Author: toniberbece

Mă deranjau persoanele acelea cu două trei decenii peste mine care vorbeau cu “e multe” și “e puține”, până când am realizat că aceste persoane au crescut copii care azi au facultăți și vorbesc corect și scriu cu cratimă. Acele persoane au construit România în fabrici și uzine într-un sistem comunist care nu le prea dădea oportunitatea și timpul liber pentru a citi și pentru a face facultăți cum se fac azi pe bandă rulantă. Azi nu mă mai irită dezacordurile lor pentru că știu că mâinile lor au construit ceea ce noi, cei cu școli, nu prea suntem capabili să facem.

Mă deranjau persoanele mai vârstnice care miroseau a transpirație, a fum de sobă, a țară, mă deranjau persoanele care veneau în București cu câte o găleată de brânză și un coș cu ouă sau zarzavaturi. Mă gândeam că ne strică aspectul și aerul nostru orășenesc, până am realizat că ei sunt persoanele acelea care i-au ținut pe părinții noștri cu ouă, brânză și carne de țară prin facultățile orașelor. Ei au vândut ouă și brânză pentru a-și ține copiii prin școli și pentru a-i face orășenii aceia ai căror copii disprețuiesc truda țăranului și mirosul lui de fum de sobă, de transpirație și de lână. Dacă nu ar fi fost bunicii aceștia care nouă ne trimiteau lunar pachet cu făină, ouă, carne și gem tocmai din Botoșani în București copilăria noastră ar fi fost mult mai lipsită.

Mă deranjau multe la cel pe care-l vedeam mai lipsit de școală, mai neinstruit, mai fără facultăți până când am privit la generația cu facultate, parfumată și gelată și nu am văzut atât bun simț, atâta omenie, atâta curăție și preț pus pe moralitate și valori ca la părinții și bunicii aceia care poate că nu pun bine virgula, dar care pun bine accentul pe ceea ce ne face oameni.

Cu prețuire,

Toni Berbece

Sfinții pe care-i știm din Scriptură, pe care-i cinstim și pe a căror urme pășim pentru că și ei au călcat fix pe urmele lui Cristos nu au spus niciodată următoarele:

Nu au spus niciodată: “Rugați-vă nouă și vă vom putea ajuta!” Toți sfinții au considerat cu smerenie că doar atât timp cât vor trăi vor putea alerga pentru Împărăție și pentru salvarea oamenilor de la moartea veșnică. Niciunul nu a considerat că după moarte Dumnezeu îi va da proprietățile Lui și că vor fi atoateștiutori, omnipotenți și omniprezenți pentru a asculta și ajuta pe toată lumea. Martirul Ștefan a văzut pe Unul singur la dreapta lui Dumnezeu, pe Isus Cristos, iar Petru și Pavel au luptat pentru a face Biserica să priceapă că un singur nume e suficient și că în El e împlinirea mântuirii.

Nu au spus niciodată: “Numele noastre vor fi echivalente cu Numele lui Cristos, orice veți cere folosind oricare din numele noastre, veți primi!” Când Petru a făcut prima minune despre care ni se dă detalii în Fapte a zis: “În Numele lui Isus ridică-te în picioare!” Biblia ne spune că într-un singur nume e vindecare, doar în Numele lui Isus Cristos suntem ascultați și primim răspuns. Orice alt nume e o linie “telefonică moartă”, poți suna până mori, nu va răspunde nimeni. Satana știe de această resursă inepuizabilă, Numele lui Cristos, și de aceea îi minte pe oameni dându-le un telefon greșit și trimițându-i la o “bancă” goală. Doar în Numele lui Isus ai eliberare și salvare.

Nu au spus niciodată: “Fiecare avem rolul nostru, unu vă vindecă de boli la ochi, altul de boli la plămâni, altul de boli la inimă, etc.” Văd o naivitate crasă, cum că există sfinți morți care automat au devenit ca niște “spitale” cu specializări diferite. Dacă voi credeți că inventez, întrebați orice taximetrist și veți vedea că știu unde e Biserica aceea la care să te rogi sfântului care după moarte se ocupă cu ochii sau cu alte organe și părți ale corpului.

