Rugăciunea este anestezie. Când mă doare mă rog, simt imediat pace, liniște și chiar ameliorarea durerii trupești. În orice furtună a vieții simt calmul lui Hristos care este în mine. Pe genunchi se face epidurala vieții pentru a mă naște eu din Dumnezeu.

Rugăciunea este medicament. Când virusurile atacă trupul meu, când boală mă doboară la pământ și aduce frica și nesiguranța, când mintea mea este cuprinsă de panica vieții, iau repede un medicament, care se administrează pe genunchi, are efect imediat, fără efecte secundare, pentru că binecuvântarea Domnului nu este urmată de niciun blestem.

Rugăciunea este o tabletă cu o sumedenie de vitamine. Fără rugăciune n-am în mine necesarul de a crește drept și frumos. Rahitismul spiritual este combătut cu vitaminele rugăciunii, neputința de a-ți lega șireturile la încălțămintea Râvnei Evangheliei, neputința de a-ți pune Brâul Adevărului, de a-ți pune Coiful Mântuirii, de a pune mâna pe Sabia Cuvântului și de a ridica Scutul Credinței împotriva săgeților celui rău este dată de lipsa vitaminei rugăciunii. Un soldat care-și ia vitaminele din rugăciune are putere să se echipeze. Iar vitaminele se iau dimineața pe stomacul gol până nu vine lumea cu E-urile ei otrăvitoare.

Am pierdut frica, ura, neiertarea, minciuna, invidia, pofta de a denigra, de a bârfi, pofta rea a ochilor, pofta rea a inimii, gândurile deșarte atunci când m-am rugat și am câștigat iubirea, dărnicia, credința, curajul, pacea, puterea și libertatea pe genunchii rugăciunii.

Dacă ești un om sărac atunci îți lipsește rugăciunea!

Cu prețuire,
Toni Berbece

Îmi spunea cineva că mare parte din viață a crezut că acest cuvânt “pocăință” nu e în Biblie și că e ceva rău. Că trebuie să urască tot ce ține de pocăință. Până când a întâlnit un băiat, care i-a spus să cerceteze Biblia. Citind-o a observat că e plină de cuvântul acesta. S-a rușinat înțelegând că atât Ioan Botezătorul cât și Hristos și-au început predicarea cu aceste cuvinte: “Pocăți-vă, căci Împărăția Cerurilor este aproape….”. Pocăința nu-i datoria unei “secte”, ci este datoria fiecărui creștin, iar pocăința înseamnă a te lepăda de toate păcatele pentru că Hristos a venit să nimicească lucrările celui rău – păcatul.

Alți creștini cred că în Biblie scrie să nu citești Biblia că e păcat. Am încercat sa convin pe cineva să citească Biblia și mi-a zis că e păcat că așa scrie “la Carte”. Frați creștini, la Carte scrie așa: “Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veșnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine (Ioan 5:39).” Și tot Scriptura ne spune: “Cine cugetă la Cuvântul Domnului găseşte fericirea
şi cine se încrede în Domnul este fericit” (Prov. 16:20). Așadar, nu ești creștin dacă nu ai citit Cartea Vieții, cum nu poți fi medic dacă nu ai citit sute de manuale de medicină sau pilot fără a citit sute de cărți de instructaj de zbor.

Unii cred în “locul cu verdeață”, este locul care-i primește pe toți, nu contează că omul a fost bețivul sau curvarul satului, la mormântul lui se va ține o cuvântare în care, spre liniștea celor veniți la slujbă, spre liniștea celor un pic amețiți de “licoarea vieții” cea de prune sau din struguri fermentați, se va spune că defunctul a fost trimis în locul cu verdeață. Dar realitatea este că fără mărturisirea păcatelor, fără străduința unei vieți sfinte, fără pocăință, fără lepădarea răului venit din interior sau din exterior, fără încrederea în Jertfa lui Hristos nu ajunge nicidecum în Rai, ci fix în locul pregătit Diavolului și îngerilor lui, adică în Iad.

Citiți și împliniți Scriptura pentru un creștinism adevărat.

Cu prețuire,
Toni Berbece

Nu-i mai poți spune unei femei că avortul este crimă, pentru că-ți va spune că face ce vrea cu corpul ei, în chestiunea avortului tu vei fi un fanatic venit din Evul Mediu, iar cea care își ucide propriul prunc este o emancipată a secolului 21.

Nu-i mai poți spune unui om chinuit de o patimă sexuală că are nevoie de eliberare, că dacă o ține tot așa își va nenoroci corpul și sufletul, imediat te va numi homofob și te va acuza de intoleranță. Dar când ajunge la doctor cu o boală cauzată de destrăbălare și doctorului îi va pune un diagnostic crunt nu va mai numi doctorul homofob și nici intolerant. Atunci își va aduce aminte că pe când își distrugea corpul prin patimi sexuale cineva l-a iubit atât de mult încât i-a vorbit despre riscul la care se expune.

Nu-i mai poți spune unui alcoolist, unui om drogat, unei tinere dansatoare în barul de noapte sau unei videochat-iste că face lucruri neplăcute lui Dumnezeu, pentru că îți va spune că ești un “pocăit încuiat” sau alții îți vor spun “sectant”, plasând astfel tot creștinismul într-o “sectă”.

Nu-i mai poți spune unui bărbat obsedat sexual că nu face bine fluierând, claxonând și făcând avansuri sexuale oricui îi iese în cale, pentru că îți va spune că “ce-i frumos și lui Dumnezeu îi place”, plasându-L obraznic pe Dumnezeu în tabăra obsedaților sexuali. Da, au și ei un dumnezeu al sexului, dar nu e Dumnezeul creștinilor, ci Diavolul. Nu poți spune că Dumnezeu aprobă gesturile libidinoasa când Hristos a spus că dacă ai poftit o femeie în mintea ta ai și curvit cu ea.

Deși vom fi înjosiți, umiliți, jigniți, marginalizați, blocați pe rețele de socializare, defăimați, poate chiar și persecutați pentru credința curată a creștinismului, avem datoria de a vorbi până când Tata ne va lua acasă. Scopul nostru nu este să ne punem la adăpost în lumea aceasta, ci să spunem Adevărul cu prețul aferent.

Cu prețuire,
Toni Berbece