Category: Fără categorie

Cred că în poporul nostru sunt cele mai multe “Marii” din Europa. Fiind în Turcia într-o vacanță împreună cu mai multe cupluri, când auzeau că suntem din România, ne strigau nevestele cu numele “Maria”, dar din păcate poporul acesta este recunoscut și pentru cele mai stricate femei de pe continent. Sunt umplute bordelurile Europei și nu doar ale Europei cu femei care “aleg” această “meserie”. Proxenetismul în România este bine știut, iar monștrii ca cei din Caracal sunt bine știuți de poliție și de procurori. La Caracal a ieșit la iveală doar un mic cuib și o mică rețea din marele lanț de rețele care ne duc “Mariile” peste hotare. Vă întreb, Maria pe care o cinstiți azi credeți că ar fi fost de acord cu prostituția? Niciodată! Și încă ceva, cum ne protejăm noi “Mariile” noastre de astfel de indivizi?

Avem cele mai multe “Marii”, dar “Mariile” românilor ucid zilnic până la 400 de prunci pentru că sunt ori nedoriți de părinți, ori sunt făcuți din curvie și precurvie, prin uciderea lor se ascunde mizeria păcatului de infidelitate și de destrăbălare. O femeie din aceasta se lăuda la un ginecolog că a scos afară vreo 36, mi s-a părut halucinantă cifra, am zis că exagerează, dar mi s-a confirmat că e posibil așa ceva. Vă întreb, Maria pe care o cinstiți azi ar fi avortat vreodată? Niciodată!

Avem cele mai multe “Marii” din Europa, dar și cele mai multe videochatiste. De curând un clip de promovate pentru “industria” asta dădea de înțeles că toate româncele care au bani, mașini, genți și parfumuri fac chestia asta, își vând trupurile pe internet în fața unor camere la capătul cărora sunt scârboșii lumii. Vă întreb, voi cei care o cinstiți azi pe Maria, credeți că ar fi fost de acord ca femeile să facă videochat? Nicidecum!

Avem cele mai multe “Marii” din Europa, dar la noi în țară cele mai multe dintre ele sunt bătute și abandonate. Iosif nu a bătut-o pe Maria nici când a aflat că e însărcinată și i-a fost greu să creadă ce i s-a spus. Ai noștri sar repede cu pumnul. Una din trei femei este bătută pe meleagurile României, iar multe altele sunt abandonate ca niște adidași tociți.

Avem multe “Marii” dar multe care trăiesc în concubinaj. Familia are menirea de a proteja femeia și de a nu o folosi ca pe un produs. De aceea dragelor fugiți de cei care nu au de gând să facă o familie cu voi, cine nu e dispus să treacă o femeie pe numele lui, nu e dispus să fie responsabil. Omul acela e gata să plece oricând. Așadar, fiți ca Maria, întemeiați familii și nu trăiți în concubinaj. Maria a avut propria familie, l-a avut pe Iosif și alți fii cum zice Scriptura, nu a trăit cu un destrăbălat violent și dezinteresat de ea, ci cu un sfânt. Căutați să faceți familii trainice și nu să aveți aventuri trecătoare.

Și încă ceva, Fecioara Maria nu e Dumnezeu, ea nu ne aude și nu ne poate împlini dorințele. Misiunea ei s-a sfârșit acum 2000 de ani. Biblia ne-o dă ca exemplu, dar nu o declară ca fiind una cu Isus. Doar în Numele lui Isus avem vindecare, eliberare și Mântuire.

Fiți ca Maria din Biblie, astfel Îi veți face cinste lui Cristos!

Cu prețuire,

Toni Berbece

După doisprezece ani de căsnicie am dori să vă dăm câteva sfaturi vouă, familiilor tinere.

Primul sfat este să nu vă culcați niciodată certați, somnul nu rezolvă cearta, orgoliile cresc de la zi la zi, am văzut soți care nu se mai pot ierta pentru că au lăsat ca aluatul certurilor să dospească până i-a anchilozat într-o stare de împietrire a inimii. În fiecare seara am adormit îmbrățișând-ne indiferent care au fost șicanele dintre noi, indiferent ce ne-am spus și cu ce ne-am greșit. Seara a venit mereu cu împăcarea, pentru că asta am stabilit de la început.

