Category: Fără categorie

Ne-a vizitat o doamnă de curând, care în fiecare zi era chinuită tare rău de niște demoni. Totul a început cu implicarea ei în forme de ocultism si vrăjitorie. La început a crezut că e ceva cool, că îți dă puteri nelimitate cu care să faci ce vrei fără consecințe. Dar după câteva cazuri în care a blestemat si a făcut vrăji pentru ca trei persoane să moara, a simțit intr-o zi cum corpul începe sa i se contorsionezi în fel si chip, a început să fie chinuita prin spasme nenumărate si să scoată sunete animalice, asta în fiecare zi. Ne-am rugat pentru ea la Biserica Profides si zeci de persoane au văzut cu ochii lor si au auzit cum e chinuită femeia aceasta. Si toate acestea din cauza implicării in vrăjitorie. Ne-a șocat pentru a mia oară cat de malefici sunt demonii si cum pot chinui un om.

Va rog fierbinte, în Numele lui Hristos, fugiți de orice formă de vrăjitorie și ocultism, căci demonii manipulati prin acestea se vor întoarce împotriva voastră, ei știu să facă doar rău si după ce se vor folosi de voi vă vor sfâșia cu multă cruzime. Biblia este foarte clară în privința aceasta si spune: “Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc (actualmente avort), nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi. Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului; şi din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul, Dumnezeul tău, pe aceste neamuri dinaintea ta. Tu să te ţii în totul totului tot, numai de Domnul, Dumnezeul tău (Deuteronom 18:9-13).

Pe final vreau să vă spun că dacă v-ati implicat deja in vrăjitorie, ocultism, ghicitorie, magie, reichi, yoga, inchinare la demoni, spiritism si alte cele, încă aveți șansa să vă lepădați de Satana și să vă întoarceți la Hristos. Legământul cu Hristos rupe orice legământ sau pact făcut cu Diavolul, nu vă lăsați mințiți, bine n-o sa va fie, iar când ajungeți la disperare nu uitați ca Sângele lui Hristos va spală de orice mizerie a Diavolului, veniti la El!

Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece

Aud adesea la copii mici sau chiar mari (“copii” sunt si cei care au încă părinții în viață, chiar dacă ei au ajuns să aibă și 60 de ani) expresia următoare: “Dar ce ați făcut pentru mine, ce mi-ați oferit?” Mă gândeam la spiritul de sacrificiu al părintelui, mă gândeam că uneori vedem doi părinți care cresc doi, trei copii sau mai mulți si nu au casa lor, nu au o mașină, nu au haine noi pe ei aproape niciodată si sunt desconsiderați chiar de societate, fără ca societatea să vadă miile, zecile de mii si chiar sutele de mii de lei investiți în acei copii. Un părinte care creste un copil, doi sau mai mulți e ca si cum ar plăti ratele la zeci de masini si vreo câteva case.

Îmi aduc aminte că până nu au scăpat cei doi copii ai mei de pamperși si de lapte praf nu ne-am permis să ne cumpărăm o mașină. Efectiv n-am putut să facem față cheltuielilor astfel încât să punem si deoparte pentru o mașina. De curând ne-am întors dintr-o mică vacanță coroborată cu slujirea într-o Biserica și ne gândeam ce investiție mare este să-ți duci copiii intr-un concediu. Efectiv îi punem în orice pe primul loc, la masă să aibă ei ce-i mai bun, când e vorba de haine tot ei sunt primii. Un concediu cheltuit cu copiii nu se vede ca realizare în ochii nimănui, dar se vede ca realizare în inima părinților, în creșterea copiilor si înaintea lui Dumnezeu.

Așadar, nu mai judecați părinții, care cresc copii, pentru lipsa realizărilor pământești, căci cine a crescut unu, doi, trei sau mai mulți copii putea avea o mașină mai bună, o casă mai bună (unii nu au deloc), chiar si o casă de vacanță, însă sacrificiul părintelui vine din Dumnezeu, iar acesta deși nu se vede trebuie apreciat. Un copil cheltuie cât o comoară, dar nu ne pasă, ei sunt comoara aceea de preț pentru care am cheltui oricât să o avem. Dragi copii, nu uitați, înainte să vă judecați părinții că nu v-au dat, gândiți-va cât ar fi costat sutele de nopți nedormite, gândiți-va cât si-au luat de la gură sau de la inimă pentru a avea voi. De aceea Dumnezeu a zis: “Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău” (Exod 20:12).

Cu prețuire pentru toți părinții,
Toni Berbece

Ioan a fost ucis într-un stat religios, aparent cu Dumnezeu în fruntea lui. Însă pentru că a condamnat preacurvia lui Irod a fost închis mai întâi în pușcărie. Apoi două femei “religioase”, dar care iubeau erotismul, ceea ce noi am numi azi “videochat si onlyfans”, pentru că au avut putere, au complotat uciderea lui Ioan Botezătorul. Așadar, ceea ce l-a ucis pe Ioan Botezătorul, Sfântul trecut cu rosu în calendare, au fost curvia si iubirea destrăbălărilor, pe care le vedem si azi trăite într-un creștinism de fațadă.

Mai mult de atât Ioan e sărbătorit cu beții si curvii, de parca e vreun părinte al păgânismului, nu al curăției. De parcă nu Ioan era cel care striga: „Pui de năpârci, cine v-a învățat să fugiți de mânia viitoare? Faceți dar roade vrednice de pocăința voastră. Și să nu credeți că puteți zice în voi înșivă: ‘Avem ca tată pe Avraam” (Matei 3:1). Ioan nu permitea compromisul acesta din creștinismul de azi. Dacă ar fi trimis de Dumnezeu din nou azi n-ar putea numi creștinism ceea ce trăiesc românii azi. Beția, curvia, lipsa roadelor erau principale subiecte de condamnat în predicile sale, de aceea a si fost arestat si mai apoi ucis. Pentru că “vorbea prea mult” contra păcatului.

Nu mai zic de faptul că în mare parte din creștinismul din România, botezul adus de Ioan nu e primit de preoți, cum n-a fost primit nici de preoții din vremea respectivă, iar Isus Hristos a condamnat acest lucru, anume necredința preoților în botezul lui Ioan preluat de Mântuitor si de Apostoli. De aceea Hristos a zis: „Cine va crede și se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit” (Marcu 16:16). Deci, mai întâi credința pura si adevarata si apoi orice pretenții ca ești crestin.

Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece