Author: toniberbece

Creștinilor de azi le lipsește pasiunea pentru rugăciune pe care o au musulmanii, aceștia de cinci ori pe zi merg să se roage, uneori îngenunchează oriunde s-ar afla când vine timpul rugăciunii.

Creștinilor de azi le lipsește râvna Martorilor lui Iehova, dacă noi am pune râvna acestor oameni în a-L vesti pe Cristos din casă în casă, de la om la om, am cuceri din nou lumea și am cuceri-o pentru bine, pentru iubire, pentru curăție și nu degeaba sau pentru nimic ca o ambiție prostească.

Creștinilor de azi le lipsește promovarea pe care LGBT și-o face. Ei promovează niște pofte carnale de tot felul și de toate culorile, pofte nocive și trecătoare care te lasă cu pumnii goi și cu multă suferință și lacrimi. Ei se promovează în magazine de haine, prin toate brandurile lumii de băuturi sau orice altceva, se promovează prin guverne și prin grădinițe, școli, licee și universități. Dar noi, noi care avem ce să oferim prin Cristos, ce facem? De ce nu luptăm cu aceeași înverșunare pentru promovarea lui Cristos care înseamnă iertare, pace, bucurie, împăcare cu Dumnezeu și viață veșnică.

Creștinilor de azi le lipsește râvna cu care comuniștii și-au promovat ideologia, râvna cu care naziștii și-au răspândit doctrina ucigașă. Ei au avut râvnă pentru răspânirea morții noi de ce nu avem pentru răspândirea vieții din belșug?

Creștinilor de azi le lipsește râvna cu care mormonii își răspândesc și-și învață cartea eretică. Noi avem Cuvântul Vieții și-L lăsăm să se pună praful pe El, ei au ideologii lumești, nebune și eretice și le prețuiesc atât de mult.

Creștinilor de azi le lipsește râvna și lacrimile lui Greta Thumberg, o fetiță care anunță sfârșitul lumii dacă nu ne oprim din poluare și din consumarea dezordonată a resurselor pământului. Dar lacrimile și pasiunea ei ar fi bune în vestirea venirii lui Cristos pe norii Cerului. Pământul nu va arde pentru că-l supraîncălzim noi, că-i dăm noi foc sau cine știe ce-i mai facem, ci va arde cu trosnete mari la venirea Lui pe norii cerului, când El va spune “stop”. Dacă am avea aceeași pasiune ca Greta în a-i avertiza pe oameni de lipsa credinței și a pocăinței din viața lor, mulți s-ar întoarce la Dumnezeu.

Creștine, întoarce-te la dragostea dintâi!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Ai obosit cumva să te mai rogi pentru același lucru, cu aceleași cuvinte, mereu și mereu? Aș vrea să te încurajez și să-ți spun că în Matei 26:44 este scris că Isus s-a dus pentru a treia oară să se roage pentru aceeași cauză cu aceleași cuvinte, iar El este Fiul lui Dumnezeu. Până și El, ca Fiu de Dumnezeu în trup de om a trebuit uneori să insiste la porțile Cerului. Uneori lucrurile nu ne vin de la sine, ci trebuie să insistăm în rugăciune, iar această insistență ne mărește credința și forța în rugăciune, ne smerește înaintea măreției Lui, ne face umili.

Mama s-a rugat 28 de ani pentru ca tata să devină dintr-un “creștin nepracticant”, care doar își făcea trei cruci înainte de masă, într-unul practicant, adică unul care să aibă o relație cu Cristos, să citească Scripturile, să se lase de păcat și să iubească Biserica, Casa lui Dumnezeu. Apoi s-a mai rugat câțiva ani și pentru fratele meu care devenise un huligan, până când acesta de asemenea L-a ales pe Cristos, iar creștinismul a devenit mod de viață. Mama e un mijlocitor care se roagă fără să cedeze pentru orice dușman care-i atacă familia și credința. Dacă azi îl iubim toți pe Dumnezeu este pentru că această femeie nu a cedat niciodată în rugăciune.

Uneori mijlocirea pentru ceva anume durează ore, zile, luni sau chiar ani. Important este să nu cedăm, ci să continuăm să săpăm prin rugăciune în muntele dinaintea noastră. Isus ne-a zis că dacă avem credință vom muta munții în mare, dar uneori trebuie să ne băgăm sub ei pentru a-i ridica pe umerii credinței ca mai apoi să-i aruncăm în mare. Iar săpatul acesta durează, însă nu rămâne fără rezultate. Continuă să insiști, nu obosi pentru a nu pierde premiul alergării cerești.

Spor la rugăciune!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Ieri dimineață când să intru în mașină ca să plec la Biserică, niște domni m-au rugat să nu mai parchez acolo că ei lucrează pe schelă și că vor cădea resturi pe mașină. Am profitat de moment și i-am întrebat de ce lucrează duminică și de ce nu își fac și ei obiceiul de a merge la Biserică pentru a se închina cu sfinții lui Dumnezeu? La care unul dintre ei îmi răspunde în batjocură: “Azi m-am închinat la două sticle de Stalinskaya!” Adevăr a grăit. Că de fapt oamenii se închină la lucrurile care îi robesc și care le fură timpul pe care ar trebui să-l acorde sufletului.

Seara am fost la o altă Biserică din Năvodari unde am rămas surprins să văd o doamnă care a venit adusă în căruciorul cu rotile, nu a stat acasă deși știu că nu are rampe de acces peste tot pe unde a mers cu căruciorul și sunt convins că a făcut dublu sau triplu ca timp până la Biserică față de un om care are ambele picioare.

Era așa de bucuroasă, se închina numai cu mâinile pe sus, pe fața ei se citea bucuria Cerului. Piciorul lipsă, bătrânețea, sărăcia nu i-au furat pacea dată de Cristos. În ea se vedea promisiunea aceea a lui Isus, care a spus: “Vă dau o bucurie pe care lumea nu v-o poate lua!”

La sfârșit vedeam tinerii veniți la Biserică cum șoșoteau între ei, au ajuns și la mine și am realizat ce făceau. Făceau o chetă pentru doamna în căruciorul cu rotile. Așa de tare m-am bucurat. A plecat mult binecuvântată acea femeie. În primul rănd sufletește și apoi Tata i-a dăruit și pâinea cea de toate zilele.

Tu de ce nu ai venit la Biserică? Nu te-ai trezit? Nu a sunat alarma? Nu ai avut chef? Ai lucrat prea mult! Nu-ți place Biserica la care mergi? Scuzele acestea vor pieri din mintea ta când Îl vei vedea pe Cristos, pentru că vei realiza că sunt puerile și chiar nefondate. Mergi și închinăte cu sfinții de fiecare dată când ai ocazia pentru că asta face Biserica lui Cristos!

Cu prețuire,

Toni Berbece