Category: Fără categorie

Băiatul meu cel mic, deși are multe jucării, și-a făcut singur o super jucărie, dar ciudată tare, anume o ganteră de un kg de care a legat o sfoară și pe care o târăște după el prin casă. Îi place că scoate un zgomot ciudat când o plimbă peste tot ca pe un cățel tras de lesă. În satele sărace din România am găsit cei mai fericiți copii, nu au PS 4, nici telefoane și tablete, nu au televizoare și internet, dar știu să se bucure de viață, am văzut copii care călăreau un băț care la capăt avea o formă de cap de cal, zburdau efectiv de bucurie. Mă gândeam la mine când eram copil, îmi trebuia doar niște noroi ca să-mi confecționez cele mai cool mașinuțe și să fiu fericit. Aveam colecție din ele. Mama cu tata nu aveau bani să-mi cumpere jucării, dar adesea luam o lingură din casă și săpam în pământ tuneluri și parcări, autostrăzi și poduri pentru mașinile mele din noroi, nu mă costa niciun leu ca să fiu fericit. Asta ne-a cerut Hristos, să fim fericiți ca niște copii, fără să ne coste ceva anume. Dumnezeu ne-a dat deja toate resursele ca să fim fericiți.

Azi nu suntem fericiți dacă nu avem ultimul iPhone, ultimul model de Tesla, casa aceea cu piscină, bani din belșug, faimă și mulți “falouărși”. Iar acest lucru îl întristează pe Dumnezeu, când noi credem că fericirea noastră atârnă de a avea. Asta am gustat când mi-am luat prima mașină cu 0 km, era nou nouță, visasem la ea, o dorisem cu toată ființa, după câteva ture cu ea mi-am dat seama că nu mașina era sursa fericirii, pentru că deja ținta “fericirii” era următorul model care nici nu apăruse. Atunci m-am oprit din a mai crede că ceva de pe pământ mă poate face fericit, chiar dacă dețin lucruri nu mă voi mai lăsa păcălit, știu că fericirea mea atârnă doar de Cer, dor de sufletul meu lipit de Dumnezeu.

Cred că de aceea Hristos a spus aceste cuvinte: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor (Matei 18:3).” Pentru că nu intră nimeni în Cer cu nemulțumirea aceea de adult, nici cu obtuzitatea și răutatea unuia. Doamne ajută!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Am citit povestea unui tânăr musulman practicant, care a început să se închine la Parascheva, de câțiva ani încoace. Păi, măi oameni buni, acesta e un alt semn că de fapt s-a făcut din Parascheva un zeu paralel cu Dumnezeu. Orice sfânt are menirea de a conduce spre Hristos, spre adevăratul Dumnezeu. Dacă un om e încurajat să “profite” de niște moaște, dar fără a-L accepta pe singurul Mântuitor, anume pe Hristos, atunci e grav. Creștinismul nu e o credința pe care să o atașezi la alte mii de credințe, nici Dumnezeu un Dumnezeu pe care să-L atașezi la alte mii de zei sau “salvatori”. El e Unicul care merită închinarea și căruia, conform Bibliei trebuie să i se adreseze rugăciuni. Când Naaman a fost vindecat de lepră, El nu a continuat să se închine la zeii lui ilustrați prin statui sau picturi, ci la singurul Dumnezeu adevărat.

