Skip to main content

Unii

Unii ar da orice să aibă pe cine să îmbrățișezi, alții întorc spatele partenerului, dorm separat, unul pe canapea, iar altul în pat, nu mai știu a se lua în brațe și se evită chiar și când ies la baie.

Unii ar da orice să aibă cu cine să vorbească, să mai schimbe măcar două vorbe cu persoana răpită prea devreme de moarte, alții stau ca muții sub același acoperiș, dacă au ceva urgent de vorbit își folosesc copiii pe post de mesageri sau ca să se jignească și rănească reciproc.

Unii ar da orice să aibă cui să dea o floare, să aibă cui să-i cumpere un parfum, ceva ca gest al iubirii, alții au cui oferi, dar se fac că plouă în fiecare zi, ignorând necesitățile persoanei dragi.

Unii ar da orice să aibă șansa să iasă la o plimbare cu o persoană dragă, alții stau paralizați cu telefoanele și cu telecomenzile în mâini, ignorând nevoia de a vorbi cu partenerul pentru a consolida relația.

Unii ar da orice să mângâie pe cineva iubit, alții dau cu pumnul în chipul partenerului ca în sacul de box, unii își vând averile pentru a trata partenerii bolnavi, alții și-i bagă în spital de la atâta stres și bătaie.

Unii ar da orice să aibă un partener pasionat de Hristos, pasionat de Scriptură de rugăciune, de curăție și de fapte bune, alții își iau parteneri stricați, puși pe rele, certăreți, ușuratici, mincinoși, mânioși, leneși și lacomi crezând că le va fi bine și că aceștia sunt “interesanți” și “amuzanți”. Unii îi consideră plicticoși pe cei credincioși și distractivi pe cei plini de patimi stricate, neștiind ce presupune o căsnicie cu un astfel de om.

Iar când divorțul bate la ușă, acestia din urmă se victimizează, nu știu cum s-a ajuns până acolo, caută consiliere, dau bani pe ședințe de terapie, consumă timpul preoților/pastorilor prea târziu, când tot ce aveau de făcut era să fie atenți unii cu alții și să nu se gândească doar la ei și la confortul propriu. Iubirea (manifestată prin cuvinte frumoase, dărnicie, timp de calitate) este tratament, indiferența este boală.

Cu prețuire,
Toni Berbece

Eroina care a murit în incendiul din Piatra Neamț…

În incendiul din spitalul din Piatra Neamț a murit și Tatiana Gavril, mamă a 6 copii și îngrijitoare a 22 orfani, deci practic mamă pentru 28 de copii. A avut grijă de-a lungul vieții de peste 20 de generații de orfani, iar în ultima vreme se mutase cu soțul ei in incinta orfelinatul pentru a fi mai aproape de copii. Pierderea ei a provocat o suferință colosală în aceste suflete. Toată viața ei, această femeie a luptat să se jertfească cât mai mult pentru alții, iar zilele acestea când alții ar fi trebuit să aibă grijă de ea s-a întâmplat o tragedie.

Mama Tatiana s-a îngrijit și a muncit enorm ca orfanii din grija ei să aibă cămările pline pentru iarnă, a lăsat frigiderele pline în urma ei, apoi a fost dusă la spital pentru a fi făcută bine, dar… Dacă spitalele din România ar fi îngrijite de sufletul unei astfel de femei, ar fi fost rase din temelii și făcute altele, palate pentru cei în suferință, așa de mare era inima acestei femei. A sperat că se va face bine pentru copilașii care o așteptau acasă, dar Cerul a luat-o, de ce așa devreme nu știm, dar poate că cineva se va trezi în urma acestei tragedii și nu va mai permite ca așa ceva să se întâmple.

Doamne, mângâie inima familie acestei eroine și mai dă-ne oameni ca ea, chiar dacă uneori nu știm să avem grijă de ei!

P.S. Intrați și faceți si o donație așa ca pentru mama Tatiana, să avem grijă de orfanii ei care sunt și ai noștri: http://www.casaray.ro/

Rugă pentru spitalele din România…

Doamne, trimite-Ți îngerii să ne păzească în spitale, că noi nu prea ne-am îngrijit de ele, ale noastre cam iau foc și ard de vii bolnavii în ele, mame de copii și părinți dragi care sunt așteptați acasă, avem nevoie de miracole, avem nevoie de protecția Ta…

Doamne, fă-ne bine acasă, Tu poți, pentru că în aceste vremuri ultimul lucru pe care ni-l dorim în vremuri de boală este să ajungem la spital și totuși, dacă ajungem acolo, ferește-ne de incendii.

Doamne, dă-ne mai mulți oameni ca medicul anestezist Ioan Cătălin, care a intrat în foc după pacienții care ardeau și mai puțini ca cei care au “investit” în acel spital în zeci de ani. Te rugăm să-i dai viață mediului care azi se zbate între viață și moarte, el e un erou care ne mai dă speranță, că măcar există cineva care ar intra în foc după noi și nu ne-ar lăsa să ardem în comă fiind.

Doamne, te mai rugăm să mângâi familiile celor care așteaptă să se trezească din acest coșmar, în care au aflat că rudele lor au murit incendiate, te rugăm să le ridici durerea, să-i ferești de traumele suferinței și să trimiți chiar acum mângâieri cerești…

Doamne, te rugăm nu pleca de la noi, chiar dacă unii te dau afară din țara aceasta prin ateismul și spurcăciunile păcatului, chiar dacă unora le este silă să pună mâna pe Biblie când jură că vor avea grijă de țara aceasta, chiar dacă unii numesc creștinismul un subiect “vomitiv” te rugăm rămâi, pentru că nimeni nu ne poate proteja și iubi cum o faci Tu, nimeni nu poate pune în noi grijă pentru semeni cum o faci Tu. Te rugăm, rămâi și ai grijă de noi!

Cu prețuire,
Toni Berbece