Category: Fără categorie

Un copil din Austria a fost ținut 15 minunte în ger pentru a da un examen deoarece profesorul nu a luat în calcul scutirea lui de a nu purta mască. Astăzi e un întreg scandal, școala fiind dată în judecată de către părinți, iar Direcțiunea se scuză că examenul era “opțional” iar examenul a durat doar 15 minute. Tu ți-ai ține copilul la -1 grad să dea un examen? Ce putere de concentrare poate avea în aceste condiții un copil? Oare cum putea scrie mânuță acelui copil înghețat?

Austria devine astfel o țară care este un model de “dictatură sanitară” unde sunt invitați să se mute toți “obsedații după reguli”, un “rai al corecților politici”, un loc în care milioane de voci sunt de acord cu astfel de tratamente inumane față de copii. Totul începe cu astfel de acțiuni lipsite de inimă. Fac apel către toți românii aflați în poziții de a aplica sau de a aproba astfel de reguli absurde, nu uitați că pentru astfel de decizii veți fi judecați atât pe pământ cât și în cer. Domnul David, președintele unei Europe “nebune” n-a apucat nici să-și termine mandatul, sfârșind răpus de tratamentele impuse altora.

Când regulile sunt mai importante decât iubirea de semeni, când regulile devin o religie, iar iubirea de oameni o crimă, atunci ne dăm seama că am ajuns la fel ca fariseii, care L-au răstignit pe Hristos. La ei striga Hristos “pui de năpârci și morminte văruite”, pentru că ei călcau în picioare proprii semeni pentru niște reguli absurde, care nu mai slujeau nimănui. Deși s-a demonstrat că mare parte a măsurile lor sunt un eșec total, inclusiv unele “medicamente” impuse la modul general, fără a se ține cont de organismul fiecărui, cu toate acestea țin mortiș să își implementeze “nebunia” de care ne-am scârbit cu toții. Mă rog ca România să fie scăpată de astfel de minți obsedate după control, mă rog ca România să devină o oază a libertății, pentru că prea am fost conduși de “minți diabolice”, care s-au grăbit să ne vândă și să ne sclavageasca. Nouă românilor ne-a ajuns, dacă occidentul vrea robie să se ducă spre robie, nouă nu ne mai trebuie, pentru că abia ce am scăpat de una destul de lungă, chiar nu ne este dor. Doamne, ferește-ne!

Cu prețuire pentru libertate,
Toni Berbece

Azi am fost într-un sat din Iași cu cele 9 dube pline de hrană și haine, unde înainte de a le împarți am început să le cânt despre Hristos și să le vorbesc despre Fericirile pe care El ni le-a prezentat în Matei 5. Dar între timp a apărut un “preot” care mi-a oprit cuvântarea și a început să ne facă lupi. Voluntarii mei l-au înconjurat să-l protejeze pentru că sătenii erau supărați pe el că ne-au intrerupt, alor mei le era teamă să nu-i facă lui rău, deoarece oamenii aceștia de trei ani de zile sunt îmbrăcați, hrăniți si chiar li s-au făcut case multora prin Misiunea Profides.

Tot “preotul” a chemat și poliția, fiind acuzați că facem “prozelitism”, deși întotdeauna am îndemnat oamenii să meargă la Biserică fără a le zice la care. De sute de ori le-am adus de toate si le-am zis doar: “Hristos vă iubește, de la el sunt toate bunurile!” În toate localitățile in care am fost am făcut bine fără a ne uita la etichetele religioase, sunt si zone de musulmani in care mergem si facem bine pentru că bunătatea Domnului este pentru toată lumea. Bineînțeles că poliția nu a găsit nimic în neregulă la noi, chiar se simțeau stânjeniți de situație și că ne-au întrerupt din împărțitul bunurilor. Chiar si primarul ne-a luat apărarea și ne-a dat dreptate, iar când a fost întrebat dacă ne-a dat autorizație a răspuns: “Dar ce preot a avut nevoie vreodată de autorizație ca să dea de pomană?”

Concluzia este că îmi doresc ca preoții si pastorii să nu se mai bată pe “oi”, ci să le facă bine, să îmbrace pe cel gol, sa hrănească pe cel flamand și să viziteze pe cel bolnav sau închis in temnița. Nu vă mai zic că un voluntar de la noi a fost făcut satanist pentru că are tatuaje, la care voluntarul a răspuns că el a ajuns în închisoare si într-o stare deplorabilă pentru că “Biserica” aceasta instituționalizată n-a făcut nimic pentru el, însă acum l-a găsit pe Hristos care i-a schimbat viata. M-a durut sa văd cum un om schimbat de sângele Mântuitorului a fost făcut satanist doar că are niște tatuaje pe el.

Așadar, religia fără Hristos este agresivă, obraznică, acuzatoare, egoistă și practic o organizație omenească stricată și explotatoare, dar unde este Hristos oamenii sunt slujiți, îngrijiți si conduși prin El spre Cer. Tu ce alegi? O religie stearpă, despre care nu știi nimic, care îți dă voie să zaci în păcate doar pentru o taxă plătită la botez, nunta sau înmormântare sau o credința vie plină de cunoștirea lui Hristos și plină de fapte neprihănite? Lasă-te mințit că ești bine în curvii, beții și indiferenta față de Scripturi si vei ajunge în Iad, primește adevarul Scripturii, urmează-l și vei ajunge în Rai.

Cu prețuire,
Toni Berbece

În fața unei femei fericite stă un bărbat atent la ce vorbește. Dușmanul femeii tale de multe ori se află în vârful limbii tale, de multe ori cuvintele pe care le spui sau pe care nu le spui sunt hoții care o jefuiesc de iubire, de atenție și de încurajare. Femeia a fost numită de Adam “Viață”, iar de atunci ea e obișnuită să fie alintată, răsfățată, ridicată prin cuvinte de genul. Tu ca bărbat ești primul protector sau dușman al soției tale. Ce vrei să fii?

În fața unei femei fericite stă un bărbat care a înțeles că trebuie să fie preot în casa lui, să-și protejeze femeia de orice atac văzut sau nevăzut. Un bărbat puternic este cel care se pleacă des pe genunchi, acela știe sa ierte, să rabde, să răspundă cu blândețe față de toți oamenii și în același timp știe să țină piept oricărui duh obraznic care îi atacă familia sau pe semeni. Bărbații puternici nu sunt cei care strâng pumnii și scrâșnesc din dinți, nu mușchii si tatuajele ne fac fioroși, ci o credință de neclintit chiar dacă se găsește într-un trup firav.

În fața unei femei fericite stă un bărbat care a înțeles că familia se poartă în doi, că și bărbații fac lapte la biberon la 3 dimineața, că si bărbații spală vase sau hainele copiilor la chiuveta când e o urgentă sau să curețe măcar niște cartofi. Familiile fericite sunt cele care se roagă împreuna, citesc Scripturile, educă copiii împreună, fac treburile casei împreună si care merg spre Cer doar împreună.

Cu prețuire,
Toni și Gabriela Berbece