Category: Fără categorie

Mulți au zis că Isus a fost sărac, dar puțini înțeleg că misiunea Lui a fost și aceea de a extirpa sărăcia, a gustat-o tocmai pentru a arăta că are puterea de a o alunga. Cine este în Cristos nu mai poate spune că e sărac nici măcar pământește. Derek Prince spunea că a fi în belșug înseamnă să ai și un leu peste nevoile tale. Nu or ajunge toți creștinii milioanari, dar sunt de părere că toți creștini trebuie să aibă cu prisosință de toate, astfel încât să-i binecuvinteze și pe alții, măcar un borcan de zacuscă în plus. Iar aceasta este datoria noastră de a echilibra nevoile altora cu belșugul primit de la Tatăl.

Îmi aduc aminte că am trecut prin momente grele de sărăcie, dar Isus m-a ajutat să le înving mereu. Când ajungeam la fundul sacului și resursele mele erau terminate, mereu Isus Cristos mă ajuta să înving sărăcia. Odată mai îmi trebuiau fix 70 de lei pentru chirie și am început să mă rog pentru ei. Când am coborât din casă înaintea mea, pe cant, stăteau 70 de lei. O altă dată vorbeam cu soția la telefon și-mi spunea că nu are niciun ban de mâncare, deși era însărcinată și simțea că i se face rău. Chiar atunci a găsit un cercel de aur pe care l-a dus imediat la amanet și a luat pe el 160 de lei.

Cazuri în care am fost binecuvântați din senin de oameni ai lui Dumnezeu care ne ziceau că au simțit să ne dăruiască cele necesare pot povesti cu sutele. Așadar, Isus nu este un promotor al sărăciei, ci al vieții din belșug, iar a fi în belșug nu înseamnă să fii milionar, ci să ai la timp burta plină. Isus nu a intrat în Ierusalim pe un măgăruș pentru a promova sărăcia, pentru a face reclamă la cât de săraci trebuie să fim, ci măgărușul simboliza gândurile lui de pace față de lumea întreagă. El nu a intrat pe un cal de război, având o sabie la brâu, ci a intrat pe un măgăruș inofensiv, care nu poate fi folosit în niciun război (caii fiind considerați “unelte de război” în acea vreme). Cel care a hrănit de două ori mii de oameni din doar câteva pâini și pești poate fi numit sărac? Cel care i-a zis lui Petru să arunce cârligul în apă și să scoată un pește cu un ban în burtă, care valora cam 200 de lei de-ai noștri, oare poate fi numit sărac?

Cel care avea mereu la el cardul cerului care funcționa în orice împrejurare nu poate fi numit sărac. El a venit pentru a da vești bune săracilor, iar acolo unde s-a vestit Evanghelia a existat și pâine și pește pentru cei care o aud. Isus este un învingător al sărăciei, este cel care ne dă viață din belșug!

Pavel a făcut o urare pe care v-o fac și eu: “Să aveți de toate din belșug ca să faceți o mulțime de fapte bune!”

Cu prețuire,

Toni Berbece

Domnule deputat dacă faceți politică așa cum vă dați cu părerea despre Isus Cristos înseamnă că e vai și amar de politica pe care o faceți și țineți ocupat un post degeaba. Eu când îmi dau cu părerea despre ceva anume citesc, caut mai multe surse, meditez asupra subiectului și apoi caut să vin înaintea oamenilor cu ceva avizat, chiar dacă acel subiect nu reprezintă valorile și credința mea.

Dar ușurința cu care ați vorbit despre Isus Cristos și despre sfânta familie în care El s-a născut ne arată cât de mult prețuiți credința poporului care v-a votat. Dacă v-ar fi votat batjocoritorii lui Cristos cu care vă asociați nu ați fi avut șansa să spuneți aberațiile acelea de la un pupitru atât de valoros.

Pentru documentarea dvs., aș vrea să știți că Acel Copil, care nu era al lui Iosif, totuși nu era din flori cum ați insinuat, ci era zămislit prin miracolul numit nașterea din Fecioară, prin intervenția Duhului Sfânt, unic în istoria omenirii. Și dacă ați încerca să ne ziceți că acest “miracol” exista și la alte popoare cât și la egipteni a căror Zeu Tată fecunda mamele faraonilor, vreau să vă zic că în nicio credință nu există nașterea dintr-o Fecioară, o femeie pură. Oricât a încercat Satana să imite acest act în alte religii și panteoane, a omis nașterea prin puritatea unei fecioare. Maria era sfântă, mintea și trupul ei nu au fost niciodată pătrunse de pervertirea acestei lumi, pervertire sexuală pe care voi, majoritatea din partid, o promovați prin susținerea desfrânaților.

