Skip to main content

Despre Game of Thrones…

Mă surprinde nu tocmai plăcut să văd isteria lumii pentru ceva ce este la fel de fictiv ca teoria evoluționismului a lui Darwin sau ca și Capra cu trei iezi a românilor. Cum să plângi, să nu te duci la muncă, să îți rozi unghiile, să faci petiții, să pui nume copiilor după niște persoanaje, să nu mai ai somn, să devii isteric și toate astea având legătură cu un serial inventat de niște oameni și filmat în niște studiouri cu multe efecte speciale, ne fiind nimic nici adevărat, nici cu adevărat benefic. Un serial GOT e la fel de important pentru societate ca învățatul alfabetului pentru o maimuță. Te poți lipsi de el liniștit, iar dacă-l vezi nu ai realizat nimic notabil.

Înțeleg ideea de divertisment, să te uiți la un film sau la un meci, o fac și eu adesea, dar să ajung să plâng de ciudă că nu-mi place cum a fost scris filmul, să fac infarct când pierd favoriții, să semnez petiții contra unor filme sau să pierd ore povestind acțiunea unei povești este ridicol. Mai grav este să pic în depresie pentru că s-a terminat serialul meu cum am auzit că au pățit zeci de mii de fani sau să nu mai știu ce să fac cu viața după ce am epuizat toate episoadele e nebunie.

Lumea aceasta îndepărtându-se de Dumnezeu și de ce este relevant pentru ea, ajunge să îmbrățișeze penibilul și ridicolul. Zici că este o mega grădiniță formată din adulți care au rămas rău de tot în urmă față de cerințele și responsabilitățile vârstei. Dragilor, nu confunați divertismentul cu esențialul vieții. Nici nu înlocuiți ceea ce este imperios necesar cu ceea ce chiar nu ne trebuie și de care ne putem lipsi oricând.

De aceea striga acum mii de ani Eclesiastul că tot ce este pe pământ este în cele din urmă deșertăciune, toate sunt consumabile, iar a te îndrăgosti și a trăi doar pentru aceste consumabile e la fel de penibil ca mersul la școală de dragul cretei cu care scrii la tablă. Dincolo de aceste consumabile este ceva mai prețios, un duh, este un suflet, este o relație cu Dumnezeu, este bucuria cunoașterii Celui prin care s-au creat toate și pentru care sunt toate, anume Isus Hristos, este iubirea aproapelui…

Satana nu vrea neapărat să-i facem lui Temple, chiar nu-l interesează asta, lui îi place camuflajul, asta e uniforma lui, pentru el e suficient să ne pierdem timpul, viața, banii, energia cu lucruri penibile și absurde, timp în care ignorăm esențialul. Satana e foarte fericit când noi nu ne mai rugăm și nu mai citim din Biblie cu săptămânile, când nu mai avem timp unii de alții, când nu mai avem timp de părinți, de soție/soț și de copii, dar când avem zeci de ore pe săptămână pentru meciuri, filme și divertisment de tot felul. Unii bărbați s-au îndrăgostit de blonda din GOT și o visează noaptea, timp în care nevestele lor sunt nefericite lângă ei. Altele visează pitici sau musculoși timp în care bărbații lor nu primesc ce trebuie.

Dacă anul acesta ai văzut un sezon întreg din GOT, dar nu ai avut timp să citești măcar o carte din Biblie, să te rogi și să faci fapte bune s-ar putea să împarți veșnicia cu morții aceia din film.

Închinarea la idoli a conținut întotdeauna divertisment, beție, curvie, adică circ și pâine cam ce ne oferă Hollywoodul, dar fără esență, fără moralitate, fără Dumnezeu. Noi nu ne mai facem azi stâlpi de piatră cu chipuri în jurul cărora să ne adunăm pentru a face toate nebuniile, suntem mai “deștepți” azi, ne luăm plasme din supermarchet și ne închinăm la ele.

Închinare înseamnă timp, bani, pasiune. Cui i te inchin tu? Tare îmi e că atunci când va veni Hristos, omenirea va aștepta cu frenezi un nou sezon din serialul preferat sau ultimul film din seria Avangers mai mult decât pe El. Acesta da câștig al Satanei și pierdere pentru omenire.

Cu prețuire,

Toni Berbece

Ești Biserică sau bisericos

Prima crimă din istorie a pornit de la o slujbă, închinarea lui Cain nu a fost primită, așa că acesta s-a supărat și l-a omorât pe fratele său imediat după ce s-au întors de la “Biserică” și au reînceput munca.

Nabot a fost omorât de Izabela după ce acesta a condus națiunea într-un post organizat chiar de ea. Femeia aceasta, aparent evlavioasă, l-a înălțat pe acest om ca lider spiritual, l-a acuzat pe nedrept de blasfemie și apoi l-a omorât cu pietre, totul ca să-i ia o bucată de pământ, a pozat în sfântă pentru a distruge un om pentru un interes personal. Azi am fi avut în calendar și pe “Sfânta Izabela” dacă nu ar fi fost un Ilie care să ne zică cât de drăcească era ea și dacă nu i-ar fi dat pe față viclenia.

