Skip to main content

Când să mă mai și rog…

Mă rog când conduc, oare ce moment mai bun să fie ca acela când ești la volan și te rogi pentru drumul vieții tale și-i ceri lui Dumnezeu să-ți lumineze calea. Nu pierde timpul de la volan sau din transportul în comun. Cum spunea și Wurmbrand, cel care se roagă doar pe genunchi se roagă prea puțin. Am auzit de cineva care a fost copleșit de prezenta Duhului Sfânt fiind în tramvai și ținându-se cu mâna de bară, acolo Duhul i-a schimbat viața definitiv. Locul întâlnirii cu Dumnezeu poate fi în trafic sau în înghesuiala din metrou. Gândiți-vă numai la ce binecuvântare putem aduce printre oameni dacă ne-am închina Domnului printre ei.

Mă rog când spăl vase, mă rog când bag haine la spălat, mă rog când gătesc, mă rog când repar ceva prin casă, mă rog când fac treabă de tot felul și-i cer Domnului să lucreze la sufletul meu veșnic mai cu spor decât lucrez eu la lucrurile acestea trecătoare. Timpul meu cu Dumnezeu este mereu, nu-i dau lui Dumnezeu doar acele câteva minute de liniște din viața mea, ci-i dau fiecare clipă pentru că Apostolul Pavel ne-a spus: “Rugați-vă neîncetat (1 Tesaloniceni 5:17)!”

Mă rog uneori fără cuvinte, mă rog prin suspine, mă rog prin lacrimi de tristețe sau de dor, mă rog prin oftat adânc, mă rog prin tăcere îndelungă, mă rog prin îngrijorarea din inimă, care strigă spre Dumnezeu, mă rog prin frica pe care o pun la picioarele Lui, mă rog prin șovăiala care strigă: “Cred Doamne, ajută necredinței mele!” Mă rog mereu pentru că viața mea este o rugăciune pe care Cerul o ia în serios nu pentru că sunt eu cineva, ci pentru că atunci când mă trezesc îi spun Domnului: “Tot ce sunt strigă de dor după Tine!”

Nu te poți scuza, pentru că ai 24 de ore în zi, pun și orele de somn pentru că uneori m-am rugat și-n vis și am primit răspunsuri și mângâierea lui Dumnezeu tot prin vis.

Cu prețuire,
Toni Berbece

Ei ne vandalizează Bisericile, iar noi n-avem voie nici să comentăm…

Am fost blocat 3 zile pe Facebook, neavând voie să postez sau să comentezi, în urma unui mesaj nejignitor, ci mai degrabă care expune realitatea din spatele celor care au vandalizat o Biserică de lemn din parcul IOR din București, scriind pe ea cu roz spurcăciuni și îndemnând la rebeliune față de cele sfinte. Am spus clar că știm cine-i conduce pe acești oameni, care cer toleranță, dar care mai apoi ne vandalizează Bisericile, ne forțează să nu ne mai numim copiii băieți sau fete, ne forțează să nu ne mai cităm Scriptura în public și să ne lepădăm de adevăr și de morală.

Gata, încep vremurile în care ei își arată pe față disprețul față de creștinism, față de familie, față de Biserică și față de Dumnezeu. Hula prezentată în Apocalipsa este aici, au început să-L hulească pe Dumnezeu și Cortul Său cum am fost anuntați că se va întâmpla încă de acum 2000 de ani.

Au câștigat destul teren ca să nu se mai ascundă, să nu se mai dea victime, ci să-și arate adevărata față. Sunt în guverne, sunt în televiziuni, sunt în poziții cheie din toate instituțiile și nu le mai trebuie credit că au destul, ci de acum le vom vedea chipul hidos și răutatea demonică, pentru că, așa cum zice Apostolul Pavel, noi nu luptăm cu carnea și cu sângele, ci cu duhurile răutății. Iubim oamenii, dar nu le putem tolera păcatul și mai știm că oamenii se pot lăsa conduși de dumnezeul veacului acestuia care este curvia și minciuna.

Sus creștine, nu te lăsa călcat în picioare. Ține sus adevarul cât mai poți, apără-ți credința și valorile, chiar cu prețul libertății de orice fel. Doamne ajuta!
Cu prețuire,
Toni Berbece

Au vrut să-L arunce pe Isus în prăpastie…

Cei din Nazaret, după slujba în care Isus le-a dat pe față toate păcatele, după ce le-a spus că au o viață dublă, una de Biserică și una de stradă, după ce le-a spus că, din cauza religiozității lor false Dumnezeu nu le ascultă rugăciunile, după toate aceste cuvinte spuse pe făță L-au scos pe Hristos și L-au dus pe marginea prăpastiei de unde au vrut să-L arunce. Dar Isus a dispărut pur și simplu din mijlocul lor (Luca 4:16-30).

Mă gândeam că mulți creștini au “prăpastia” lor, unde-L aruncă pe Hristos după fiecare slujbă. Așa se explică cum de unii ies din Biserică și-și aprind țigara, cum de unii ies și drăcuie, așa se explică cum de unii ies din Casa Domnului și-i jignesc și-i bleastămă chiar pe cei din casa lor, oamenii aceștia Îl aruncă pe Hristos în “prăpastia” viciilor și păcatelor lor. Ei vin la Biserică doar să fie gâdilați la urechi și să fie mințiți că nu și-au pierdut locul în Cer, când de fapt Hristos le va spune: “Plecați de la Mine că niciodată nu v-am cunoscut!”

Hristos a dispărut de mult din creștinismul și din Biserica aceea care nu vrea să audă adevărul. Hristos s-a făcut nevăzut de mult dintre cei care se declară creștini, dar au amante/amanți câte una/unul pe an, El a dispărut de mult dintre cei care ucid prunci prin avort, El nu mai e de mult pe cruciulițele de la gâtul celor care spurcă pe toată lumea cu gurile lor și care nu știu să binecuvânteze, dar știu “să dea dracului” pe toată lumea.

Hristos s-a făcut nevăzut din Bisericile care aprobă desfrâul cu manele sau orice alt tip de muzică spurcată și băutură după slujba de botez a unui bebeluș sau după o cununie, Hristos a dispărut de mult dintre cei care după o slujbă de înmormântare fac să curgă râuri de țuică pentru a liniști bocitorii. Hristos a dispărut de mult și și-a ridicat Duhul de peste cei care au lepădat Scripturile, dar care stau cu orele pe telefoane, pe televizoare și pe toate spurcăciunile de emisiuni și sit-uri unde se hrănesc cu duhul de curvie al acestei lumi.

Tu ai verificat unde este Hristos în viața ta? Dispărut sau prezent? A trebuit să se facă nevăzut din mijlocul hulelor și a păcatelor tale la care nici nu mai roșești sau e cu tine pentru că-L urmezi după învățătura minunată pe care ai găsit-o în Scripturi? Asigură-te că El este în viața ta. Plăcerea păcatului este înșelătoare, urmată de multă suferință și chiar de moarte, dar fericirea dată de El este minunată. El nu te chemă să-ți încui viața, ci la o viața din belșug plină de pace.

Cu prețuire,
Toni Berbece