Category: Fără categorie

Fii atent la tine când ești obosit. Oboseala ne face irascibili cu cei din jur. Adesea ridicăm tonul, nu avem răbdare, criticăm, bombănim când nu ne-am odihnit cum trebuie sau când ceva anume ne consumă toată energia. Este important când simți că ai obosit să te retragi pentru a-ți recâștiga energia. Poți răni multe persoane, chiar pe cei foarte dragi, dacă nu realizezi că tot ce-ți trebuie este un somn zdravăn. Adesea euforia succesului sau dorința de a obține ceva ne face să muncim până la epuizare, acesta fiind motivul pentru care ajungem să nu ne mai bucurăm de viață. Adesea depresia apare pe fondul oboselii psihice și fizice.

Fii atent la tine când ai eșuat într-un anumit domeniu. Nu extinde descurajarea și amărăciunea în toate celelalte domenii ale vieții. Nu distruge tot doar pentru că ai picat un examen al vieții, vor fi șanse să mai dai acel examen de “n” ori. Titanicul s-a scufundat pentru că nu a avut compartimentat subsolul astfel încât să poată izola partea cu spărtura, ca apa să nu inunde tot vaporul. Compartimentează-ți viața, izolează eșecul, nu-l lăsa să învenineze totul. Ai eșuat într-un domeniu, dar cu siguranță ai reușit în multe altele.

Fii atent la tine când ești jignit. Adesea reacționăm exagerat când cineva ne jignește, lăsându-ne demoralizați și lăsându-ne jefuiți de energia și de pofta de a continua în viață. Adesea m-am oprit din a face lucruri foarte bune doar de frica de a nu fi criticat din nou. De cele mai multe ori suntem criticați de invidioși, de oameni care se simt depășiți, crispați care sunt mereu într-o cursă de imagine cu cei din jur, iar când se simt întrecuți încep să pună piedici. Ei sunt ofticoșii aceia din copilărie care azi au crescut și au evoluat în oftica lor. Așadar, nu lăsa jignirile să te oprească din drum, ia doar critica constructivă, care te face mai bun și nu pe aceea care are menirea de a te opri…

Cu prețuire,

Toni Berbece

Este anormal că poza asta este așa de rară, ilustrează un comportament așa de rar încât a adunat zeci de mii de share-uri pe zeci de pagini. Pe vremea bunicilor și a părinților mei așa ceva era atât de obișnuit încât nimeni nu scotea aparatul de fotografiat pentru a imortaliza un astfel de moment. Azi, ne mirăm toți de băiatul acesta ca de ultimul rinocer alb care a mai rămas în viață. Ne uităm la el, un băiat care pentru cei mai mulți de vârsta lui este doar un tocilar, cu o așa uimire de parcă a venit din altă lume.

Când majoritatea adolescenților scuipă semințe în poala iubitei, când majoritatea vorbesc vulgar pomenind-și într-una organele, când majoritatea sar pe ea de la prima întâlnire, când majoritatea nu mai au puterea de a vedea dincolo de “carcasă”, e normal să ne mirăm de tineri din aceștia care se descalță pentru o fata, care poate nici nu-i este iubită. Când majoritatea vorbesc cu “fă” (știu ce zic că am fost profesor pentru sute de adolescenți și mulți dintre ei se adresează fetelor astfel), e greu să găsești un tânăr atât de galant.

Sper să redevină această formă de respect față de fete/femei din nou o normalitate ca să nu mai facem poze și să ne holbăm cu toții la cum de fapt ar fi trebuit să fie toți. Iar iubirea și respectul față de femeie se învață în primul rând în familie, de la mama și de la tata. Dacă tata o bate pe mama sau o jignește în toate felurile, dacă mama îl îndeamnă pe flăcău să profite de cât mai multe fete ca să guste viața, atunci să nu ne așteptăm la “gentlemani”, ci la din aceștia pentru care o femeie e o “fă”.

Sper totuși ca noi părinții să creștem oameni plini de respect!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Când eram copil mi se spunea “rahiticul” eram slab și bolnăvicios, nu aveam poftă de mâncare, iar uneori nu puteam să strâng pumnul, atât de slăbit eram. Mă rugam mereu când mă simțeam astfel și mereu Dumnezeu mă asculta, simțeam cum ceva îmi dă energie de joacă, poftă de mâncare și tot ce am nevoie. Dumnezeu ascultă copiii!

Când eram un adolescent și nu știam care-i rostul meu pe pământ, când mă simțeam neînțeles, când invazia de testosteron, care urma să mă facă bărbat, îmi dădea totul peste cap și simțeam o presiune mare pe mine, mă rugam. Simțeam liniște, simțeam că dispare orice urmă de “depresie adolescentină”, nu mai mă vedeam adolescentul acela neînțeles și fără prieteni. Dumnezeu ascultă adolescenții!

Când am devenit un tânăr în căutarea unei iubite cu care să întemeiez o familie m-am rugat, deși eram foarte timid am simțit cum El mi-a scos-o în cale și mi-a fost așa de ușor să leg o relație. Apoi am devenit tată, evident, era ceva nou pentru mine, adesea se îmbolnăvea cel mic, iar eu mă rugam și vedeam cum febra și orice altceva dispare imediat. Dumnezeu ascultă tinerii, ascultă părinții!

Ca adult, ca slujitor al lui Dumnezeu, rugăciunea este totul pentru mine, avem un mare Dumnezeu care în bunătatea Lui ne răspune prin minuni. Am mai spus și o voi repeta mereu, cea mai mare tragedie ar fi ca Dumnezeu să-și retragă din lumea noastră orice sprijin. Ar fi ultimile noastre 24 de ore, un iad care ar părea o veșnicie. Doar îngerii dacă și i-ar retrage pentru a nu ne mai oferi ajutor, ar fi pretutindeni o catostrofă. Imaginează-ți acest lucru!

Da, nimeni nu poate fi ca Dumnezeu care să fie așa de aproape de poporul Său cum o face El! Tu ai descoperit acest Dumnezeu iubitor și protector?

Cu prețuire,

Toni Berbece