Skip to main content

Vei fi fericit…

Nu o mașina nou nouță te face fericit, vei fi nefericit într-o mașină cu 0 km și care miroase a nou nouț, privirile celorlalți nu te vor încălzi, mândria de a fi în ea trece ca focul de paie, vei rămâne singur cu vocea care-ți va spune: “Asta a fost tot?” Fericirea vine din împlinirea sufletească, iar această împlinire este legată de ceea ce a spus Hristos, anume să fim fii ai luminii, ai curăției, ai unei relații cu Dumnezeu. Când Hristos a spus: “Ferice de voi…” nu a menționat niciun lucru, ci doar iubirea, pacea, lacrimile și simțirea cu alții, dărnicia, bucuria de a suferi pentru bine și pentru neprihănire.

Nu o casă nouă sau mai mare te face fericit, ci vei fi la fel de nefericit, dar într-o casă mai mare și poate nouă. Fericirea o dă spațiul pe care i L-ai dedicat lui Dumnezeu din interiorul tău și nu cât spațiu cucerești în exteriorul tău. Au murit regi și împărați cu imperii colosale singuri și nefericiți, pentru că Biblia spune că degeaba câștigi toată lumea dacă ți-ai pierdut sufletul. Nu-ți da sufletul pentru pământ, ci dă pământul pentru suflet, ocupă-te de veșnicia ta, că de cele pământești Dumnezeu ne-a promis că se va ocupa El: “Fiindcă toate aceste lucruri neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra (Matei 6:32-33).”

Vei fi nefericit în haine noi și cu ultimul răcnet de telefon în buzunar, vei fi nefericit dacă nu înțelegi că fericirea nu ia forma trupului și a lucrurilor de pe pământ, ci fericirea ia doar forma lui Hristos pe care-L lași să între în viața ta. Cum? Păi începe să te rogi, începe să-i cunoști învățăturile din Scriptură, începe să ceri putere să le trăiești, știu că pare o nebunie, dar încearcă. Alții au descoperit deja această fericire.

“Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul, Dumnezeu, Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.” Psalmul 73:28

Cu prețuire,
Toni Berbece