Author: toniberbece

Christian Bale, actorul care a jucat și rolul lui Batman, după ce a câștigat un premiu actoricesc, a ținut să-i mulțumească modelului său Satan pentru inspirație. Știți care e durerea? Că acest om poartă numele lui Cristos. Iar asta e cea mai mare plăcere a lui Satan, să pângărească tot ce e frumos, curat și în care Dumnezeu își găsește plăcerea. Chiar și un nume drag Lui, cel rău vrea să-l dezonoreze.

Îmi aduc aminte din perioada adolescenței că ai mei colegi de liceu se uitau la o serie de filme spurcate care purtau numele Emanuela ( varianta la feminin a numelui care înseamnă “Dumnezeu este cu noi”). De ce ar fi ales acest nume regizorii acelor filme spurcate? Pentru că sunt conduși de Satana care-i inspiră să-și bată joc de Dumnezeu.

O companie de jocuri de noroc care distruge mii de oameni și de familii, care lasă copilași fără hrană și casă se numește Paradis. Un club care este în top la dezmăț se numește Silver Churche (Biserica Argintie). Alții care duc lumea în rătăcire împotriva voii lui Dumnezeu au ca drapel curcubeul – simbol Biblic al păcii. Prin asta ei spun: “Faceți toate nelegiuirile lumii că Dumnezeu vă va lăsa în pace!” Nimic mai fals!

Știți care era seminția de căpătâi a lui Israel? Iuda era. Era seminția care începea toate războaiele lui Israel, când evreii întrebau cine să plece primii la război, Dumnezeu spunea: “Iuda!” Acest nume înseamnă “Lăudat fie Domnul!” Iar Satana a făcut tot posibilul să murdărească pentru tot restul istoriei acest nume, cel la care s-a dus să-i insufle gândul de a-L vinde pe Hristos se numea Iuda. Cine își mai numește azi copilul astfel? Nimeni aproape, deși e un nume superb cu o însemnătate fantastică, totuși Satana l-a pângărit.

Acum înțeleg mai clar ca niciodată că lumea poate fi condusă ori de Dumnezeu ori de Satana. Copilul meu de 6 ani a văzut mai bine ca mulți acest lucru. I-am spus că pe 25 decembrie se serbează ziua de nașterere a lui Hristos pe pământ, iar el a întrebat: “Dar a lui Satan când e serbată?” M-a uimit întrebarea lui, dar am realizat că unii o serbează zilnic prin faptele lor. Nu e cale de mijloc. Cum bine spune Apostolul Ioan, “cine păcătuiește este de la Diavolul pentru că el a păcătuit întâi”!

Doamne, ajută-ne să te onorăm!

Ridicăm pumni spre Cer și ne văităm că suntem loviți cu cancer, care a omorât 9 milioane de oameni în anul 2018 (80% din el fiind provocat tot de om), dar noi am omorât ca “rasă” tot într-un an 42 de milioane de copilași. A fost găsit unul în România chiar la groapa de gunoi, un copilaș care avea pe corpușorul lui răni provocate de un obiect tare. Ce fel de mamă ar face asta? Noi ridicăm adesea pumni spre Cer a condamnare, dar uităm că milioane de pumni de copilași au stat încleștați de durerea produsă de armele criminale din clinicile de avort. Acești pumni ne dor?

Am aflat cu stupoare că niște călugări Franciscani au fost arestați pentru că dăruiau într-o clinică pentru avorturi trandafiri și cartonașe cu mesaje de încurajare și cu numărul de telefon al unui centru de îngrijire a noilor născuți și a mămicilor fără ajutor. Am cam început să arestăm binele și să eliberăm nebunia.

Ridicăm pumni spre Cer și ne văităm că suntem loviți cu sărăcie, dar numai de revelion în România au fost cheltuiți pe băutură și petarde cât bugetul necesar ieșirii din criză a tuturor săracilor din țara asta, dar cui îi pasă, “ei sunt de vină că-s săraci, nu? Consumăm pe lucruri care nu ne trebuie mai mulți bani decât au nevoie cei săraci ca să trăiască. Dacă lumea ar dona 10% din banii cheltuiți pentru distracții, rata sărăciei ar scădea considerabil. Dar cine mai are gândul lui Hristos, să se gândească la alții mai mult decât la sine?

Ridicăm pumni spre Cer și ne văităm că nu avem timp să ne împlinim destinele, că viața e prea scurtă pentru a realiza tot ce ne dorim, dar oamenii de astăzi consumă cel mai mult timp pe divertisment, nu la voia întâmplării Netflixul are un succes real, iar unul dintre filmele sale a fost vizionat în 24 de ore de către 52 de milioane de oameni. Astăzi peste 90% din timpul liber se consumă pe “destindere” și restul pe formare. De aceea sunt mai puțini oameni profesioniști decât în orice alt secol.

Dăm vina pe Cer pentru ceea ce adesea noi suntem responsabil, e mai ușor să găsești un “țap ispășitor”. Ne văităm, dar uneori degeaba, frâiele sunt încă în mâinile noastre. Ce facem cu alții care depind de noi, ce facem cu timpul, ce facem cu sănătatea noastră, ce facem cu sufletele după ce ne va ceda trupul? Haideți să lăsăm văitatul și să fim responsabili. Dumnezeu a creat un Paradis, iar lumea de azi este “opera” noastră. Ce formă îi vom da în continuare?

Doamne ajută!

Puțini vorbesc despre păcatul îmbuibării, puțini au curajul să vorbească despre înfrânarea în ceea ce privește mâncarea, acum când obezitatea este la tot pasul și tinde să crească și în societatea noastră de la an la an.

Părinții Bisericii, mai cu seamă Ioan Gură de Aur, condamnau mai presus de orice îmbuibarea cu mâncare, spunând că un om care nu se poate infrâna de la mâncare nu se poate înfrâna de la multe alte lucruri, iar cine poate să se stăpânească în ceea ce privește mâncarea, va avea control asupra tuturor celorlalte ispite.

Apostolul Pavel vorbește despre unii a căror dumnezeu a devenit stomacul spunând următoarele: “Dumnezeul lor este pântecele și slava lor este în rușinea lor și se gândesc la lucrurile de pe pământ (Filipeni 3:19)”. Tot Pavel ne spune că unii oamenii care se lasă pradă poftelor carnale și îmbuibării ajung să se poarte chiar ca “vrăjmași ai Crucii lui Hristos”.

Un om care trăiește doar să mănânce și să gâdile firea cu plăceri de tot felul va trăi doar pentru trup, iar acest lucru se va vedea cu ochiul liber. Având gândirea ancorată sus în Cer, avem tendința să mai uităm de trup, lăsându-l să mai rabde, dar când ne gândim doar la pământ ne răsfățăm trupurile ca pe niște “animăluțe de companie”, pe care le îmbuibăm mereu și mereu. Grija noastră fiind concentrată pe trup.

Așadar, haideți să veghem cu toții în ceea ce privește mâncare, eu înainte de voi și cu toții împreună spre o închinare curată spre Dumnezeu și nu spre pântec.

Doamne ajută!