Category: Fără categorie

Sunt ultimele bătăi de inima ale pământului nu pentru că n-ar putea să ne mai țină, Biblia ne spune că pământul e ținut prin puterea Cuvântului Său (Coloseni 1:17), însă pământul nu ne va mai suporta pentru că l-am spurcat cu păcatele noastre pe care le facem fără rușine chiar în fața propriilor copii. Anul acesta și-au permis să-l spurce pe Moș Crăciun (vezi reclama suedeză) țintind astfel mințile pure ale pruncilor, au făcut-o și pe “Fecioara Maria cu barbă”, pentru că ei spurcă tot ce ating, însă nouă ne închid gurile când ne apărăm credința de blasfemia lor. Dar Creatorul nu va mai da timp celor ce-l irosesc ca în zilele lui Noe.

Sunt ultimele bătăi de inima ale pământului pentru că asupritorii se ridică de pretutindeni peste popoare. Până acum ne uitam cu milă la câteva state conduse de “tirani”, dar azi îi vedem cam peste tot, vor să ne “ștanțeze” ca pe oi, să ne “trateze” cu “substanțe de control” fix ca pe găinile de gostat. Sub pretextul “încălzirii globale” și al lipsei de hrană, sub pretextul unei “boli” scăpate din laboratoarele lor, vor să ne controleze prin “veterinari” bine instruiți și “servili sistemului”.

Sunt ultimele bătăi de inimă ale pământului pentru că oamenii au devenit din cale afară de obraznici față de singura lor șansă. Comisia Europeană ne “recomandă” să-L scoatem pe Hristos din sărbătoarea Nașterii Lui, am ajuns fix ca niște copii care la 18 ani își dau afară părinții în stradă, iar Dumnezeu nu tolerează nesimțirea. Sunt ultimile clipe pentru că Antihristul are cu cine lucra, trepădușii lui ahtiați după spurcăciune și aere de zei sunt chiar printre noi, nu-i departe nici Stăpânul lor. Dar cum Diavolul va pune toată puterea demonică într-un singur om, Hristos va pune toată puterea Lui în fiecare ucenic al Său. Fiecare dintre noi va fi mai puternic decât tot demonismul Antihristului. Așadar, nu vă temeți viteji ai lui Hristos! Vremurile acestea sunt vremuri de biruință pentru Biserică și vremuri de judecată pentru Șarpele cel vechi și urmașii lui.

Cu prețuire pentru adevăr,
Toni Berbece

Patru călugări s-au hotărât să țină postul tăcerii o săptămână. Dar chiar în prima zi, pe când se pregăteau de somn, unuia i s-a făcut frig și a strigat: “Mai băgați niște lemne pe focul acela!”, al doilea a strigat: “Ești primul care a vorbit!”, al treilea a sărit supărat spunând: “Neghiobilor, amândoi sunteți slabi!”, iar ultimul, mândru, a spus: “Eu sunt ultimul care a vorbit!” De fapt niciunul nu a fost puternic, niciunul nu a fost mai breaz. În acest exemplu este secretul liniștii și păcii din sânul familiei.

Primul călugăr a vorbit din lene, iar din lene apar multe conflicte în familie. Un puturos nu poate fi un soț și un tată bun, nici o femeie leneșă nu poate fi o soție și o mamă bună. Adesea conflictele apar din cauza lenei, din cauza celor care nu-și fac datoria în familie lăsând poverile doar pe umerii unui partener. Unde e dezordine în casă nu-i Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este un Dumnezeu al ordinii și al hărniciei.

Al doilea călugăr a vorbit din spirit de judecată, iar judecata distruge adesea familii. Soțul își judecă soția că a avut multe relații si că a fost ușuratică, poate că soția își judecă soțul pentru aceleași motive, se atacă prin trecutul lor și chiar se acuză unul pe altul din cauza eșecurilor familiilor din care vin. Hristos nu ne mai acuză de trecutul nostru atât timp cât am devenit Biserica, Mireasa Lui, spălată și iertată de El. Așadar, nu-ți mai judeca partenerul pentru trecutul lui.

