Vedem cum tot mai mult se bagă pumnul în gură Bisericii, vocilor din ea, liderilor care o conduc. Dacă un preot/pastor iese în public si zice ceea ce trebuie să zică, adică ce este păcat si ce nu, imediat este numit “homofob”, “hater”, “încuiat” sau venit din Evul Mediu. Am renunțat cu ușurință la cea mai importantă “instituție” din lumea aceasta, anume cea care se ocupă cu miezul nostru, adică cu sufletul. Fără un suflet curat nu poți avea un trup curat. Așadar, celor care au menirea de a ne spune care este direcția morală le închidem gurile, în timp ce un magazin de mobilă își poate da cu părerea despre moralitate, promovând destrăbălarea ca normalitate. Asta este libertate? Adică Biserica nu ne poate spune ce e păcat, iar companiile pot manipula masele să creadă că un păcat e bun?

Faptul că ne inspirăm moral de la firme de suc acidulat, de la magazine de mobilă, de la bănci sau guverne e ca și cum te-ai duce tot la aceste instituții să-ți afli bolile trupești. N-au nicio treabă cu moralitatea magazinele de mobilă, care ne flutură steagurile lor. Dar în lumea aceasta care își ia părerile despre orice de pe internet, în lumea aceasta care își dă singură diagnostice, la ce să mai trebuiască Biblia si Biserica? Ne dăm singuri diagnostice si tratamente si credem că pentru suflet putem face la fel, credem că putem numi răul bine si blestemul binecuvântare. Vom culege curând nebunia faptelor noastre.

Atât le zic unor astfel de oameni: Sunteți fizic si moral responsabili de îndrumarea spre pierzanie a milioane de suflete! Când oamenii aceștia se vor îmbolnăvi din cauza destrăbălării, cu ce-i veți vindeca, cu mobilă sau cu chifteluțe? Nu, nu aveți cu ce. O să dați din umeri sau nici măcar atât. De fapt sunteți niște iresponsabili, care ați făcut din păcat o modă care vi se pare “cool”, dar roadele sunt mortale.

“Căci va veni vremea când oamenii nu vor mai suporta învăţătura sănătoasă, ci îşi vor îngrămădi învăţători după poftele lor, ca să audă doar lucruri ce le gâdilă urechile.” – 2 Timotei 4:3

Nu vă mai jucați cu sufletele voastre!
Toni Berbece

Acum aproximativ un an ne-am propus să facem o casă unei familii cu șapte copii, care se afla într-o situație grea, trăiau cu toții intr-o singură cameră. Tocmai ce apucasem să ne facem planul când protecția copilului a trebuit să intervină și să relocheze copiii la bunici, unde aveau mai mult loc, iar părinții trebuiau să facă naveta uneori chiar zilnic ca să-si vadă copiii deoarece nu aveau si ei loc să doarmă acolo. Trebuiau să respecte aceste măsuri pentru a nu le ajunge copiii într-un centru.

Azi situația este mai gravă deoarece nici bunicii nu mai pot ține copiii din cauza vârstei. Le-am cerut părinților să sune la Protecția Copilului și să le spună că noi le putem face o căsuța cu condiția să le fie înapoiați copiii. Așa s-a și întâmplat. Copiii au fost înapoiați, iar provocarea a fost lansată.

M-am bucurat de faptul că cei de la Protecție s-au interesat și au pus chiar ei mâna pe telefon, ne-au trimis și o scrisoare în direcția aceasta, deși puteau să se “limiteze” la ceea ce puteau face ca instituție. Am găsit la ei înțelegere, umanitate si dorința de a lucra spre binele suprem al copilului. M-au rugat să îi țin la curent cu evoluția lucrărilor la casă si pe viitor va exista o colaborare frumoasă pentru a salva și alte vieți. Așadar, urmează o nouă casă pe care o putem face împreună si o noua familie salvată de la separare, multe destine binecuvântate de noi prin Hristos. Așadar, haideți să punem din nou mână de la mână si să mai ridicăm o căsuță pentru o familie numeroasă.

RO08INGB0000999906461937
Asociatia Centrul Crestin Profides
C.I.F. 36766530
Codul BIC/SWIFT: INGBROBU

Acesta este un cont în lei în care se poate dona orice valuta, conversia făcându-se automat.

Cu recunoștință,
Toni Berbece

MisiuneaProfides #BisericaProfides #ToniBerbece

Aud foarte des această expresie, iar în urechile mele sună ca si cum ai spune: “O să intru la facultate când o să iau toate examenele care se dau în ea” sau “o să mă duc la spital când o să mă fac bine”. Este clar că intri la facultate pentru a învăța si nu are nimeni pretenția să le știi pe toate deja, este limpede că te duci la spital să fii operat sau tratat si nu ca om sănătos. Așa e si cu pocăința, dacă ai fi putut să scapi tu de păcate atunci de ce să mai vii la Hristos? Dacă ai fi putut tu să ajungi în Cer prin fapte, atunci de ce să mai fie nevoie de Cruce si de Jertfa lui Hristos?

Mai aud scuza: “O să mă botez când o să fiu perfect!” Oameni buni, botezul nu se face ca un om care a ajuns deja în Cer, în desăvârșire. Până si cel mai sfânt om de pe pământ tot mai are nevoie de sângele lui Hristos ca să-o curețe de gânduri, atitudini, sentimente si chiar fapte greșite. N-am văzut om fără păcat nici măcar în cele mai înalte sfere spirituale creștine. Așadar, nu te mai minți si nu te mai scuza. Ai nevoie de întoarcerea la Hristos ca să fii spălat, curățat, făcut un om nou, eliberat de demonii care te hărțuiesc prin vicii si destrăbălări.

Ce-ar fi fost ca fiul risipitor să fi spus: “O să mă întorc acasă când o să fiu sfânt si când o să recuperez toți banii pierduți pe femei si pe băutură!” Nu, ci el s-a întors la tata pentru că era în faliment. Dacă și tu ești în faliment moral, psihic, sufletesc, chiar fizic, vino la Tata! El este expert în a lua cioburi, falimentați, ca mine si ca tine si în a face opere de artă si vase de cinste. Ai încredere și vino, altfel va crește pe tine păcatul până îți va sufoca si ultima dorință de a te întoarce Acasă. Hai, vino! Pune-te chiar acum în genunchi sau îngenunchează în sufletul tău si spune: “Tată, mă întorc la Tine!”

Cu prețuire,
Toni Berbece