Aud foarte des această expresie, iar în urechile mele sună ca si cum ai spune: “O să intru la facultate când o să iau toate examenele care se dau în ea” sau “o să mă duc la spital când o să mă fac bine”. Este clar că intri la facultate pentru a învăța si nu are nimeni pretenția să le știi pe toate deja, este limpede că te duci la spital să fii operat sau tratat si nu ca om sănătos. Așa e si cu pocăința, dacă ai fi putut să scapi tu de păcate atunci de ce să mai vii la Hristos? Dacă ai fi putut tu să ajungi în Cer prin fapte, atunci de ce să mai fie nevoie de Cruce si de Jertfa lui Hristos?

Mai aud scuza: “O să mă botez când o să fiu perfect!” Oameni buni, botezul nu se face ca un om care a ajuns deja în Cer, în desăvârșire. Până si cel mai sfânt om de pe pământ tot mai are nevoie de sângele lui Hristos ca să-o curețe de gânduri, atitudini, sentimente si chiar fapte greșite. N-am văzut om fără păcat nici măcar în cele mai înalte sfere spirituale creștine. Așadar, nu te mai minți si nu te mai scuza. Ai nevoie de întoarcerea la Hristos ca să fii spălat, curățat, făcut un om nou, eliberat de demonii care te hărțuiesc prin vicii si destrăbălări.

Ce-ar fi fost ca fiul risipitor să fi spus: “O să mă întorc acasă când o să fiu sfânt si când o să recuperez toți banii pierduți pe femei si pe băutură!” Nu, ci el s-a întors la tata pentru că era în faliment. Dacă și tu ești în faliment moral, psihic, sufletesc, chiar fizic, vino la Tata! El este expert în a lua cioburi, falimentați, ca mine si ca tine si în a face opere de artă si vase de cinste. Ai încredere și vino, altfel va crește pe tine păcatul până îți va sufoca si ultima dorință de a te întoarce Acasă. Hai, vino! Pune-te chiar acum în genunchi sau îngenunchează în sufletul tău si spune: “Tată, mă întorc la Tine!”

Cu prețuire,
Toni Berbece

Am văzut cu toții poza aceea cu rachetele trimise de “teroriști” si cum răspund rachetele evreilor lansate din acel sistem Iron Dom. Am realizat instantaneu că este o asemănare izbitoare între modul haotic și neeficient în care Diavolul ne atacă pe noi copiii lui Dumnezeu si cum răspunde Dumnezeu cu un plan perfect de apărare si cu o precizie chirurgicală.

Dacă citim în Scriptură momentele în care Diavolul s-a ridicat împotriva copiilor lui Dumnezeu vom vedea că de fiecare dată când aceștia s-au încrezut în El, Diavolul a fost umilit. Mă uit la modul în care egiptenii au fost umiliți si au sfârșit în mare, mă uit cum Haman a sfârșit pe spânzurătoarea ridicată pentru Mardoheu, iubitorul de Dumnezeu, iar poporul Esterei nu a fost afectat deloc de legea unui holocaust timpuriu.

Mă uit la Daniel cum stătea în groapa leilor ca într-o cușcă cu hamsteri, mă uit la cei trei tineri care au intrat în cuptorul de foc, foc care i-a ucis pe călăi, iar copiii Domnului erau acolo liniștiti ca într-o saună de relaxare, mă uit la toate izbăvirile pe care Dumnezeu le-a dat copiilor Săi. Atunci ție de ce îți este frică? Dumnezeu te va apăra cu o precizie extraordinară, îți va umili dușmanul, iar tu vei rămâne întărit în credință și plin de mulțumire față de Domnul tău.

“Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea care este gata să fie descoperită în vremea de pe urmă. 6 În ea, voi vă bucuraţi nespus, măcar că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţin timp prin diferite încercări…” 1 Petru 1:5-6

Cu prețuire,

Toni Berbece

Dacă mașina ta este obiectul atenției tale totale, dacă mașina este cea la care te închini zi de zi, îngrijind-o mai mult decât pe sufletul tău, dacă pentru o mașină sau mai multe îți dai tot venitul și tot timpul liber, atunci tot ce ești se rezumă la un mănunchi de fiare, care va rugini si care peste câțiva ani nu va mai avea nicio valoare. Te închini la ceva total nepotrivit.

Dacă cariera ta este obiectul atenției tale totale, dacă pentru carieră îți neglijezi sufletul, mersul la Biserică, rugăciunea, cititul Scripturii și slujba de a fi om, atunci te închini la o iluzie, cariera ta se poate încheia subit ca si viata si atunci în ce ai investit? Sunt oameni care pentru carieră si-au sacrificat familia, adică slujba de a iubi, deci dacă pentru un scop omenesc sacrifici tocmai iubirea, atunci mai de valoare este sufletul unei casnice, care a rămas cu 8/12 clase, dar care nu a uitat să rămână credincioasă soțului si copiilor. Bineînțeles că poți să-ți faci o carieră si fără extrema renunțării la credință si omenie, dar e un sacrificiu care merită.

Dacă trupul tău este obiectul atenției și închinării tale, atunci ți-ai ales cel mai slab dumnezeu. Cel mai înșelător, efemer și ieftin. Ne zice Biblia că trupurile noastre trec ca aburul si ca iarba de pe câmp, care dimineața încolțește, iar seara nu mai este. Atunci de ce să îți faci idol din trup, dând tot pentru poftele, îngrijirea si împodobirea lui. Sunt oameni care pentru poftele lor trupești “calcă pe cadavre”, sunt oameni care pentru haine scumpe își vând sufletul, sunt oameni care pentru îngrijirea corporală si pentru un “pachet de mușchi” uită total grija pentru suflet. Sunt oameni care pentru bani își vând sufletul, când Biblia zice că nu folosește nimănui să câștige lumea, dar să-și piardă veșnicia. Iar Ap. Pavel ne mai spune: “Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor, iar unii, care au tânjit după ea, au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu multe dureri” (1 Timotei 6:10). Oare merită? Nicidecum.

Cu prețuire,
Toni Berbece