prea crud pentru fragilitatea lor să înceteze curând. Cred că totul va fi bine în Numele Tău, în mâna Ta și în grija îngerilor Tăi protectori ne încredințăm copilașii. Doamne te mai rugăm să nu-i uiți nici pe învățătorii și profesorii lor, dă-le inimi blânde și multă răbdare în aceste vremuri, iar celor de sus înțelepciune.

Îți mulțumim Tată ceresc!

Cu reverență, un părinte…

Toni Berbece

Odată un nor negru fără ploaie, care umbrea casele oamenilor și dădea migrene celor de dedesubt, un nor negru care știa doar să împrăștie apatie și somn, un nor care avea rolul doar de a ascunde Soarele, a văzut în zare un curcubeu. Atunci a început ursuz să comenteze: “Ce te dai mare, ce te ridici așa peste noi, ce ești așa colorat? Nu îți e rușine cu ale tale culori? Cine te-a pus să te cocoți acolo sus? Ești prea mândru, ești ciudat, ești inutil, n-ai niciun rost, nu te vrem că nu prea sunt ca tine printre noi, ești un ciudat.”

Între timp copiii se bucurau, țopăiau văzând curcubeul, adulții se opreau din orice ar fi făcut pentru a se delecta cu ale lui culori, iar apoi își aminteau promisiunea lui Dumnezeu. În timp ce curcubeul își hrănea culorile din picăturile de ploaie rămase în văzduh după ce pământul fusese săturat de ploaie, Dumnezeu se bucura de bucuria oamenilor, dar era mâhnit de criticile norilor sterpi, care judecau culorile curcubeului Său.

Mereu norii negri și sterpi vor judeca frumusețea ta, darurile tale, chemarea ta. Mereu se va găsi cineva să mintă despre tine, să te denigreze, să te defăimeze tocmai pentru că îți împlinești destinul de a străluci spre slava Lui Dumnezeu prin ce faci. Cum ieri s-a găsit cineva să zică minciuni fără număr și despre mine, atribuind lucrarea pe care o fac, manipulării și Satanei când inima îmi e lipită de Hristos și de Duhul Său cel Sfânt. Unul dintre numele Satanei este tocmai defăimătorul. Satana a reușit să-L scoată și pe Hristos ca fiind un escroc manipulator, deci uitându-te în gura lor vei ajunge să-i urăști și pe cei mai frumoși oameni. Dar ce nu știu norii fără ploaie este că nu poți lovi cu pietre un curcubeu, pietrele trec prin acesta neștirbindu-i frumusețea. Dar până și pietrele aruncate spre curcubeu sunt binecuvântate, pentru că și ele sunt umezite de stropii fini de ploaie și încălzite de razele de soare, care dau culoare curcubeului.

Pentru toți norii fără ploaie avem un mesaj: “Nu ne pasă de vorbele voastre, curcubeul va continua să coloreze privirile oamenilor și să bucure ochii lor, oricât trăncăniți împotriva lui!”

Cu prețuire pentru toate curcubeiele,

Toni Berbece

Un lucru pe care l-au trecut cu vederea instructorii de pilotat avioane a fost o glumă a unui elev care a zis că e suficient să învețe cum să decoleze. Abia după ce piloții teroriști au intrat cu avioanele în turnurile gemene, instructorii și-au adus aminte de această “glumă” și și-au dat seama că de fapt era un indiciu scăpat de acești oameni malefici.

Asta facem și noi de multe ori, scăpăm printre degete indiciile care ne-ar salva viața. De exemplu vezi că iubitul tău e violent și că în urma unei certe ridică palma la tine, dar treci cu vederea și crezi că “e el mai iute la mânie din fire”. Dar apoi ajunge să te bată ca pe Hoții de cai după nuntă. Alt exemplu ar fi când vezi că primul pahar de tărie te-a făcut să-ți pierzi mințile, a fost un indiciu cât de distructiv e alcoolul, dar tu nu te lași, vrei să vezi cum e să-ți distrugi viața. Dumnezeu îți pune indicii peste tot despre cum arată viața ta dacă permiți păcatul, dar tu tot nu vrei să le vezi. Zici că trebuie să “Carpe Diem”, însă acest Carpe Diem poate fi un sac negru sau un cearșaf alb pus peste un trup răpus de păcat.

David, când a fost la preotul Ahimelec și i-a cerut ajutorul în fuga lui de Saul, l-a văzut acolo pe un păzitor al turmelor acestui, l-a văzut pe Doeg. Abia când Doeg a sifonat totul la Saul, iar Saul s-a dus și a ucis 85 de preoți care l-au ajutat pe “dușmanul” lui, abia atunci David a zis: “M-am gândit chiar în ziua aceea că Doeg, edomitul, fiind acolo, nu se putea să nu spună lui Saul. Eu sunt pricina morții tuturor sufletelor din casa tatălui tău (1 Samuel 22:22).”

Iată că David neluând atitudine față de Doeg la timp a provocat uciderea celor 85 de oameni. Așa e și cu tine, dacă nu ții cont de indiciile puse de Dumnezeu în viața ta vei plăti scump. Deschide ochii și ia atitudine față de păcat și nu-l lăsa să crească.

Cu prețuire,

Toni Berbece