Category: Fără categorie

Mama povestea că pe vremea comunismului, la una dintre slujbele de la Biserică la care era și ea prezentă, a venit un domn care vindea unt. Mulți din Biserică au ieșit să cumpere unt, iar mama i-a judecat considerând că aceștia fac din Casa Domnului o piață. A mai stat puțin și i-a venit și ei in gând: “ieși afară să iei și tu unt că nu mai prinzi.” Și a ieșit. Iată că i-a judecat pe cei din Biserică, care au ieșit să cumpere unt, până când a ieșit și ea, căzând astfel sub disprețul propriei judecăți.

Un om al lui Dumnezeu cu dar de vindecare purta ochelari și avea chiar dioptrii mari. A fost întrebat cu dispreț de un tânăr de ce dacă el îi vindecă pe alții nu-și poate vindeca proprii ochi? La care acest om a răspuns că pe când era un tânăr a judecat un vindecător fix pentru același lucru, azi are el harul vindecării, dar lecția judecății o poartă în continuare. De aceea ni se zice să nu judecăm ca să nu fim judecați, pentru că cu ce măsură măsurăm ni se va măsura. Măsurăm oamenii cu măsura urii, ură vom primi la rândul nostru, îi măsurăm cu măsura dragoste, dragoste și milă vom primi (Matei 7:1). Vasul e la noi…

Altcineva povestea că în familia ei o tânără de 16 ani a rămas însărcinată și a făcut un copil, tot neamul a judecat-o, a dat cu pietre, a umilit această familie acuzând-o de destrăbălare și repudiind acei părinți. Când copiii celorlalți din neam au crescut mulți dintre ei au făcut cam aceleași păcate, alegând o viața de curvie și destrăbălare. Concluzia este că nu trebuie să sari cu parul disprețului și al urii pe cineva care a greșit, ci chiar dacă îi arăți greșeala să-i dai și har din Hristos pentru a se pocăi și pentru a se întoarce la Dumnezeu. Așadar, când mustrați, dacă ați fost puși de Dumnezeu să o faceți, nu uitați de har, de dragoste, de acceptare a fiului risipitor și de răbdare și cel mai important nu uitați de lupta în rugăciune.

Cu prețuire,
Toni Berbece

Crede ca Moise că mai este un drum chiar și acolo unde nimeni nu mai vede cale de ieșire, Dumnezeu a făcut “autostradă” prin mare pentru poporul Său, el va face și pentru tine drum acolo unde toți îți spun că nu se mai poate înainta. Poate că în relația cu soțul/soția ai ajuns într-un punct în care nu mai vezi continuitate, întinde toiagul credinței și al rugăciunii și fă drum pentru familia ta, ca relația să ducă până în veșnicii.

Crede ca Iair, când medicii dau cel mai crunt diagnostic și rostesc cuvântul “moarte”, tu aleargă la ultima instanță a vieții, la Isus care poate porunci oricărui duh să se întoarcă în trupul din care a ieșit. Iair a lăsat medicii, bocitorii, familia deznădăjduită și a alergat la Cel care poate și azi să întoarcă din morți.

Crede ca femeia sirofeniciană, când medicii pun diagnostic crunt peste mintea copilului tău, când medicii scriu pe fișă cuvinte grele, ce par o corvoadă de-o viață, tu aleargă la Isus, care a limpezit mintea copilului aruncat de draci ba în apă, ba în foc. El a limpezit mintea celui care locuia în morminte, care rupea cătușe și care se tăia cu pietre. Oare nu poate limpezi și mintea celor pentru care te rogi?

Crede ca Isus, că într-un Petru mai este un strop de încredere care poate încolți iar, chiar dacă a trădat, că oamenii mai pot fi iertați chiar dacă L-au răstignit pe Fiul lui Dumnezeu, crede că Ioan mai poate fi Apostolul Iubirii chiar dacă și-a părăsit Domnul și a fugit pentru a-și salva viața, crede că într-un vameș mai poți găsi corectitudine și că într-un fariseu mai poți găsi sinceritate. Crezând și iubind îi faci pe oameni să-și dorească schimbarea.

Cu prețuire,
Toni Berbece

Când Marele Preot a auzit din gura lui Isus că El e Fiul lui Dumnezeu și-a sfâșiat hainele “de durere” și a strigat “blasfemie” (Matei 26:64-65). Cine ar fi văzut gestul lui ar fi zis: “Ce om iubitor de Dumnezeu!” Când de fapt Marele Preot era un ticălos, care, deși știa că Isus vine de la Dumnezeu, L-a acuzat că scoate draci cu puterea Satanei și mai apoi L-a răstignit. Deci iată cum un măscărici plin de demoni a trecut drept iubitor de Dumnezeu, iar Fiul lui Dumnezeu a trecut drept un escroc. De ce? Pentru că noi suntem naivi, iar Diavolul știe să mimeze foarte bine o relație cu Dumnezeu. Azi sunt pline Bisericile, Guvernul și țara întreagă de astfel de oameni, care își ascund păcatele cum își ascundea Iuda arginții, în timp ce de ochii lumii Îl pupă pe Hristos. Iar mai nou, unii nici nu le mai ascund, fluturând scârboșenia păcatului Îl sărută pe Hristos, este un nivel de ticăloșie peste Iuda.

Creștinismul pare că moare, nu pentru că moare în realitate, ci pentru că descoperim de fapt ce putreziciune sufletească înfiorătoare se afla în spatele imaginii de creștini aparent vii. De exemplu ne mirăm că un primar, care pentru câteva voturi va face pe creștinul în orice campanie, acceptă o expoziție de “draci goi”. Ne mirăm că alt politician care participă la slujbe și pupă icoane, mai apoi sponsorizează un concert grotesc chiar în fața unei Biserici, ne mirăm că cel care a jurat pe Biblie că va servi țara dă legi pentru distrugerea morală a copiilor, împotriva Scripturii. Ne mirăm că aceștia care își botează copiii în Biserici, mai apoi votează legi ale depravării sexuale.

Nu, creștinismul nu moare, ci de fapt ies la iveală imitatorii aceștia, “mormintele văruite” cum le zicea Hristos, care au mimat cu frenezie creștinismul și o relație cu Mântuitorul pentru interesele lor. A te da pocăit, crestin și urmaș a lui Hristos dă bine în fața publicului, dar de fapt cei mai mulți rămân cu lepra păcatului pe sub haine, ei n-au venit niciodată la Hristos pentru a fi spălați, ci, ca niște pui de năpârci, fug de mânia viitoare ascunzându-se printre sfinți. Când Petre Țuțea a fost întrebat cum de un politician comunist și ateu a intrat în Biserică ținând crucea și coliva a răspuns așa: “Păi, un drac poate să-l ducă evlavios la biserică. Nu-l impedică nimic pe drac să intre în Biserică. A câștigat în schimb multă popularitate că sunt mulți “proști”.” Aș adaugă că niște creștini falși vor accepta un creștinism fals și plin de minciuni și adăugiri nebiblice. Să nu ne lăsăm prostiți de Diavol, nu oricine zice “Doamne, Doamne…” va intra în Împărăția Cerurilor (Matei 7:21).

Vă rog în Numele lui Dumnezeu, nu mai mimați creștinismul. Ori îl trăiți, ori nu! Ca să nu vă treziți judecați de ipocrizia trădătorului Iuda, care L-a sărutat pe Mântuitor, dar de fapt pentru bani Îl vându-Se deja.

Cu prețuire,
Toni Berbece