Al doilea sfat este să faceți copii de tineri, copiii se cresc cu altă forță în tinerețe, e bine să se bucure de tinerețea ta, de răbdarea ta, de energia ta. Adesea lumea mă întreabă dacă băiatul meu cel mare e fratele mai mic. Cu cât împingi mai “la anu’” facerea de prunci cu atât îți e mai greu atât fizic cât și psihic să îi faci, iar asta e dovedit medical. De aceea Biblia ne îndeamnă să-i facem la tinerețe, ei fiind comparați cu niște săgeți de război în mâna unui arcaș, gândiți-vă ce ar mai fi un arcaș fără săgeți sau un soldat fără gloanțe? Le-am recomandat multora să-i facă în timpul facultății ca apoi să aibă un timp pentru carieră.

Al treilea sfat este să nu vă lăsați frustrați de lipsa banilor, de lipsa realizărilor materiale, ele vor veni și se construiesc în timp. Au fost multe luni în care am trăit și cu 50 de lei pe săptămână ca să economisim pentru copii și pentru studii. Cumpăram un pui din care făceam trei feluri de mâncare, un salam și pâine pentru micul dejun și ceva dulce. Dar ne aducem aminte de acele momente ca fiind printre cele mai fericite. Nu ne-am certat sau stresat pentru că nu aveam bani, chiar nu merită. Nici nu ne-am comparat cu alții, cu ce au la vârsta noastră, traseele noastre în viață sunt diferite, după cum Dumnezeu dorește să ne modeleze.

Al patrulea sfat este să nu lăsați să treacă nicio zi fără rugăciune și fără Scriptură. În fiecare seară (cu excepția zilelor în care ne despart călătoriile mele pastorale) stăm pe genunchi și citim din Biblie, apoi analizăm versetele care ne plac și chiar memorăm câte unul. Apoi ne rugăm și simțim cum pacea cerească și protecția Lui ne inundă casa. Rugăciunea și Scriptura ne-au dat speranță și principii sănătoase. Fără ele nu am fi fost ce suntem.

Iar nu în ultimul rând, faceți plimbări lungi și dese. De când ne-am cunoscut ne plimbăm aproape zilnic și nu ne lăsăm distrași de internet sau de telefoane. Ne concentrăm doar pe noi doi, vorbim ore întregi, astfel iubirea e mereu proaspătă și la curent cu toate cele simțire sau experimentate. 🙂

Vă dorim căsnicii trainice și pline de Dumnezeu!

Cu prețuire,

Gabriela și Toni Berbece

Mi-am judecat pastorul/preotul că nu-mi răspundea imediat la telefon și am crezut că este iresponsabil și dezinteresat până când am ajuns pastor și după ce am vorbit vreo două, trei ore cu o persoană, care avea o gravă problemă, am realizat că am pierdut multe apeluri. Pe multe dintre ele nu mi-a mai permis timpul să le reapelez, ci doar m-am uitat în sus și am spus: “Doamne, îndură-Te de fiecare!”

Mi-am judecat pastorul/preotul că nu mi-a zâmbit și nu s-a uitat lung în ochii mei când m-a salut rămânând cinci minute să mă întrebe de sănătate, ci a făcut-o “superficial”. Am crezut că nu are bun simț, că nu mă place, însă apoi când am văzut ce presiune poate crea fiecare slujbă, când am văzut că intri în fiecare slujbă ca un gladiator în arenă și că mintea ta e concentrată acolo mi-am dat seama de ce păstorul meu nu era atât de relaxat și de ce nu avea timp să zăbovească cu fiecare în parte minute bune când îi saluta.

Mi-am judecat pastorul/preotul gândindu-mă că e cel mai simplu “job” acela de pastor/preot, că ai timp să dormi mult și că slujirea înseamnă două slujbe pe săptămână, dar slujbele sunt cea mai simplă și plăcută parte a slujirii, mai apoi am văzut că la orice oră din zi și din noapte cineva are nevoie de tine, că un pastor/preot nu lucrează opt ore pe zi, ci douăzeci și patru din douăzeci și patru, șapte din șapte. Când cineva se îmbolnăvește subit sau are parte de un accident nu-i poți spune că ți-ai terminat programul, ci trebuie să fii la capătul patului său. Când cineva are nevoie de rugăciune, de mărturisire, de sfat, nu îi poți spune să te sune de luni până vineri între 10:00 și 18:00, ci trebuie să îți faci timp.

Așadar, nu vă mai judecați pastorii/preoții fără să-i înțelegeți și să vă puneți în pielea lor. Aceștia, pentru unii, sunt doar niște “coșuri de gunoi” în care își aruncă pâra față de alții, frustrările, păcatele mărturisite, grijile și nemulțumirile, uitând că și ei sunt oameni cu nevoi, cu griji, cu timp limitat și cu propriile probleme. Isus e unul singur, restul suntem slujitori unii altora, membre ale aceluiași trup, trebuie să ne prețuim și să ne iubim.

Cu prețuire,

Toni Berbece