Al treilea a vorbit din duh de ceartă, i-a luat la rost pe cei doi, deși nici el nu era mai breaz. Adesea avem în noi un duh de cearta pentru că ne credem superiori, deși Pavel ne spune că suntem la fel de slabi ca cei pe care îi judecăm, iar cine ne-a întărit e doar Hristos. Dând cu parul nu schimbăm, dar încurajând la schimbare facem minuni prin Hristos. Lasă duhul de ceartă și cuvintele de ocară pentru a îmbrățișa bunătatea și blândețea.

Al patrulea a vorbit din mândrie, mândria tare mult strică într-o relație. Din mândrie nu ne cerem iertare, din mândrie nu mai vorbim cu partenerul care ne-a greșit, din mândrie crăpăm prăpastia urii dintre noi, prin mândrie mergem ca Lucifer până la capăt în distrugerea partenerului. Așadar lasă lenea, judecata, duhul de ceartă și mândria. Doar așa vei avea pace în familie.

Cu prețuire,
Toni Berbece

Când folosești genunchii doar pentru a te lega la șireturi să nu te miri când Diavolul te leagă cu lanțurile poftelor, când nu mai poți scapă de viciile care te-au făcut să nu mai fii demn de a fi om, darămite crestin. Povestea un tânăr că a intrat în comă alcoolică la o petrecere prostească, în comă fiind a ajuns la o poartă unde i s-a spus că nu i-a sosit vremea și că trebuie să se întoarcă. Acest tânăr nu era genul religios, însă de atunci nu mai poate ignora veșnicia, pentru că a fost aproape de a trece dincolo nepregătit. A realizat că de pe genunchi nu te încalți doar cu încălțămintea lumii acesteia, ci prin rugăciune te încalți și cu râvna Evangheliei care aduce pacea.

Când folosești genunchii doar pentru a spăla covoarele să nu te miri că în suflet e mizerie. Când te pleci pe genunchi la rugăciune e ca si cum ai scoate dopul de la cada în care ai făcut baie. Întodeauna prin genunchi ți se scurge mizeria din suflet, iar cea dintâi dintre ele este mândria, păcatul luciferic, care ne întoarce împotriva Tatălui Ceresc. Să nu ne mirăm că ne scăldăm în aceeași mizerie de ani de zile dacă genunchii noștri nu cunosc calea rugăciunii, care este o cale a scăldării în Cuvânt, apa lui Hristos. Ca să stea curat înaintea lumii, neîntinat de lume, Hristos a plecat spre Cruce din genunchi. Noi nu ne putem purta propriile cruci pentru că nu mai pornim zilnic din Ghețimani, grădina rugăciunii, ci vrem putere din palatul lui Irod, batjocoritorul celor sfinte.

Când folosești genunchii doar pentru a te pleca înaintea plăcerilor lumii, să nu te miri că ești iubitor de plăceri mai mult decât de Dumnezeu. Calea genunchilor plecați în rugăciune este o cale a înfrânării, a puterii și a fericirii. Cine își pleacă genunchii la rugăciune înaintea lui Dumnezeu nu se grăbește să îngenuncheze de frică în fața lumii de azi, care amendează tot mai mult lipsa de supunere față de legi demonice, care interzic Scriptura, libertatea de conștiință și puritatea. Cei ce nu se pleacă ca Daniel, cel puțin de trei ori pe zi, înaintea lui Dumnezeu, se vor pleca pentru confort, siguranță și pâine înaintea sistemului lumii, care în timp ce-l hulește pe Dumnezeu ne oferă “soluții” salvatoare, în timp ce ne vrea vindecați în trup, ne cere să cântăm colinde fără “Nașterea Domnului” fără “Prunc”, fără “Maria și Iosif”. Nu cred în “demonul” care vrea să ne salveze trupurile în timp ce ne golește sufletele de Dumnezeu!

Cu prețuire pentru adevăr,
Toni Berbece