Author: toniberbece

Ai obosit cumva să te mai rogi pentru același lucru, cu aceleași cuvinte, mereu și mereu? Aș vrea să te încurajez și să-ți spun că în Matei 26:44 este scris că Isus s-a dus pentru a treia oară să se roage pentru aceeași cauză cu aceleași cuvinte, iar El este Fiul lui Dumnezeu. Până și El, ca Fiu de Dumnezeu în trup de om a trebuit uneori să insiste la porțile Cerului. Uneori lucrurile nu ne vin de la sine, ci trebuie să insistăm în rugăciune, iar această insistență ne mărește credința și forța în rugăciune, ne smerește înaintea măreției Lui, ne face umili.

Mama s-a rugat 28 de ani pentru ca tata să devină dintr-un “creștin nepracticant”, care doar își făcea trei cruci înainte de masă, într-unul practicant, adică unul care să aibă o relație cu Cristos, să citească Scripturile, să se lase de păcat și să iubească Biserica, Casa lui Dumnezeu. Apoi s-a mai rugat câțiva ani și pentru fratele meu care devenise un huligan, până când acesta de asemenea L-a ales pe Cristos, iar creștinismul a devenit mod de viață. Mama e un mijlocitor care se roagă fără să cedeze pentru orice dușman care-i atacă familia și credința. Dacă azi îl iubim toți pe Dumnezeu este pentru că această femeie nu a cedat niciodată în rugăciune.

Uneori mijlocirea pentru ceva anume durează ore, zile, luni sau chiar ani. Important este să nu cedăm, ci să continuăm să săpăm prin rugăciune în muntele dinaintea noastră. Isus ne-a zis că dacă avem credință vom muta munții în mare, dar uneori trebuie să ne băgăm sub ei pentru a-i ridica pe umerii credinței ca mai apoi să-i aruncăm în mare. Iar săpatul acesta durează, însă nu rămâne fără rezultate. Continuă să insiști, nu obosi pentru a nu pierde premiul alergării cerești.

Spor la rugăciune!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Ieri dimineață când să intru în mașină ca să plec la Biserică, niște domni m-au rugat să nu mai parchez acolo că ei lucrează pe schelă și că vor cădea resturi pe mașină. Am profitat de moment și i-am întrebat de ce lucrează duminică și de ce nu își fac și ei obiceiul de a merge la Biserică pentru a se închina cu sfinții lui Dumnezeu? La care unul dintre ei îmi răspunde în batjocură: “Azi m-am închinat la două sticle de Stalinskaya!” Adevăr a grăit. Că de fapt oamenii se închină la lucrurile care îi robesc și care le fură timpul pe care ar trebui să-l acorde sufletului.

Seara am fost la o altă Biserică din Năvodari unde am rămas surprins să văd o doamnă care a venit adusă în căruciorul cu rotile, nu a stat acasă deși știu că nu are rampe de acces peste tot pe unde a mers cu căruciorul și sunt convins că a făcut dublu sau triplu ca timp până la Biserică față de un om care are ambele picioare.

Era așa de bucuroasă, se închina numai cu mâinile pe sus, pe fața ei se citea bucuria Cerului. Piciorul lipsă, bătrânețea, sărăcia nu i-au furat pacea dată de Cristos. În ea se vedea promisiunea aceea a lui Isus, care a spus: “Vă dau o bucurie pe care lumea nu v-o poate lua!”

La sfârșit vedeam tinerii veniți la Biserică cum șoșoteau între ei, au ajuns și la mine și am realizat ce făceau. Făceau o chetă pentru doamna în căruciorul cu rotile. Așa de tare m-am bucurat. A plecat mult binecuvântată acea femeie. În primul rănd sufletește și apoi Tata i-a dăruit și pâinea cea de toate zilele.

Tu de ce nu ai venit la Biserică? Nu te-ai trezit? Nu a sunat alarma? Nu ai avut chef? Ai lucrat prea mult! Nu-ți place Biserica la care mergi? Scuzele acestea vor pieri din mintea ta când Îl vei vedea pe Cristos, pentru că vei realiza că sunt puerile și chiar nefondate. Mergi și închinăte cu sfinții de fiecare dată când ai ocazia pentru că asta face Biserica lui Cristos!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Când Cristos a înviat, Evangheliile ne spun că în mormântul Lui se aflau doi îngeri care erau îmbrăcați în alb și străluceau așa de tare că abia îi puteai privi, iar aceștia arătau ca doi tineri frumoși și curați. Pe de altă parte, când Isus a întâlnit un demonizat în Gadara, acesta era îmbrăcat în zdrențe, plin de tăieturi, cu fața schimonosită și strâmbată de demoni, dormea în cimitire și speria pe toată lumea de nu mai trecea nimeni pe acolo. Întrebarea mea este: “Ca și creștini, noi ce sărbătorim, noi ce reprezentăm, lumina sau întunericul, felul de purtare al lui Cristos sau al lumii, al îngerilor sau al dracilor?”

Ce bucuros și mândru se uită Diavolul la copiii noștri și la noi când îi vede îmbrăcați în draci sau în ceea ce dracii fac din oameni. El este distrugătorul, ucigașul, chinuitorul oamenilor, iar a sărbători distrugerile făcute de el este chiar inconștiență sau chiar călăuzire drăcească. Eu nu mi-aș putea costuma copilul în mort, în ucigaș, în vrăjitor, în drac când Cristos ne-a răscumpărat de aceste stăpâniri demonice.

De ce nu mai vede această generație implicațiile spirituale din tot ce se întâmplă? De ce merg la ghicitori, vrăjitori, la cei ce cheamă morții și apoi se așteaptă să fie sănătoși și să doarmă bine? De ce sărbătoresc morții, îi pupă, îi cheamă și se costumează în ei, iar apoi se așteaptă să aibă mințile întregi?

Eu aleg să nu atrag blestem și demonism asupra copiilor mei expunându-i la acest comportament demonic, ci vreau ca ai mei copii să fie binecuvântați. Aleg să pun Numele lui Dumnezeu peste ei și nu alt nume. Cum am mai spus și în anii trecuți o spun și anul acesta: “Nu puneți măști de draci chipurilor angelice ale copiilor noștri!”

Cu prețuire,

Toni Berbece