Skip to main content

Să nu-ți fie frică…

Să nu-ți fie frică de gripa purtată de aer, nici de tusea vecinului, nici de strănutul aproapelui, să nu-ți fie frică de niște mâini murdare, care se apropie de tine, să nu te îngrozești de vestea unei boli, ci să-ți fie frică doar de moartea fără Dumnezeu. Pentru că suntem cu toții datori cu o moarte, chiar dacă ne vom spăla pe mâini și vom schimba masca la 5 minute, chiar dacă vom mânca doar bio, tot spre moarte ne îndreptăm, dar o moarte cu sufletul curățit de Hristos este o trecere lină spre un liman mai bun, unde Bisericile nu se închid niciodată, unde lacrimi nu mai sunt și unde alții nu-ți vor falimenta munca de o viață printr-o lege. Fă-ți partea, fii precaut, dar niciodată sub teroarea fricii, care ne slăbește și trupește dar și spiritual!

Să nu-ți fie frică de ziua de mâine, că pandemia aceasta îți va fura pâinea, că locul tău de muncă-ți va fi luat, nu te speria de nicio veste a falimentului. Nici până acum nu omul ți-a dat pâinea, ci Tatăl Ceresc prin om. El are o sumedenie de moduri de a-ți oferi pâinea, de se va închide o poartă se va deschide alta. Tu ai grijă să nu te preocupi doar de pâinea aceasta pentru trup, ci nu uita Cuvintele Mântuitorului, că noi nu trăim doar cu pâinea din grâu cu șapte semințe, ci cu orice Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu, iar în Biblie vei găsi o sumedenie.

Să nu-ți fie frică să iubești, să îmbrățișezi, să dai și să primești ajutor, mai importantă decât carcasa aceasta este iubirea din ea. Degeaba trăiești pe acest pământ dacă trăiești doar pentru un trup ferit de boli. Ai grijă ca nu cumva iubindu-ți propriul trup să uiți de iubirea aproapelui. Creștinii altor secole îngropau morții omorâți de ciumă, îngrijeau de orfanii acestora luându-i ca și copii ai lor, hrăneau bătrânii abandonați, dădeau apă muribunzilor, schimbau pansamentele infectate, toate acestea le făceau cu aceleași mâini, cu mâinile lor oferite lui Hristos, fără să le pese de sănătatea lor. Aceasta este reputația creștinilor și nu aceea de fricoși și fugari…

Cu prețuire,

Toni Berbece

Ai urât vreodată din senin…

Cea mai periculoasă formă de ură este ura aceea față de cineva cu care nu ai interacționat niciodată, față de o persoană care nu ți-a greșit cu nimic, nu ți-a făcut niciun rău și care poate că nu gândește și arată ca tine, dar tu pur și simplu o urăște. Am auzit oameni total necunoscuți care mi-au spus: “Toni, efectiv te uram, am auzit multe despre tine…” Dar bine că te-am cunoscut… Eu le-am spus: “Bine că ai scăpat de ură, că altfel ajungeai în iad, ai grijă să nu mai urăști nici pe cel care-ți dă motive să o faci!”

Ura aceasta venită din senin se ascunde sub expresia “nu-l/n-o suport”. Eu n-am găsit la Hristos expresia: “Nu-i suport pe farisei”, nici expresia: “Nu-i înghit pe preoții corupți”. El a “înghițit” pe toată lumea și a suportat pe toată lumea cu dragostea Lui nemărginită, iar noi nu-i putem suporta și înghiți nici pe oamenii aceia pe care nu i-am cunoscut și ni se pare că ne păgubeasc că există. Ioan ne spune despre Isus, în contextul în care Iuda se ducea să-L vândă pe Mântuitorul, că El “i-a iubit până la capăt…” (Ioan 13:1).

Mai e ura aceea insuflată de alții. Vine unul și scrie sau comentează despre cineva și dintr-o dată simți cum în tine se încinge sângele, vine o ură față de persoana respectivă și apoi simți să-i scrii și să o pui la punct. Așa te trezești că ai căzut în plasa Diavolului și că urăști un om doar pentru că Satana ți-a întins o cursă, iar tu ca neatentul ai început să urăști din senin pe cineva despre care practic nu știi mare lucru, dar ai primit ordin să urăști și o faci din spirit de turmă. Hitler a insuflat o ură demonică față de evrei fix la fel, i-a denigrat, i-a catalogat într-un fel, i-a pus la marginea societății apoi i-a dus în lagăre, iar mare parte dintre nemții nu a avut nimic împotrivă. Așa au murit câteva milioane. Ce “mă sperie” este că și astăzi oamenii sunt gata să urască “gratis”, fără motiv deși n-ar trebui să urască nici cu un motiv anume.

