Category: Fără categorie

Când Marele Preot a auzit din gura lui Isus că El e Fiul lui Dumnezeu și-a sfâșiat hainele “de durere” și a strigat “blasfemie” (Matei 26:64-65). Cine ar fi văzut gestul lui ar fi zis: “Ce om iubitor de Dumnezeu!” Când de fapt Marele Preot era un ticălos, care, deși știa că Isus vine de la Dumnezeu, L-a acuzat că scoate draci cu puterea Satanei și mai apoi L-a răstignit. Deci iată cum un măscărici plin de demoni a trecut drept iubitor de Dumnezeu, iar Fiul lui Dumnezeu a trecut drept un escroc. De ce? Pentru că noi suntem naivi, iar Diavolul știe să mimeze foarte bine o relație cu Dumnezeu. Azi sunt pline Bisericile, Guvernul și țara întreagă de astfel de oameni, care își ascund păcatele cum își ascundea Iuda arginții, în timp ce de ochii lumii Îl pupă pe Hristos. Iar mai nou, unii nici nu le mai ascund, fluturând scârboșenia păcatului Îl sărută pe Hristos, este un nivel de ticăloșie peste Iuda.

Creștinismul pare că moare, nu pentru că moare în realitate, ci pentru că descoperim de fapt ce putreziciune sufletească înfiorătoare se afla în spatele imaginii de creștini aparent vii. De exemplu ne mirăm că un primar, care pentru câteva voturi va face pe creștinul în orice campanie, acceptă o expoziție de “draci goi”. Ne mirăm că alt politician care participă la slujbe și pupă icoane, mai apoi sponsorizează un concert grotesc chiar în fața unei Biserici, ne mirăm că cel care a jurat pe Biblie că va servi țara dă legi pentru distrugerea morală a copiilor, împotriva Scripturii. Ne mirăm că aceștia care își botează copiii în Biserici, mai apoi votează legi ale depravării sexuale.

Nu, creștinismul nu moare, ci de fapt ies la iveală imitatorii aceștia, “mormintele văruite” cum le zicea Hristos, care au mimat cu frenezie creștinismul și o relație cu Mântuitorul pentru interesele lor. A te da pocăit, crestin și urmaș a lui Hristos dă bine în fața publicului, dar de fapt cei mai mulți rămân cu lepra păcatului pe sub haine, ei n-au venit niciodată la Hristos pentru a fi spălați, ci, ca niște pui de năpârci, fug de mânia viitoare ascunzându-se printre sfinți. Când Petre Țuțea a fost întrebat cum de un politician comunist și ateu a intrat în Biserică ținând crucea și coliva a răspuns așa: “Păi, un drac poate să-l ducă evlavios la biserică. Nu-l impedică nimic pe drac să intre în Biserică. A câștigat în schimb multă popularitate că sunt mulți “proști”.” Aș adaugă că niște creștini falși vor accepta un creștinism fals și plin de minciuni și adăugiri nebiblice. Să nu ne lăsăm prostiți de Diavol, nu oricine zice “Doamne, Doamne…” va intra în Împărăția Cerurilor (Matei 7:21).

Vă rog în Numele lui Dumnezeu, nu mai mimați creștinismul. Ori îl trăiți, ori nu! Ca să nu vă treziți judecați de ipocrizia trădătorului Iuda, care L-a sărutat pe Mântuitor, dar de fapt pentru bani Îl vându-Se deja.

Cu prețuire,
Toni Berbece

Cu surle și trâmbițe s-a anunțat că o anumită vrăjitoare dorește să deschidă o școală de vrăjitorie. Iată ce a spus Dumnezeu despre această practică: „Să nu ghiciți după vârcolaci, nici după nori. Să nu vă duceți la cei ce cheamă duhurile morților,  nici la vrăjitori; să nu-i întrebați, ca să nu vă spurcați cu ei. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru (Levitic 19, 25-31).” Deci, vrăjitorie și orice practică afiliată spurcă, conform Scripturii.

Iar în alt loc ni se spune: „Să nu fie la tine nimeni care să aibe meșteșugul de ghicitor, de ghicitor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descântător; nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morți. Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului; și din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul Dumnezeul tău pe aceste neamuri dinaintea ta” (Deuteronom 18, 7-14). Concluzia acestui pasaj este că vrăjitoria atrage judecata lui Dumnezeu asupra unei națiuni, din această cauză națiunile africane de exemplu, care practică cel mai des vrăjitoria (România nu-i departe), au parte de sărăcie, războaie interne, exploatare din partea altor popoare, iar lista nenorocirilor continuă.