Nimic mai fals și mai nebiblic. În Cristos e vindecare pentru orice, nu trebuie să iei trenul să alergi la o Biserică neapărat pentru a fi vindecat de ceva anume ca mai apoi să fugi la alta pentru altă problemă. Cristos nu e om ca să lucreze după mintea noastră întortocheată și penibilă de multe ori. Cristos e lângă tine, crede numai! Dacă nu ai credința suficient de puternică poți să te unești cu cineva mai puternic în credință care simte cu tine și să strigi spre Cristos, pentru că El a spus că unde sunt adunați doi sau trei în Numele Lui e și El acolo pentru a răspunde. A te unii cu cineva, cu un preot sau pastor sau un credincios autentic în rugăciune pentru cauza ta chiar e biblic, dar Numele lui Isus trebuie chemat și nu alt nume.

Creștinismul este doar despre puterea unui singur Nume, Numele căruia Tatăl i-a dat toată autoritatea în Cer și pe pământ, Numele peste care este toată plinătatea Duhului Sfânt, Numele Isus Cristos!

Cu prețuire,

Toni Berbece.

Nu pune lucrurile materiale mai presus de viața însăși. Când am făcut accident cu mașina am crezut că soția o să mă certe când o să vadă pagubele. M-am consumat așa de tare pentru că am crezut că o voi întrista mult, dar a urmat o lecție incredibil de importantă. Când a văzut mașina m-a luat în brațe și mi-a zis: “Iubire, astea sunt fiare, se repară, noi suntem cei mai importanți și prețioși, noi să fim sănătoși!” Fiarele se repară, hainele se schimbă, timpul zboară și noi uităm adesea că suntem mai importanți decât salariu, decât fiarele și pietrele pentru care muncim, noi suntem viața, iar dacă noi nu suntem fericiți am ratat esențialul.

Nu pune trupul deasupra sufletului. Da, trupul e cel care ne cere de mâncare mereu, arsurile stomacului nehrănit le simți imediat, chiorlăitul mațelor a devenit pentru om o prioritate, de aceea pentru unii pântecul e dumnezeu, însă sufletul flămând după Dumnezeu, după valori, după iubire, cum se simte? Stomacul doare, dar sufletul căruia nu-i dai hrana pe care o așteaptă oare nu doare, de cele mai multe ori durerea sufletului o numim depresie. Un om care își hrănește sufletul cu Dumnezeu nu va face acest “ulcer sufletesc”. Trupul se hrănește cu lucruri perisabile pe care, cum a zis Cristos, le arunci în hazna, însă sufletul se hrănește cu veșnicie, Dumnezeu e veșnicia, iar Dumnezeu e iubirea, singura din cei trei mari piloni ai omenirii (credința, speranța și dragostea) care va rămâne.

Nu pune plăcerile deasupra valorilor și a moralității. Einstein spunea că toate descoperirile lumii, toate inovațiile tehnologice valorează nimic, sunt egale cu zero, dacă omul a pierdut valorile morale. Einstein atrăgea atenția că echilibrul nostru stă în moralitate nu în ce descoperim. Degeaba avem telefoane, tablete, holograme, internet 5G dacă am uitat ce e aceea curăție, virginitate, rușine, puditate, respect, credincioșie, dreptate, milă, iertare, familie și toate celelalte. Valoarea stă de cele mai multe ori în înfrânare. Un soț care își iubește soția și copiii și rămâne credincios casei lui este un om înfrânat, care a spus nu multor ispite pentru a-și ține casa pe stâncă. Unii caută oameni înfrănați în timp ce ei și-au smuls plăcuțele de frână de la roțile vieții, vor să culeagă faptele oamenilor frumoși, dar ei ce oferă? Fii responsabil!

Cu prețuire,

Toni Berbece