Isus Cristos era să fie omorât de niște evrei din cauza unei predici, le spusese să fie atenți la neprihănirea lor ca nu cumva să ajungă alții în locul lor în Cer, deși din perspectiva lor “alții” nu erau vrednici. Oamenii aceștia, veniți la slujbă cu fețe zâmbitoare, salutându-se cu “Shalom” (Pace) și care puneau bani la colectă erau de fapt niște ucigași bine camuflați. A fost suficient ca cineva să le dea pe față păcatele cotidiene. Mai apoi un ucenic de-al Lui, care făcuse semne și minuni și predicase Evanghelia, L-a vândut, iar Marii Preoții, împreună cu cei care stăteau zilnic cu nasul în Scriptură, l-au condamnat la moarte pe cruce. Și Hitler și Stalin știau Biblia, amândoi au făcut teologia, dar alegerea de a fi sfinți în orice minut și orice acțiune ne aparține.

De ce trebuie să fii atent? Pentru că simplul fapt că te aflii într-o Biserică sau că slujești pe Dumnezeu într-un mod sau altul nu te face sfânt. Cain a vorbit cu Dumnezeu înainte de a ucide, deși Acesta Îl avertizase; Izabela l-a avut pe Ilie ca martor al puterii lui Dumnezeu; Iuda și evreii L-au avut pe Fiul lui Dumnezeu ca cel mai pur exemplu al neprihănirii și cu toate acestea s-au comportat drăcește.

Simpla apropiere de cei sfinți nu te face sfânt cum nici faptul că vizitezi o mănăstire nu te face călugăr. Trebuie să alegi să mori zilnic față de firea păcătoasă, care atunci când e amenințată de lumină devine din cale afară de rea. Trebuie să alegi ca Hristos să locuiască în inima ta, iar Duhul Său să-ți guverneze viața, trebuie să alegi să nu mai asculți de firea ta păcătoasă, ci de Dumnezeu.

Poți merge la Biserică, poți face cruce când treci pe lângă ea, dar tu să nu fi Biserică, adică Trupul lui Hristos, Templul curat al Duhului Sfânt, ci viața ta să fie groapa de gunoi a Satanei, timp în care ai o cruce la gât și o iconiță în portofel. Cineva a murit de curând fiind plin de droguri și el și mașina lui, iar la înmormântarea acestuia o doamnă a zis că Isus l-a luat de mână și l-a dus în Cer. Nu asta e Biserica pe care o vrea Hristos, Biserica Lui trăiește ca El. Alege o pocăință autentică și nu te mai minți!

Cu prețuire,

Toni Berbece!

Dumnezeu a creat toate inimile, nu-ți bate joc de niciuna

Când îi faci complimente unei fete/unui băiat, când îi spui că e drăguță/drăguț, când o/îl faci să-i tresară inima atunci când te vede pentru că tu-i faci ochi dulci, când ea/el te visează noaptea pentru că tu ai făcut tot posibilul să-i intri în minte și în inimă, ca mai apoi să-i dai un mesaj: “Buna, eu de fapt nu simt nimic pentru tine, doar am vrut să fiu drăguț/ă!” Gândește-te că îți bați joc de sentimentele unui om a cărui inimă a fost modelată de Dumnezeu și pe care El a promis că o va proteja.

Mama ta te-a născut în chinuri groaznice pe care un bărbat nu le poate îndura, mama ta a stat la căpătâiul tău când toți din jur dormeau, iar tu aveai febră, colici, aveai nevoie să fii schimbat, plângeai la 3 noaptea că îți era foame, ca mai apoi, când ai crescut, să vii la 3 noaptea beat sau drogat și să-i spui: “Cine ești tu să-mi spui ce să fac, ce ai făcut tu pentru mine?” Gândește-te că inima ei de mamă este cea mai sfântă, pe ea o protejează Însuși Dumnezeu, nu te juca pentru că blestemul vine peste cei ce nu-și respectă părinții.

Când soția/soțul tău a dat totul pentru tine, când ți-a încredințat tinerețea, te-a ales având încredere că îi vei fi alături până la moarte, ți-a dat totul fără rezerve, iar ție încă îți zburdă inima și ochii după alții/altele ca la prima tinerețe, iar trupul poftește tot ce-i iese în cale, aceasta este trădarea pe care Dumnezeu o urăște. Inima înșelată este lucrul care ne închide Cerul, pentru că Dumnezeu nu este un Dumnezeu al trădării, ci al credincioșiei. Nimeni nu produce dumnezeire înșelând, unul singur are natura aceasta și acela este Diavolul.

Tu ești fiu de Dumnezeu, fii credincios celor din jurul tău, nu trăda nicio inimă!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Text: Psalmul 33:14-15