Category: Fără categorie

Niciodată nu vei fi suficient de bun pentru unii. Nu alerga să fii pe plac oamenilor pentru că aceasta este cea mai mare cursă. Pentru cei mai slabi de obicei, nu vei fi niciodată bun, deștept, special. Criticii cei mai acizi sunt de fapt cei mai slabi pregătiți și cei mai goi oameni. Cea care “o înțepa” pe Ana că e stearpă, era de fapt stearpă în suflet. Care era mai stearpă dintre cele două? Cea care nu putea face copii sau cea care nu putea iubi și simți suferința altora?

Niciodată nu vei putea să-i mulțumești pe toți, oricât vei căuta să nu superi pe nimeni, pe unii îi vei supăra doar că exiști, iar când deschizi gura să vorbești deja e prea mult pentru urechile unora. A căuta să mulțumești pe toată lumea prin purtarea sau vorbirea ta este ca și cum ai încerca să dresezi o muscă să facă miere, nu merită și e degeaba. Fii tu, fii sincer, fii dezinvolt, fii diferit, fii îndrăzneț, fii chiar vorbăreț și ignoră-ți groparii, cum și David a făcut cu frații lui extrem de critici și răutăcioși, în timp ce se ducea să-și scrie destinul, anume învingerea uriașului.

Niciodată nu vei fi un om perfect, vor fi multe eșecuri înainte de succes. Și Edison a ratat invenția becului de 1000 de ori până i-a ieșit. Reușitele noastră sunt presă cu multe eșecuri, alergarea noastră spre Rai, spre Dumnezeul perfect este presărată cu multe căderi, dar cel neprihănit de șapte ori cade și se ridică. Noe s-a îmbătat, Avraam s-a pripit, Moise s-a mâniat, David a preacurvie, Petru s-a lepădat, Pavel a persecutat creștini, dar important este că acești oameni au învins bestia din ei, pe care o mai numim și fire. Important este că există o soluție pentru poftele noastre distructive, iar aceea este Hristos!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Iosif nu le-a spus fraților lui cât a suferit în noaptea aceea printre scorpionii și alte vietăți ale deșertului, nu le-a spus cât de frică i-a fost și cât de frig, nu le-a spus cum s-a simțit ca rob, despre toate acestea nu le-a spus nimic, ci doar i-a îmbrățișat și a plâns mult de dorul lor. Uneori tăcerea e mai scumpă decât orice declarație de dragoste, iertarea tace și nu poate reproșa nimic.

Iosif nu i-a spus nimic rău Mariei când a aflat că e însărcinată și nu cu el, nu a vrut să o umilească, nu i-a făcut un scandal monstru chiar dacă era rănit profund în suflet. Nu a târât-o înaintea judecătorilor pentru a fi bătută cu pietre pentru “infidelitate”, ci a vrut să o lase pe ascuns, în liniște și discreție. Așa lucrează dragostea, cu discreție chiar când e rănită. Motivul pentru care Dumnezeu nu l-a anunțat pe Iosif înaintea Mariei de acest plan sau cel puțin pe amândoi deodată, este pentru a ni se arăta cum se trece un test al tăcerii, cum să taci când iubești cu adevărat.

Tatăl fiului risipitor nu i-a ținut morală acestuia când s-a întors acasă, nu l-a întrebat de femeile cu care și-a cheltuit banii, ci a căzut pe grumazul lui și a plâns potolindu-și dorul. Apoi i-a dat un inel nou și o haină nouă, dând și o petrecere și gătind și cel mai bun vițel. Tăcerea lui Dumnezeu despre trecutul păcătos înseamnă distrugerea și aruncarea lui pe veci în Marea Uitării. Tu de ce nu-l uiți și nu ți-l ierți?

Isus Hristos, după ce a înviat, nu le-a ținut morală ucenicilor Săi despre urâta lor trădare, despre lașitate și frică. Ci i-a salutat cu “Pace vouă!”. Nici pe Petru nu l-a trecut pe bară, devansându-l din poziția de lider al grupului, ci, fără să-i reproșeze nimic, l-a investit cu toată autoritatea de a-I conduce Biserica. Ei nu au uitat niciodată acest gest al tăcerii.

Taci când ura vrea să iasă și pe nări, uneori nu-i mai mare gest al dragoste decât tăcerea!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Europa fierbe pentru că musulmanii vor deschiderea locașurilor de închinare. Germania deja analizează situația și chiar mai alaltaieri am înțeles că au analizat problema dând liber la închinare cu anumite condiții. Noi creștinii ce facem? Mai lâncezim mult așteptând să treacă “febra” sau cerem și noi deschiderea Bisericilor? Ne mai uităm mult în gura ateilor și a altora ca ei care ne bagă pumnul în gură numindu-ne “criminali” prin faptul ca ne ajunge cât ne-am ferit de o gripă puțin mai contagioasă. Gata, ne-am făcut datoria, am fost primii care am intrat în izolare și în carantină. Oricum ipocrizia e crasă, în timp ce supermarketurile sunt pline și cozile la mici sunt inimaginabile, Bisericile sunt considerate marele pericol al infectării.

În primele secole când ciumele făceau prăpăd în lume, creștinii umblau pe străzi culegând cadavrele abandonate de cei care-și “protejau” unica comoară, anume propriile trupuri. Bisericile erau pline de soldați ai luminii neînfricați de moarte, iar de acolo ieșeau pentru a aduna copii orfani, a căror părinți murise de ciumă, spălau răni, îngropau morți și-i hrăneau pe cei rămași fără slujbe. Biserica nu a fost niciodată un pericol, ci o soluție.

Stând în case nu ne putem ascunde la infinit de acest virus, va trebui să-l înfruntăm cum ne-au spus și cei de sus (bineînțeles și cu măști, mănuși, săpun dezinfectanți și spirt). Deja cunosc mii de oameni afectați de lipsa joburilor, oameni care nu-s ajutați nici cu o pungă de făină de autoritățile care le zic: “Mai răbdați!” Cum explică părinții copiilor lor că nu pot câștiga pâinea și cele necesare pentru ei pentru că li s-a zis că “nu ne relaxăm” încă?

Hai să ne “relaxăm”, hai să dăm drumul la economie, hai să dăm drumul la închinarea în Biserici, cei bolnavi să se protejeze, cei bătrâni să stea cât mai feriți, dar nu putem paraliza o țară pentru acest virus cu care cum zicea domnul “Arafat” va trebui să ne obișnuim și să trăim de acum încolo. Moartea și-a făcut mereu apariția printre noi, dar niciodată soluția nu a fost să paralizăm de frică înaintea ei. Dați drumul Bisericilor, că văd că de cozile la mici nu vă este frică și că pe lângă mititei nu vă este pic de frică că vi se poate aduce și Covid 19. Oare Covid-ul ăsta se ia doar de pe scaunele Bisericii sau și din punga de la curierul mâncărurilor preferate? Tot respectul pentru cei care zilele acestea se expun făcând munca de curierat, însă acest acest mesaj este pentru cei care denigrează Biserica și se tem de slujbe, dar nu se tem de cozile de la mici și din supermarket.

Cu prețuire,

Toni Berbece