Am învățat în această perioadă că suntem tare fragili si dependenți mereu de ceva. Niște prieteni de-ai mei au dat pentru părinții lor 1700 de lei pe săptămâna pentru oxigen (cam cel mai ieftin preț de pe piață), au închiriat doar un aparat deși aveau nevoie amândoi, și-l pasau de la unul la altul după câteva ceasuri, erau legați de acel aparat de oxigen. În dependența lor au strigat zi și noapte la Dumnezeu, atunci m-am întrebat: “Oare când rămâi fără aer mai poți nega existența lui Dumnezeu?” Deși oamenii aceștia sunt credincioși mă gândeam la faptul că pentru cei necredincioși e suficient ca Dumnezeu să strângă puțin furtunul de oxigen al vieții pentru a realiza că El există și că vor merge într-o lume unde vor sta față în față cu Judecătorul.
Am învățat în această perioadă că suntem tare fragili când am văzut cei mai bogați oameni pe care-i cunosc paralizați de frică, am văzut oameni cu averi colosale care nu au ieșit din casă cu săptămânile. Cunosc personal o doamnă care suferă de o boală pe care a tot dus-o pe picioare, această doamnă deține un imperiu aici pe pământ, dar cu toți banii ei n-a ieșit din casă de frica unui virus mortal. Iar când iese, o face cu teroare. Am învățat că putem deține tot pământul însă nu putem evita moartea, iar în fața ei suntem la fel de “săraci” ca atunci când am venit. Ce luăm cu noi de pe pământ sunt doar faptele și credința sau lipsa credinței noastre în Hristos. Nora unui primar a fost în spital și spunea că deși avea o avere la dispoziție, acolo a realizat că doar Dumnezeu e comoara noastră care ne poate veni în ajutor.
Am învățat că Dumnezeu ne-a creat fragili, nu pentru a fi la mâna Lui, ci pentru a ne îngriji si iubi cu tandrețe, iar fragilitatea noastră ne face să ne dorim adevarata casă pe care ne-a pregătit-o. El nu ne-a dat pielea rinocerilor, nici rezistența scorpionilor, nici plămânii amfibiilor, care rezistă cu o gură de oxigen și 30 de minute, nu ne-a dat puterea de recreare a unor membre precum șopârla sau crabul, ci ne-a făcut sensibili pentru ca mereu să fim dependenți de Tata ca niște copii. Dar vai de cei ce n-au cunoscut iubirea și grija Lui. Tu-l ai pe Dumnezeu ca Tată? Dacă nu, fă cunoștință cu El mai întâi prin Biblie și apoi Îl vei simți în toate.
Cu prețuire,
Toni Berbece