Category: Fără categorie

“Nu facem bine” au zis leproșii care au găsit toată tabara plină de bogății a sirienilor abandonată, sirieni care au fost fugăriți de Dumnezeu pentru a-i scoate din asediu și foamete pe copiii Lui din Samaria. Leproșii au crezut inițial că toate acele binecuvântări sunt pentru ei, dar mai apoi s-au dezmeticit și au înțeles că tot ce primesc este și pentru a împarți cu alții. Gândim noi ca și leproșii aceștia? Realizam noi că ceea ce am primit nu este doar pentru noi?

Nu facem bine când ne permitem lux, iar părinții noștri plâng seara la timpul de rugăciune pentru medicamente și plata facturilor.

Nu facem bine când noi avem energie să alergăm ca niște albine, când putem face tot ce ne propunem, iar cei dragi nouă și îmbătrâniți de zile nu-și mai pot spală nici vasele și-i abandonam în mizerie.

Nu facem bine când mâncăm șapte feluri de mâncare pe zi, când nu știm ce pofte să ne mai facem, iar văduva și orfanul pe care ni-i scot Dumnezeu în cale n-au niciun fel de mâncare pe zi, ci se hrănesc din resturi sau alimente incredibil de ieftine și pline de chimicale.

Nu facem bine când noi L-am descoperit pe Hristos și trăim în pacea Sa, când știm că viața aceasta e ca un abur și că vom da socoteală de orice faptă, dar nu ne pasă de cei care n-au auzit cuvintele mântuitoare și harul Său.

Fă bine începând de astăzi, împarte binele pe care Dumnezeu ți l-a dat. Aceasta este chemarea ta. Hristos a lăsat un semn al deosebirii ucenicilor lui de păgâni, iar acesta este: “Prin aceasta vor cunoaște toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” – Ioan 13:35

Doamne ajută!
Cu prețuire,
Toni Berbece

Românii trebuie să treacă de la flori la Cruce în ceea ce-L privește pe Hristos. Pentru că Hristos nu este impresionat de florile noastre aruncate fără pocăință înaintea Lui, cum nu a fost impresionat de florile evreilor la intrarea Sa în Ierusalim si cum nu e impresionat mortul de coroanele de flori care i se pun pe mormânt. Trebuie să lăsăm pocăința de fațadă în care ne spălăm imaginea cu niște “flori” precum copiii corijenți, care aduc la sfârșit de an cele mai frumoase flori. Hristos nu vrea flori fără lacrimi de pocăință și podoabe sfinte pe noi, iar aceste podoabe sunt: “dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea și înfrânarea poftelor (Galateni 5:22).”

Românii trebuie să treacă de la vorbe la Cruce. Avem în România 98% creștini declarați din care poate că nici 8% creștini trăitori ai Scripturii. Când Hristos a intrat în Ierusalim oamenii au strigat “Osana, Fiul lui David!”, dar aproape aceiași oameni au strigat “Răstignește-L” sau nici măcar nu au reacționat când Isus a fost dat la moarte. Dacă Isus ar veni azi, mulți L-ar aclama, dar câți și-ar da viața pentru El? Cum zice Scriptura așa suntem mulți: “Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Mă cinstesc ei, învăţând ca învăţături nişte porunci omenești (Matei 15:8-9)”.

Romanii trebuie să treacă de la o religie moartă la Hristos, religia preoților care nu cereau pocăință l-a răstignit pe Hristos, datinile lor moarte și obiceiurile care promiteau o mântuire falsă, L-au respins pe Hristos, care venise cu o credință vie plină de semne și minuni, plină de neprihănire și fapte bune. Tu ce alegi? O religie care îți acceptă păcatul și care te minte că poți intra în Cer cu țigara și vulgarismul in gură, alcoolul în mâna și cu păcatul curviei în ochi sau care îți cere o viața curată, trăită în puritate și pace?

În Cer nu se intră cu flori și vorbe dulci, ci prin Cruce. Mergeți la Biserică cu “florile” pocăinței!
Cu prețuire,
Toni Berbece

O întreagă seminție din Israel, seminția Beniamiților s-a stricat moral și au început să facă lucruri abominabile, violuri și nedreptăți mari. Practic, nu se mai putea trăi liniștit și nu mai exista om cu intenții bune printre ei. Acești oameni își pierduse ca mulți oameni de astăzi orice reper moral și orice teamă de Dumnezeu, Judecătorul viilor și al morților. Poporul evreu a făcut război cu frații lor beniamiți, iar din ei au rămas doar 600, care au fugit să se ascundă la stâncă lui Rimon (Judecători 20:47). Rimon era în concepția evreilor un nume pentru Divolul. Deci, cei 600 s-au “refugiat” pe teritoriul Diavolului, unde clar că nu le era bine.

Israelul a făcut sfat și au trimis solie de pace la stânca lui Rimon (Judecători 21:13), i-au chemat pe frații lor obosiți și răniți din nou acasă, i-au iertat pentru rebeliunea lor și le-au redat pământurile și chiar le-au încredințat tinere cu care să-și facă familii binecuvântate, pentru a se înmulți din nou ca o seminție binecuvântată.

Și astăzi sunt mulți copii de-ai Domnului ascunși la stâncă Diavolului, mulți care au gustat bunătatea Lui, dar care au uitat de sfințenie și s-au abandonat în păcate mari. Pentru aceștia, Dumnezeu Tatăl, trimite o solie de pace chiar prin acest mesaj. Hristos vă cheamă acasă, indiferent de ce ați făcut, indiferent cât de mare a fost răzvrătirea voastră, indiferent cât de mult L-ați dezonorat pe Dumnezeu și v-ați bătut joc de alți oameni. El vă vrea ascunși după stânca lui Hristos, unde e pace și binecuvântare, nu după stâncă Diavolului unde este blestem și moarte. Acolo este sterpiciune, la Hristos este adevărata viață. Vei accepta oferta lui Hristos?

“Și toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos și ne-a încredinţat slujba împăcării; că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, și ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări. Noi dar, suntem trimiși împuterniciţi ai lui Hristos; și, ca și cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu (2 Corinteni 5:18-20)!”

Cu prețuire,
Toni Berbece