Skip to main content

Cum scăpăm de Irozii neamului românesc…

Suntem conduși de Irozi care ne “condamnă la moarte” bolnavii de cancer, 88% dintre acești bolnavi au murit din anul 2019 și până azi, pentru că și noi ca neam am uitat de Dumnezeu și mare parte din generația de azi se consideră “agnostică”. S-au umplut cataloagele din școli cu copii care se declară fără Dumnezeu, fără credință, fără Cruce și alergici la Scripturi, pentru că părinții lor sunt de fapt așa.

Suntem conduși de Irozi, care ne fură libertatea și ne bagă în case la ora 20:00, pentru că si noi am uitat forța rugăciunii, am uitat ce putere stă în rugăciune și am uitat că atunci când creștinii se roagă, îngerii Domnului ne mai scapă de câte un Irod și mai lărgește lațul de pe grumazul nostru ca neam (Fapte 8:23).

Suntem conduși de Irozi, care ne fură dreptul de a fi operați, de Irozi care își rezervă dreptul de a ne considera “neesențiali” așa vreo 30 de zile. Își rezervă când vor ei și cum vor ei “dreptul” de a ne arunca la groapa de gunoi a istoriei ca pe niște rebuturi cu scuza unei “plandemii”. Atâtea abuzuri ca în acești ani cred că nu s-au văzut nici în vreme de război.

Irozii aceștia au eșuat “ca stat” pentru că în doi ani noi nu ne-am smerit să strigăm spre Dumnezeu, ci tot de la ei am așteptat soluții, când ei erau de fapt preocupați de “ciolan”. Iar Biblia ne spune că blestemat este omul care îl dă deoparte pe Domnul pentru a se încrede în om (Ieremia 17:5).

Dacă ne-am smeri și ne-am aținti privirile spre Cer, am credință că Dumnezeu o să-i alunge cu tot cu planurile lor demonice, cu tot cu lipsa lor de înțelepciune și de măsuri abuzive, dacă strigăm spre Dumnezeu și ne lăsăm de curvii, necurății, ură, beții, avorturi, mândrie, minciună, furtișag și orice alt păcat, dacă îi cerem lui Hristos să ne spele, vom avea forța de a scoate din acest neam orice Irod, iar peste cei neprihăniți nu se va mai ridica niciun “Cezar” cu ifose de dumnezeu fals, ci doar oameni curați cu teamă de Dumnezeu și cu iubire de oameni. Sunteți gata să ne smerim înaintea lui Dumnezeu?

Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece

La muntele unde “Domnul va purta de grijă…”

Când nu ai răspunsuri la întrebările tale, de ce sunt luați cei dragi de lângă tine, de ce ne încearcă Dumnezeu credința, de ce tace uneori, de ce ne lasă să fierbem sub presiunea problemelor, mergi ca Avraam la muntele unde “Domnul va purta de grijă! (Genesa 22:14)”. Îngenunchează acolo și vei simți liniștea și pacea Cerului.

Când nu ai pâine pe masă, când facturile la gaze și curent cresc, când uleiul, făina, detergentul se împuținează, când copiii cer și iar cer si iar cer. Mergi la muntele unde “Domnul va purta de grijă!” Acolo Dumnezeu organizează corbii Lui să-i trimită fie la un Ilie, fie la un orfan și la o văduvă, fie la un copil de-al Său, care cere cu lacrimi cele necesare. Are Dumnezeu corbi mai mulți decât cererile tale. Corbii aceștia pot duce în ciocul lor mai mult decât poți tu avea nevoie, iar ei cară nu doar pâine, ci și carne cum îi ducea lui Ilie.

Când nu ai nicio direcției în viață, când nu ști încotro să apuci, când izvoarele bucuriei din tine sunt înfundate, când pacea nu mai izvorăște ca înainte, mergi la muntele unde “Domnul va purta de grijă!” Acolo vei găsi izvoare reci și pline de viață, acolo pe genunchi vei urca pe muntele bucuriei, pe muntele schimbării la față, vei urca pe genunchi si vei coborî în valea plângerii țopăind de bucurie, pentru a-i umple si pe alții de speranța muntelui unde “Domnul poartă de grijă!” Muntele acesta are doua vârfuri, genunchiul stâng și genunchiul drept, când aceste vârfuri ating pământul, tu atingi de fapt Cerul.

Tu urci des pe acest munte?
Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece

Am îngenuncheat unde a călcat domnul președinte…

Am avut o întâlnire de rugăciune în Globul de la RomExpo, unde a avut loc Congresul PNL și USR. Acolo am îngenunchiat înaintea Dumnezeului adevărat și i-am cerut să ne scape de jugul care apasă greu pe grumazul acestei națiuni. I-am cerut să ne ferească de orice virus, fie de “virusul” care ne ia respirația, fie de “virusul” care “risipește” banii națiunii, cât și libertatea ei.

I-am cerut lui Dumnezeu să nu ne lase pe mâna oamenilor, cum David aflat sub judecata Lui, i-a spus că mai bine e să cadă în mânile Atotputernicului decât în mâinile oamenilor, pentru că la El se găsește îndurare, dar omul nu știe ce-i aceea milă. M-am rugat să nu ne închidă Bisericile. M-am rugat ca mâna aceea care se întinde cu amenințare spre Trupul Lui să se retragă imediat îngrozită de puterea Sa. M-am rugat să li se amintească faptul că cine se atinge de copiii lui Dumnezeu se atinge de lumina ochilor lui (Zaharia 2:8).

M-am rugat să rămână în fruntea acestei țări oameni cu frică de Dumnezeu. Nu știu dacă la vreunul dintre aceste congrese s-a făcut vreo rugăciune s-au s-a rostit măcar “Tatăl nostru”, dar tare mult îmi doresc ca poporul acesta declart creștin să învețe măcar la trezire și culcare, la masă și la începutul fiecărui lucru important să facă o rugăciune. M-am rugat pentru propășirea neamului nostru, iar fără a cere iertarea păcatelor știu că nu vine nici vindecare și nici evoluție în bine.

Pe baricade pentru adevăr,
Toni Berbece