Skip to main content

Miracolul care se produce în mâinile tale

Nu doar Iuda a primit o pungă, ci și tu. Iar punga de binecuvântări vine cu o serie de responsabilități. Responsabilitățile de a nu fi lacom, de a nu fura pâinea orfanului, a văduvei și a săracului, responsabilitatea de a nu crede că banii tăi sunt doar ai tăi, ci că trebuie să-ți iei partea și să dai mai departe.

Când Isus a înmulțit pâinea și peștele, de fapt miracolul se producea nu în mâinile Lui, ci în mâinile oamenilor care dăruiau, cine oprea peștele și pâinea doar pentru el, oprea o minune și rămânea doar cu atât, dar cine rupea și dădea mai departe restul, acela primea înapoi același pește și aceeași pâine, care nu se împuținau. Suntem săraci nu pentru că dăm, ci pentru că nu dăm…

Îmi spunea un om de afaceri că Dumnezeu i-a vorbit odată și i-a spus: “Îți voi pune o povară pe umeri, dar îți voi da înțelepciune să o porți cu cinste!” După o vreme a primit o sumedenie de bani prin afacerile care i-au sporit incredibil de mult. Dar nu a uitat că punga e și o povară, pe care dacă nu o ușurezi la timp, îți rupe “spatele”, îți rupe sufletul și rămâi cu o inimă haină și egoistă, rămâi cu dureri, pentru că Apostolul Pavel ne spune că iubirea de bani ne străpunge cu o sumedenie de rele.

Nu iubi banii, ci folosește-i pentru tine și pentru cei din jurul tău. Dumnezeu va aduce alții!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Știu ce aș putea să regret…

Aș putea să regret că nu mi-am iubit destul soția și copiii, că nu le-am spus destul cât îi iubesc, că nu le-am dăruit destul din timpul, energia și toate resursele mele, de aceea, pentru a nu avea regrete, le fac acum din plin…

Aș putea să regret că nu am fost bun, că nu am ajutat destul pe cei mai nevoiași ca mine, că nu am zâmbit destul, că nu am încurajat destul, că nu am tăcut când alții doreau doar să ascult, că nu am iertat când alții doreau o nouă șansă, de aceea, pentru a nu avea regrete, le fac acum din plin…

Aș putea regreta că nu am muncit pentru a fi un om mai bun, mai deștept, mai citit, mai de ajutor pentru societate, mai priceput în tot ceea ce fac, aș putea regreta lenea, aș putea regreta timpul irosit pe nimicuri, de aceea, pentru a nu avea regrete, muncesc acum din plin…

Aș putea regreta că nu m-am bucurat de viață, de tinerețe, de sănătate, de mare, de munte, de aer, de dulce, iute și acru, de aventura vieții, de plimbări lungi, de alergat până simt că-mi ies plămânii, de exploatat la maxim tot frumosul dăruit de Dumnezeu, de aceea, pentru a nu avea regrete, le fac acum din plin pe toate…

Aș putea regreta că nu am vorbit destul despre Cel care ne poate da viață și dincolo cum ne-a dat-o și aici, aș putea regreta că nu le-am spus altora despre Isus, singura cheie care deschide Poarta Cerului, singurul care spală de păcate, pentru a intra acolo unde totul e curat, singurul care schimbă din vechi în nou și din rău în bine, pentru a ne duce acolo unde lacrimi nu-s, de aceea, pentru a nu avea regrete, o fac acum din plin…

Cu prețuire,

Toni Berbece

Cum spargem noi rutina…

Cel mai mare dușman al familiei este rutina, te înveți cu cel de lângă tine ca fiind ceva ce-ți aparține de drept, pentru care nu mai trebuie să faci nimic special, că oricum e al tău/e a ta. Cumva crezi că te va iubi oricum ai tratat-o/l-ai trata, că oricum nu are unde și la cine să plece. Unii au căsnicii pe principiul acesta: “Nu mai dai de mâncare la peștele prins deja.” Nimic mai fals. Iată ce facem noi pentru a sparge rutina pentru a nu se pune “rugina” pe relația noastră.

1. Suntem foarte atenți unul la nevoile și dorințele celuilalt. Ea nu trebuie să se simtă prinsă într-un laț, iar dorințele ei să fie împlinite cu porția. Nu trebuie să se simtă privată, păgubită, lipsită de atenția mea. Tot ce pot face pentru ea, fac. Uneori nu am bani destui pentru a-i face poftele așa cum mi-aș dori, dar am o bătrânică la scara blocului care aduce mereu flori proaspete la 10-15 lei, o cafea fierbinte nu mă costă nimic, i-o fac la aparat. Un buchețel de flori, o cafea și o îmbrățișare o fac pe o femeie să uite orice necaz și îi dă din nou energie pentru orice activitate. La fel e și ea cu mine, mereu mă surprinde cu câte ceva frumos.

2. Căutăm să petrecem foarte mult timp împreună. Deși lucrăm amândoi destul de mult, deși ea iese de la lucru uneori și la 9 seară, merg și o iau de la servici, dar nu cu mașina, ci pe jos. Lăsăm copiii în grija socrilor mei și ajungem uneori acasă și la 12 noaptea. În acest timp ne descărcăm stresul, împărtășim problemele, visele, planurile, fricile și ne simțim extraordinar avându-ne unul pe altul. Trei ore doar noi doi (fără telefoane și alte distrageri) sunt așa de puține, dar așteptăm veșnicia unde vom avea timp destul.

3. Nu ne lipsesc niciodată rugăciunea și cititul Scripturii împreună. Dacă sute de mii de familii ajung zilnic în faliment este pentru că nu sunt conectate la “priza dragostei”, singura sursă de iubire neepuizabilă este Dumnezeu. Noi avem doar pofte stricate, capricii, ambiții, orgolii, invidii și gelozii, care ne pot distruge în orice clipă relația, dar Dumnezeu are pentru noi o iubire profundă, dezinteresată, sacrificială, are pentru noi puterea de a ierta, de a avea încredere unul în celălalt. Zilnic noi ne încărcăm de iubire proaspătă din Dumnezeu. Când nu o facem simțim “rugina”, simțim firea rea și degradată, simțim urâtul… dar mereu ne dăm seama la timp și remediem în Dumnezeu totul.

Iubiți-vă mult pentru că viața e scurtă!

Cu prețuire,

Toni Berbece