Mai e ura aceasta etnic, aud oameni care zic: “Urăsc “țiganii” că sunt toți la fel!” Asta e o ură drăcească, eu am avut un prieten rrom care m-a învățat să cânt la chitară pe gratis, venea după mine la orice oră să mă ajute de fiecare dată când aveam nevoie și-mi făcea cinste cu KFC și mă ducea la film când eu nu-mi permiteam nici un covrig. Când poate că “rasa mea” nu-mi dădea nicio atenție, am primit toată dragostea în mijlocul unor oameni mai bruneți, dar poate că sunt așa și datorită focului care arde în ei, sunt mai pasionali, mai afectuoși, mai sociabili, mai atenți unii cu alții. Deci, a judeca o etnie după un singur om sau mai mulți e total greșit. Dă șansă fiecărui om să-și dovedească al lui caracter și nu urî niciodată pe nimeni, indiferent de cât de dezamăgit ai fost.

Fii ca Hristos, iubește pe oricine necondiționat până la capăt!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Declarăm “stare de rugăciune” peste România…

Acum când lacătele zăngănesc din nou deasupra economiei României, deasupra școlilor și mai ales deasupra Bisericilor, haideți să ne unim român cu român și să ne rugăm Bunului Dumnezeu să oprească această urgie, care ne amenință libertatea și sănătatea. Să ne rugăm să nu se mai pună din nou lacăte pe viețile noastre, lacăte care să facă copiii să plângă de foame, pentru că în Starea de Urgență, Statul cerea ajutor Asociațiilor să se implice cu voluntari ca să hrănească bătrânii și copiii ai căror părinți au rămas fără muncă, fiind “depășit” de situație.

Vă rog în Numele lui Dumnezeu, gândiți-vă cât de ușor e să pui lacătul pe economia țării când ai contul plin, iar salariul tău intră orice ar fi, cât de ușor e să dai din pix ordine când poate că nu știi că mare parte din oamenii de la țară sunt zilieri, iar dacă blochezi din nou economia nimeni nu mai mișcă un pai ca să-și economisească banii, iar zilierii și nu numai nu au pâine pentru copii. Te întrebi de ce nu se angajează? Uite pentru că nu prea s-au făcut fabrici și uzine, ci se duc bugetele țării mult prea mult pe studii de fezabilitate de 30 de ani încoace, fără să se miște prea mult lucrurile. Călărețul care s-a dus călare să-i ducă mâncare soție aflate într-o maternitate din Iași a impresionat o țară întreagă, dar aceea e realitatea și efectul sărăciei și al lacătelor puse peste economia țării. Omul nu avea 20 de lei de taxi. Pentru unii așa ceva e inimaginabil, dar vorbim de mare parte din țara aceasta, șomeri trimiși acasă subit. Dacă tot închizi mare parte din economie, atunci produ mii de tone de alimente și împarte-le prin voluntari nevoiașilor, noi ca Asociație am ajuns să primim produse pregătite de Guvernul Italian și donate de Asociații de acolo. Ai noștri ce fac? Unde sunt miile de tone de alimente de la ai noștri pentru ai noștri?

E ușor să pui lacătul pe Biserică când mulți poate că nu aveți niciun Dumnezeu, cel puțin nu pe Cel de sus, e ușor să le zici oamenilor să se închine acasă când tu nu știi ce înseamnă părtășia frățească, unul din stâlpii Bisericii fără de care oamenii rămași fără duhovnic, fără părinți spirituali, fără focul părtășie din Biserică se pierd printre ispite. E ușor să acuzi Biserica de pandemia de Covid, că ai impresia că acolo sunt doar “miei ușor de dus la tăiere” și pensionari fără grai și vlagă, dar nu-i așa. Biserica e patria lui Dumnezeu pe pământ, pune-i lacătul și l-ai scos pe Dumnezeu din locul acela de pe pământ unde își mai găsea plăcere să coboare. Nu vă jucați cu proprietatea lui Dumnezeu. Nu mai puneți lacăte pe țară, ci haideți să ne smerim înaintea Lui Dumnezeu ca să reverse îndurare!

Vă rog să lăsați în comentariu ziua în care intrați cu post special pentru România până când Domnul va vindeca țara și vă rog să intrăm în fiecare seară oriunde ne-am afla la ora 22:00 în mijlocire cât timp puteți, 15-30 de minute sau chiar un ceas. În mâna Domnului e îndurarea pentru țara aceasta, iar noi să fim precauți și să ne facem pământești treaba pentru a fi lăudați chiar de lume!

Cu prețuire,

Toni Berbece