Skip to main content

Cât va mai ține “urgența” lor?

Am fost “mințiți” că dacă ne lăsăm “medicamentați” nici nu mai luăm, nici nu mai dăm boala, dar o și luăm și o și dăm într-o veselie. Unde sunt sloganurile acelea: “Imunizează-te ca să îți protejezi părinții, copiii și “galaxia”?” Acum că ne-am imunizat cam toți, fie natural fie artificial, acum că situația nu mai sperie pe nimeni, că totul a rămas cam de fațadă, de ce mai țin restricțiile și de ce ne mai subjugă prin “pașapoarte” dacă populația s-a imunizat și dacă cea mai mare imunizare o capeți trecând prin boală? Să ținem cont că cea mai imunizată parte a societății nici măcar nu are vreun “cod de acces”, fiind imunizată, dar fără vreo “diplomă de imunizat” de la autorități.

Ați pus monopol și pe boală? Mai aveți măști de vândut? Mai aveți câteva milioane de medicamente si nu știți ce să faceți cu ele? Oameni buni, nu mai avem de ce să ne speriem. Am prieteni care visează să treacă si ei prin boală pentru a lua acel “certificat”, am ajuns să ne dorim boala asta ca să căpătam 6 luni de libertate. Serios? Ne-ați împins să ne dorim să luăm o gripă? Unii chiar, mai în glumă mai în serios, caută persoane care au gripa să petreacă niște timp împreună pentru a se molipsi și ei cu boala, deoarece după câteva zile de concediu au și “pașaport” de liberă trecere prin Mall-uri și instituții. Am ajuns să avem ușa din dos, pe unde intră cei “ne”… De ce mai există discriminarea aceasta dacă situația nu mai e la fel de gravă?

Voi nu observați cum stau lucrurile? Doar noi? Oare voi trăiți numai în Palatul acela unde vine curentul 1 milion de lei pe lună, dar pe pământul muritorilor de rând nu mai coborâți? Renunțați la nedreptatea aceasta de “stare de urgență” pentru că nu mai este nicio “stare de urgență”, ci ne dorim să scăpăm urgent de orice disconfort impus! Hai, luați-vă și voi la revedere de la acești doi ani grei, să ne despărțim de ce-a fost trist si neplăcut și să sărbătorim victoria dându-ne mâna și nu separându-ne în doua tabere pe veci. Doamne ajută!

Cu prețuire pentru adevăr,
Toni Berbece