Category: Fără categorie

A venit la mine un tânăr care are o cruce tatuată după ureche și mi-a spus că vrea să-și mărturisească păcatele și că vrea să-l urmeze pe Hristos. L-am întrebat: “Presupun că nu ai multe de mărturisit la cei 21 de ani ai tăi, deoarece abia ai intrat în viață?” La care mi-a răspuns cu un zâmbet amar: “Toni, am mai multe păcate decât îți poți imagina.” A făcut aceste păcate deși era un om extra religios, atât de religios încât și-a tatuat o cruce pe viață chiar după ureche. Dar ieri și-a lăsat urechea străpunsă de Hristos, care a intrat în viața lui, de acum Crucea nu e doar tatuată pe el, ci și trăită.

Am înțeles că oricâtă religiozitate ai avea în tine, oricât de credincios te-ai crede, oricât de atașat ai fi de simboluri religioase, oricât ai fi de îndrăgostit de imaginea lui Hristos sau de imaginea crucii Lui, dacă nu o lași să pătrundă în inimă totul e degeaba. Pavel a spus: „În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume!” (Galateni 6:14). Crucea înseamnă moarte față de curvie, alcool, tutun, droguri, ură, bârfă, denigrarea aproapelui, neiertare, invidie și multe altele și nu doar un simbol cu care să te lauzi în timp ce faci păcate.

Am cunoscut un tânăr care și-L tatuase pe Hristos pe cruce chiar după încheietura mâinii drepte, dând impresia că mâna lui străpunsă era chiar mâna lui Hristos. Dar acest tânăr lăsase o fată însărcinată și nu voia s-o ia mai apoi de nevastă, era un împătimit al relațiilor pasagere, fără responsabilități. Oare câte fete a lăsat însărcinate, deși pe mâna lui era Hristos? Oare cum îl poți privi pe Hristosul de pe măna ta în timp ce cu acea mână apuci pofticios trupul unei femei, care nu-ți aparține și pe care nu o iubești, ci doar vrei sa te folosești de ea?

Credința în Hristos nu se rezumă la un tatuaj cu o cruce, nici la o cruce purtată la gât, nici la mersul la o slujbă o dată pe săptămână, nici să te lauzi cu un cult sau cu o anume Biserică, ci tu să fii parte din Biserică și din trupul lui Hristos, trăind în sfințenia Lui.

Cu prețuire,
Toni Berbece

Când mama a ales să ia în serios credința în Hristos și să frecventeze o Biserică unde se predica Biblia și trăirea după ea, tata s-a supărat foarte tare și a încercat să o împiedice pe mama să-și urmeze credința. I-a rupt Biblia, iar uneori o ținea la ușă și nu-i permitea să plece la slujbă, îmi aduc aminte ca și copil cum mama îl întreba calmă: “Ioane, mă lași să merg la Biserică?”, iar tata adesea o drăcuia și n-o lăsa.

Cu timpul inima lui s-a înmuiat, Dumnezeu l-a ajutat să renunțe la tutun, alcool și anturajele rele de la muncă cu care bea. Dar cu toate acestea nu voia să-L accepte pe Hristos ca Domn al vieții lui. Nu-l puteam convinge să se roage cu noi sau să vină la Biserică, nici vorbă să-l vezi citind Biblia. Mama s-a rugat 26 de ani ca tata să vină la Biserică, iar acum cinci ani a început să frecventeze Biserica Profides, aproximativ 31 de ani ne-am rugat pentru el până când în cele din urmă a înțeles că și el are nevoie de un Salvator, că ale lui păcate pot fi iertate doar de Hristos.

Când l-am întrebat azi, înainte de a intra în apă, de ce a ales să încheie legământ cu Hristos, așa cum Isus ne-a lăsat în Scriptură ca poruncă, el a răspuns: “Eram singura oaie rătăcită a familie.” Mama și noi cei șase copiii ai lor am acceptat legământul în apă cu Hristos, iar de azi și tata e cu noi. Hristos ne va ajuta să ținem acest legământ până la întâlnirea cu el în veșnicii. Vă încurajez să vă rugați pentru cei dragi, chiar dacă durează 31 de ani. După botez tata a spus: “De acum pot sa mor că nu-mi mai este frică!” Da, împăcarea cu Hristos aduce pace și în fața morții.

“Cine va crede și se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit.” – Marcu 16:16

“Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.” – Matei 28:19-20

Cu prețuire,
Toni Berbece

Mama cu tata s-au iubit și au rămas împreună chiar dacă între ei au fost diferențe, uneori chiar foarte mari. Nu i-am auzit niciodată să urle unul la altul că se despart, deși chiar și religios erau diferențe foarte mari între ei. Nu i-am văzut să fugă de acasă că e prea mult scandal între ei, deși uneori tensiunile erau mari, nu i-am văzut să ducă bani în alte case la amanți și amante, nu i-am văzut să-și facă vicii, iar noi să nu avem ce mânca.

Scopul lor a fost familia, pentru ei a fost și este ceva sacru, ceva sfânt din Dumnezeu, iubirea lor față de cuibul de acasă și față de copilașii lor s-a văzut în determinarea cu care s-au ținut bine de vâslele bărcii lor când valurile le-au lovit barca.

Astfel din doi oameni de la țară, plecați dintr-un sat modest, veniți la București cu planuri mari au ieșit șase pui, din cei șase, cinci s-au căsătorit, patru au făcut la rândul lor copii, iar în poza de familie din 2 au ajuns 18 plus unul în burtică și vor urma mulți alții. Acesta este farmecul familiei. Determinarea, forța, iubirea, ambiția aceea bună, răbdarea, înfrânarea, iertarea, dăruirea, sacrificiul, toate acestea se învață în familie. Oameni buni, investiți în planul lui Dumnezeu, în familie și veți culege roade minunate.

Dumnezeu a zis: “Cresteți, înmulțiți-vă și umpluți pământul!”, Diavolul a zis: “Creșteți, destrăbălați-vă și nu dați naștere la prunci, ci mai degrabă avortați-i sau abandonați-i în spitale!” Ce veți alege?

Cu prețuire,
Familia Berbece