Author: toniberbece

Bărbații au fost și vor fi mereu dependenți de atenția femeii, de sfaturile ei, de privirea ei aprobatoare și de alintul pe care doar ea știe să i-l ofere. Cei mai puternici și musculoși oameni de pe pământ ca Samson, cei mai înțelepți și bogați ca Solomon, cei mai influenți, Împărați de Imperii, ca Ahașveroș, mulți dintre ei au sfârșit tragic din cauza femeii sau au reușit datorită ei.

Un bărbat care e cicălit zilnic de nevastă ajunge să-și piardă stima de sine și să nu mai aibă încredere nici să facă piața, darămite să ia o decizie pentru familie. De aceea Biblia o compară cu o streașină stricată care picură mereu creând disconfort. Un bărbat de genul e ca un om cu creierul prăjit care e ținut în viață de “aparate” (telefon, televizor, radio, etc), astfel de bărbați doar consumă și nu produc nimic. Sunt “specia” aprobatoare care tot ce știu să mai zică e: “Da, draga mea!”

Le-am spus mereu domnișoarelor și doamnelor pe la conferințele pe unde am vorbit despre viața de cuplu, că vor avea lângă ele un rege sau un sclav, în funcție de ce construiesc. Un rege se hrănește zilnic cu încrederea și încurajările soției, iar când acestea nu i le mai oferă, devine ușor un bun executant de treburi mărunte, însă nimic mai mult. Am văzut bărbați distruși de femei posesive, răutăcioase, suspicioase cu toată lumea, cicălitoare, rele de gură și veninoase ca o viperă.

Așadar, în spatele unui domn va sta întotdeauna o doamnă, iar în spatele unui bărbat de nimic, va sta o femeie care a reușit “performanța” de a nu-i insufla niciun strop de încredere. Oricât de tari ar fi bărbații, nu uitați că o dată cu creșterea se mută din brațele mamei, în brațele soției. O soție nu e doar persoana cu care bărbatul face copii, ci este sfetnic, sursă de iubire, de energie și de curaj în lupta cu viața. Având în spate liniștea și încurajarea femeii lui, un bărbat poate muta orice munte din loc.

În cele din urmă nu uitați că Samson a fost doborât de o femeie ușoară, iar Avraam a adunat bogății și a fost mai mare decât orice rege din vremea lui datorită Sarei, care-l numea “domnul meu”, iar acest lucru nu l-a făcut pe Avraam un tiran, ci el o respecta și o iubea mai mult decât orice. Contează enorm ce femeie ai lângă tine, dacă nu ai găsit-o deja, cere o nevastă bună de la Dumnezeu, pentru că Satana crește destule în pepiniera lui.

Cu prețuire,

Toni Berbece

Eram la o terasă cu familia ca să mâncăm o pizza unde am fost întrebat de chelner dacă fumez. I-am spus că nu pentru că sunt creștin. A început să râdă. A crezut că e o glumă și chiar i s-a părut una bună. Dar eu i-am spus că nu glumesc, sunt creștin, dar nu contrafăcut, nu de fațadă, chiar sunt creștin și eu am citit în Biblie, cartea noastră a creștinilor, că a-ți distruge trupul este echivalentul cu distrugerea Templului Dumnezeului tău, pentru că Dumnezeului nostru, Duhul Său Cel Sfânt, nu locuiește în locuri din piatră și lemn, ci în noi.

A plecat nedumerit. Sigur nu a mai avut cu nimeni discuția asta, chiar dacă a fost una extrem de scurtă. Ce mă deranjează pe mine la creștinismul pe care-l întâlnesc la tot pasul este faptul că este atât de contrafăcut, atât de falsificat, atât de neluat în serios, încât oamenii confundă contrafăcutul cu originalul, de fapt când ei întâlnesc un creștin autentic îl văd ca pe un ciudat, ca pe un fanatic, ca pe unul care ia prea în serios credința.

Obișnuiesc să binecuvintez oamenii spunându-le: “Să vă dea Dumnezeu sănătate!” Însă de când Bendeac a făcut mișto de expresia asta, adăugând și “Măicuța Domnului…”, oamenii râd când îi binecuvintez astfel, crezând că-l imit pe Bendeac. Mă doare când văd că oamenii sunt atât de repede dispuși să facă mișto de propria credință, să o terfelească, să o facă “un pamflet”, să o facă o glumă proastă. De fapt asta îmi spune că ei nu prețuiesc credința în Dumnezeu și nu au niciun sentiment pentru ea, pentru că eu nu aș face niciodată mișto de propria nevastă sau de propriul copil.

Așadar, trăim creștinismul sau doar declarăm că suntem creștini și habar nu avem ce presupune acest lucru? Bem, fumăm, ne drogăm, facem mișto de Dumnzeu și credem că putem fi creștini? Nicidecum, cine face aceste lucruri trăiește cea mai mare iluzie, iluzia unei credințe care mișcă, dar care e moartă de mult. Îmi e milă de oamenii care toată viața cred că sunt bine cu Dumnezeu, dar când vor ajunge dincolo vor realiza cât de departe erau de El, dar cel mai milă îmi e de oamenii care îi mint. Despre ei a zis Isus: Vai de voi, că nici voi nu intrați în Cer și nici pe alții nu lăsați să intre!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Am văzut un cazino care purta numele “Paradis”. Milioane de oameni sunt distruși anual de această practică demonică, mii de oameni își pun ștreangul de gât după ce și-au lăsat familia în stradă pentru că au vândut tot pentru a pierde mai apoi banii în câteva minute. Ce “paradis” e acesta? Nu e mai degrabă iad? De ce aleg oamenii aceștia care dețin astfel de afaceri un astfel de nume? Oare nu pentru că sunt conduși de tatăl minciunii, Satana?

Am văzut firmă de țigări electronice care se numește “Promise” (promisiune). Când citești te gândești la ceva măreț, promisiunile de obicei conțin ceva bun, e un cuvânt plin de speranță. Dar firma asta de țigări ce promite? Cancer? Bani arși aiurea pentru a culege mai apoi boală? Cum să pui un astfel de nume la o firmă care omoară anual milioane de oameni prin acest viciu?

Am văzut o mișcare a sexualității care are ca drapel culorile curcubeului, curcubeu care conține o promisiunea Biblică, faptul că Dumnezeu nu va mai distruge pământul prin potop, însă păcatul acesta a produs distrugerea tuturor oamenilor prin apa cu exceptia a opt persoane si mai apoi cu foc a unor orașe antice. Acest paradox denotă o moarte a cugetului, cât de orb să fii ca să te folosești de un simbol care arată că Dumnezeu s-a mâniat pe lume din cauza desfrânării ei pentru a promova aceeași destrăbălare. Generalizând acest păcat oare nu-l sfidezi pe Dumnezeu? Oare nu cheamă această destrăbălare în masă focul mâniei Lui?

Cu prețuire,

Toni Berbece