Vrăjitoarea care se dorește întemeietoarea de școală de vrăjitorie a declarat următoarele: ”Magia neagră vine de la Diavol și este necesară, în special, pentru doborârea blestemelor trecute prin foc. … De aceea, tămăduitoarea are nevoie de forța venită din Întuneric, pentru a salva pe cineva”. Oameni buni, nu ai cum să ajuți prin magia neagră și prin puterile Diavolului pe absolut nimeni. Oamenii din disperare recurg și la vrăjitorie, dar este o capcană, pentru că Hristos a spus că Diavolul “nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug (Ioan 10:10).

Știți ce a făcut Apostolul Pavel cu o școala de vrăjitorie din Efes? In Fapte 19:19 iată ce au făcut vrăjitorii cu cărțile și cu școala lor după ce au descoperit puterea Duhului Sfânt venită din Hristos prin Pavel: “Și unii din cei ce făcuseră vrăjitorii și-au adus cărţile și le-au ars înaintea tuturor; preţul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginţi.” Așadar creștinismul și vrăjitoria se exclud categoric, nu pot face echipa niciodată. Biblia este fermă și condamnă acut aceste practici demonice și le poruncește oamenilor să stea departe de orice acțiune de genul.

Vă mai spun atât, în procesele de eliberare de demoni (exorcizare) prin care au trecut unii oameni la Biserica pe care o păstoresc, cele mai dificile și grele bătălii au fost cu duhurile de vrăjitorie, care au intrat în oameni, care au căutat aceste practici, iar printre cei mai chinuiți oameni sunt cei care accesează aceste duhuri de răutate, pentru că încalcă flagrant adevarul Scripturii și nu se feresc de ceea ce este evident rău. Oameni buni, căutați-L doar pe Hristos!

Cu prețuire pentru cei ce caută adevarul,
Toni Berbece

Când aud un om care a lăsat însărcinate câteva femei, pe care le-a vrut doar pentru plăceri și le-a șantajat/amenințat mai apoi ca să avorteze, producând traume majore, mă crucesc. Când aud un bărbat/femei de genul, care își înșeală nevasta/soțul cu cine apucă, că vrea să moară în credința în care s-a născut înțeleg că acea credință nu se numește de fapt nici măcar ortodoxism sau orice altceva, ci înțeleg că a lui/ei credință este în pofta lui/ei stricată, iar credința aceasta îi minte pe oameni că orice ar face, oricât de ticăloși ar fi, tot în Rai ajung. Cu niște aghiazmă băută sau stropita din când în când și cu un pupat de sfinți nu se intră în Cer, ci doar când devii tu un sfânt prin Jertfa lui Hristos ai acces.

Când aud o persoană, care n-a citit în viața ei Biblia, care a intrat în Biserică doar la un botez, nuntă sau înmormântare și atunci cu lehamite, care se roagă doar când dă de greu, uitând mai apoi că Dumnezeu există, când o aud că vrea să moară în credința ei, realizez că acea credință este o credință parșivă în care Dumnezeu este considerat doar un “duh dintr-o lampă” de care vrea să se folosească ca de un “sclav”, care să-i împlinească nevoile. Nu dragilor, Dumnezeu nu-I robul nostru, El ne iubește, dar vrea de la noi pocăință și fapte vrednice de mântuirea pe care ne-o oferă, cum le cerea Ioan Botezătorul adulților pe care-i boteza.

Când aud un alcoolic, dependent de droguri, tutungiu, jucător la jocuri de noroc că și el vrea să moară în credința în care s-a născut realizez că și credința în vicii e o credință, dar una care nu salvează, ci una care duce în Iad. Și doctorul care i-a spus unui prieten că își face cruce că i-a descoperit copilul bolnav în pântecul mamei și-l poate avorta cât mai e timp, deși copilul s-a născut, trăiește și e o binecuvântare, avea o credință, dar nu credința în Hristos chiar dacă și-a făcut cruce. Credința în care te-ai născut, credința care-ți permite orice păcat și ticăloșie nu este cea salvatoare, ci credința în sfințenia și puritatea lui Hristos este credința adevărată.

De fapt, prin expresia “vreau să mor în credința în care m-am născut” unii spun “lasă-mă în păcatele mele în care mă complac, nu mă deranja din viața mea ticăloasă.”

“Nimic întinat nu va intra în ea (în Împărăția Cerurilor), nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună, ci numai cei scrişi în cartea vieţii Mielului” (Apocalipsa 21:27).

Cu prețuire,
Toni Berbece