Vreau să înțelegeți că trupul lui Moise a fost ascuns de Dumnezeu ca oamenii să nu-l facă moaște (Deuteronom 34:6), mai mult Arhanghelul Mihail s-a luptat cu Satana pentru acest trup, oare nu pentru că Satana avea un plan de idolatrie cu el (Iuda 9)? Pavel și Barnaba și-au rupt hainele în semn de dezaprobare când oamenii au început să se închine la ei (Fapte 14:14-15), Isus a zis: “şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face (Ioan 14: 13-14), îngerul din Apocalipsa îi cere lui Ioan să nu se mai închine lui pentru că doar lui Dumnezeu i se cuvine închinarea (Apocalipsa 19:10). Deci despre ce credință vorbim? Mai mult, îngerul din Apocalipsa îi spune lui Ioan că cei care se închină doar lui Hristos păstrează peste ei duhul proorocirii, adică comunicarea cu Dumnezeu. Cine se închină oamenilor, îngerilor, morților taie această comunicare, alungă duhul lui Hristos de peste Biserică. Problema nu e neaparat un musulman care se închină la moaște, ci un “creștin” care cere doar curățarea trupului de boală nu și a sufletului de păcate.

Acum înțelegeți unde poate fi derapajul? Derapajul poate fi în faptul că oamenii se vor raporta la trupul unui mort ca la Dumnezeu, oamenii îi vor adresa mii de rugăciuni pe minut unui om, iar acel om nici să nu aibă capacitatea de a asculta mii de rugăciuni pentru că este în “ațipirea” celor morți care-și așteaptă și ei Judecată. Oare câți nu zic: “Sfântă Parascheva ai milă de mine…” păi ce om poate avea milă de sufletul altui om? Oare nu Hristos este singurul care poate răspunde unei astfel de rugăciuni? Ne dăm cu propria credință peste picioare când derapăm atât de grav, neștiind Biblia. Române, ia și citește Biblia, nu te mai lăsa mințit și închină-te doar lui Hristos, să lăsăm morții cu morții, vii cu vii și pe Hristos cap peste Biserica pe care și-a câștigat-o prin jertfă, prin sânge sfânt!

Cu deosebită prețuire, pentru singurul Dumnezeu Adevărat,

Semnat Toni Berbece

Gheorghe Gheorghiu-Dej a evadat din închisoare prin cimitirul învecinat cu gardul celulei lui deoarece soladților le era frică să patruleze noaptea prin cimitir, așa că au preferat să-l lase liber. Pentru frica lor, cei din acea gardă, au fost aspru pedepsiți. Stăteam și mă gândeam că Diavolul face la fel, ne intră în minți, în inimi, în viață tocmai prin acele locuri ale fricilor noastre. Ieri m-am rugat pentru o fetiță, care nici ziua nu mergea prin casă neînsoțită de un părinte, iar în fiecare noapte era trezită de coșmaruri care-i tulburau somnul.

Ați observat cum o simplă frică este escaladată rapid și ajunge să ne paralizeze, să ne coste nopți nedormite, ore de spaimă, aritmie, inimi slăbite, ochi încercănați, atacuri de panică, anxietate, depresii, relații și chiar succesul? Unii de la frici ajung chiar să se sinucidă, iar de cele mai multe ori fricile lor sunt nefondate. M-am rugat nu de mult pentru o femeie care s-a aruncat de pe pod, dar din fericire nu a murit, o femeie care avea și copii acasă, dacă-i ascultai motivele pentru care a făcut acest lucru rămâneai uimit să afli cât de ireale erau fricile ei, frici care o făcuse să nu mai lupte nici măcar de dragul copiilor ei, destul de mici.

De fapt, când n-ai încredere în Dumnezeu, când nu-L pui stăpân peste viața ta te năpădesc toate fricile. Frica își face loc acolo unde Dumnezeu nu-i deplin Stăpân, pentru că cine are încredere deplină în Hristos nu mai poate fi terorizat de frică, în Dragoste nu există frică, adică în conștientizarea iubirii Lui față de noi. Cum am scăpat eu de frică? Am vorbit mereu peste gândurile care-mi încercau credința, gardul de protecție al minții. Le-am spus mereu despre Dumnezeul meu, care e mai mare decât fricile și care poate interveni miraculos în orice problemă.

Când apare Isus în viața ta dispar fricile, Hristos și frica nu pot rămâne în același loc. Iată dovada Biblică: “Dar Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi”.” – Matei 14:27

Cu prețuire,

Toni Berbece