Aș vrea să știti că Isus nu s-a născut într-o familie care trăia în concubinaj cum ați insinuat. Iosif a luat-o de nevastă, dar nu a cunoscut-o în sensul intim până când Isus s-a născut. Așadar, Isus s-a născut într-o familie, iar Iosif și Maria nu mai erau de câteva luni bune doar logodnici. Oricât ați vrea voi să susțineți concubinajul, nu e nimerit să aduceți în susținerea acestuia cazul lui Isus și a familiei în care El s-a născut.

Încercarea de a ne aminti de copiii abandonați ai României nu e rea, e de apreciat. Dar nu așa, nu aruncând mizerie asupra a ceea ce noi avem mai sfânt. Nicio clipă Biblia nu ne vorbește de familia sfântă ca fiind o familie cu o mamă care a venit cu un copil acasă făcut cu cine știe cine, iar Iosif a închis ochii la un presupus act de curvie doar că era bătrân, ci Isus avea Tată, da, Tatăl Lui a fost și este Dumnezeu. Dar oricum nu avem pretenții să pricepeți un mesaj duhovnicesc, pentru că așa cum ne spune Apostolul Pavel, lucrurile duhovnicești se judecă cu o minte duhovnicească, nu cu una firească, care nu poate pricepe un miracol, acela al nașterii din Fecioară.

Sper să vă treziți și să veniți cu discursuri mai inspirate, pentru a nu face umbră degeaba acelui pupitru și pentru a nu ne face să ne dăm din nou palme ascultându-vă.

Toni Berbece

Cineva m-a întrebat dacă am văzut o minune evidentă anul acesta, ceva care să fie clar intervenția miraculoasă a lui Dumnezeu. I-am răspuns fără a sta pe gânduri că da, am văzut multe, dar aș vrea să vă povestesc despre cea mai recentă.

Eram în Paris când o doamnă i-a scris cumnatei mele Daniela că trebuie să ajungem neapărat la ea, pentru a ne ruga în vederea vindecării. Insistența cu care ne chema îmi spunea că e o urgență. Dar parcă tot Parisul ne stătea împotrivă, traficul era infernal, afară s-a pornit o furtună cum nu am mai văzut și pe deasupra cineva insista pe de altă parte să-l vizităm că are ceva bun pentru noi. Însă ne-am împotrivit și noi tuturor piedicilor și am plecat spre această doamnă.

Ajunși acolo am cunoscut o mamă a cinci copii, o mamă tânără care în urma unei operații la abdomen a rămas cu o gaură care nu se mai închide și care supura mereu puroi. Se trezea adesea într-o boaltă de sânge infectat. Era speriată și chinuită de dureri. Treburile casei nu le putea face, îi era imposibil chiar să și râdă. Fiecare mișcare a abdomenului o copleșea de durere. Doctorii francezi erau foarte îngrijorați pentru că niciun medicament nu dădea rezultate, infecția se instalase bine în corp și-i amenința chiar viața.

Dar această mamă ne-a spus că a simțit că dacă ne vom ruga cu ea orice infecție va dispărea complet. Avea o credință atât de puternică încât ne-a uimit și pe care ne-a insuflat-o și nouă. Ne-am rugat și chiar din clipa aceea vindecarea a început să-și facă efectul. De a doua zi rana a început să se închidă, nu mai supura infecția, putea să-și încordeze abdomenul și cea mai frumoasă veste a fost când ne-a spus că după multă vreme poate râde din nou. Imediat de a doua zi a putut să-și îngrijească copiii, Dumnezeu le-a dat mămica pentru care s-au rugat înapoi.

Și în acest caz se potrivește versetul acesta: “Nu voi muri, ci voi trăi și voi povesti lucrările Domnului (Ps. 118:17)!” Dacă și tu ai fost scutit de o moarte precoce și ai primit șansa de a-L lăuda pe Dumnezeu pe acest pământ, fă-o din toată inima și proclamă minunile Lui, care vor încuraja și pe alții!

Cu prețuire,

Toni Berbece