Skip to main content

Când va înțelege Creștinul care este singurul Botez adevărat…

Îmi pare nespus de rău pentru familia care a pierdut acest copilaș. Am înțeles că fusese chiar născut prematur și știu din desele vizite prin spitale, la mămicile care au născut copii prematuri, cum aceștia trec prin câteva luni de “iad”. Iar tragedia este când, după ce ai ieși din spital și ai crezut că ai scăpat, îți moare copilul la “botez”. Îmi pare rău și pentru preotul care va purta pe conștiința un copilaș, dar oare când va pricepe creștinul că singurul botez găsit în Scriptură este cel la vârsta maturității?

Isus Hristos a fost botezat în râul Iordan la maturitate (Matei 3:13-17), alături de alte zeci sau sute de mii de evrei, de către Ioan Botezătorul, apoi acest obicei sfânt a fost preluat de Isus și de ucenici și niciunul nu a botezat vreodată un copil, niciun bebeluș nu a fost scufundat în apa botezului, niciunul. În plus botezul copiilor apare târziu, abia prin secolul al IV-lea, deci e o invenție nebiblică. Vă provoc să găsiți în Sfânta Scriptură măcar cazul unui bebeluș botezat și să lăsați versetele aici în comentarii.

În plus actul botezului este un act care succede mărturisirea păcatelor, recunoașterea nevoii unui Salvator, recunoaștere lui Hristos ca Salvator și dorința de a păstra o viața de pocăința. Cum poate un bebeluș să dea dovadă de toate acestea? De fapt botezul bebelușilor este o altă deviație grosolană de la Scripturi și nu mă interesează că zeci de milioane acceptă acest botez pentru că la fel de bine alte zeci de milioane nu-l acceptă pentru că au citit și înțeles Scripturile.

România cunoaște în momentul de față o mare trezire spirituală, lunar mii de români acceptă botezul la vârsta maturității, cum au făcut și Ioan Gură de Aur, Vasile Cel Mare și alți părinți ai Bisericii. Atunci ce alternativă ne rămâne nouă creștinilor dacă nu ne mai botezam pruncii? Biblia ne spune sa-i binecuvântăm cum Hristos a făcut cu copilașii în celebrul moment când a zis: “Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți!” Citește Biblia și convinge-te singur!

Cu prețuire,
Toni Berbece

De ochii și de gura lumii…

De ochii lumii, Irod i-a tăiat capul lui Ioan Botezătorul, chiar așa zice Biblia (Matei 14:9). El n-ar prea fi vrut, dar i-a promis fetei vitrege că-i dă tot ce va cere pentru dansul ei lasciv. Așa că de ochii invitaților, să nu zică oamenii că-i neserios și că nu se ține de cuvânt, a tăiat capul unui sfânt. Voi vedeți ce parșivă este firea păcătoasă a omului? E mai important ce zice omul păcătos decât sfântul Dumnezeu despre fapta ta.

De ochii anturajului unii se apucă de droguri, de ochii lumii unii nu se lasă de tutun și alcool, deși cancerul de plămâni și ciroza sunt aproape, de ochii și de gura lumii unii/unele își înșeală soția/soțul, ca să aibă și ei/ele ce povesti și să nu fie “înapoiați/te”. De ochii și de gura lumii unii nu merg la Biserică, să nu zică vecinii, colegii, rudele că sunt fanatici, de ochii lumii unii se leapădă de Hristos și tot din cauza ochilor lumii unii vor ajunge în Iad.

Tu în gura cui te uiți și de la ce ochi aștepți aprobarea? De la cei care te văd un “stupid” că nu te murdărești ca ei? De la cei care și-au distrus soțiile prin repetate aventuri extraconjugale vrei tu aprobare? De la cei care n-au citit niciodată Scripturile, pe care nu i-ai văzut niciodată la Biserică sau pe care nu i-ai văzut niciodată pe genunchi vrei tu sfaturi creștinești? De la gura lumii vrei tu îndrumări bune și curate?

De multe ori oamenii vor să nu plătească singuri pentru păcatele lor, de aceea te atrag în capcane, lor le dă confort faptul că vor împarți pedeapsa cu tine, anume mânia lui Dumnezeu. Asta e de fapt natura Diavolului, nu vrea sa fie singur în flăcările Iadului. De aceea nu te mai uita în gura lumii și nu mai căuta aprobarea ochilor care te urmăresc din întunericul păcatului, ci tu caută gura sfântă a lui Hristos, care-ți va vorbi prin Scripturi și de asemenea caută ochii Lui aprobatori.

Cu prețuire,
Toni Berbece

Tik-Tok-ul “ucigaș”???

Într-un sat în care am fost să ducem ceva alimente și haine oamenilor nevoiași s-au strâns mai mulți adolescenți în jurul nostru. Atunci am început să le vorbesc despre puritate, despre faptul că trebuie să-și păstreze trupurile curate, le vorbeam mai ales fetelor despre pericolul de a se lăsa înduplecate de băieții ușuratici, care le vor doar trupurile, atunci o mamă din mulțime mi-a spus: “Zi-le mamă și de Tik-Tok-ul ăsta ceva că fata mea și-a rupt mâna încercând să facă un dans Live!”

Fata a scăpat cu o mână ruptă, dar zilele trecute o altă fetiță de 10 ani din Palermo a murit asfixiată cu o eșarfă după ce a încercat să se filmeze făcând provocarea “blackout challenge”. A fost găsită de sora ei de 5 ani, dar prea târziu.

Tik-Tok-ul, Facebook-ul, Instagramul și toate celelalte rețele de socializare nu sunt ucigașe în sine, dar pot deveni prin întrebuințarea lor, iar cel mai mult ne pot ucide timpul, știu tineri care stau până la 5-6 dimineața pentru a se uita pe filmulețe, știu tineri care au abandonat școala din cauza faptului că sunt “maniaci după timp mort”, deci iată cum educația lor a fost ucisă de aceste rețele, știu familii dezbinate, divorțate din cauza rețelelor de socializare, știu oameni care și-au pierdut job-ul din cauza statului pe telefon, oameni care au murit in accidente făcând Live-uri și lista de dezastre este infinită.

Biblia spune: “Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine (1 Corinteni 6:12).” Când rețelele acestea au pus stăpânire pe tine ești rob, trăiești în păcat, fără sens și cum spune Profetul Ieremia “ați umblat după nimicuri și ați ajuns de nimic (Ieremia 2:5)”. Să ne ferească Dumnezeu de robia statului pe telefon fără măsură, neglijând educația, familia, Scriptura, rugăciunea și sănătatea noastră! Poți tine în mâinile tale cel mai mare dușman al tău, ai grijă, răscumpără vremea, căzi zilele sunt rele! Iar cel mai important sfat părintesc este: “Nu-ți abandona copilul pe telefon, este cel mai mare rău tacit pe care i-l poți face!”

Cu prețuire,
Toni Berbece