Skip to main content

Nu mai batjocoriți avertismentele lui Dumnezeu…

“Dragilor, acum două nopți am avut un vis foarte puternic, părea atât de real cum n-am mai avut niciodată. Se făcea că eram la parterul unui bloc și mă pregăteam să iau liftul, când deodată a început un cutremur foarte puternic. Efectiv blocul se mișcă cu mine. Am vrut sa fug afara, dar era mai periculos decât înăuntru, pentru că de pe bloc cădeau bucăți mari de tencuială. Am rămas blocat undeva în scară și mă rugam puternic să se termine cutremurul.”

Am scris acest vis într-un articol pe care l-am postat pe 10 Februarie 2021 (voi lăsa articolul in primul comentariu), atunci foarte mulți au râs si au lăsat mesaje batjocoritoare la adresa mea si a acestei înștiințări dumnezeiești. Chiar intr-o rugăciune am simțit că Duhul Sfânt mă cheamă la mijlocire pentru protectia de un cutremur puternic, am văzut ca într-o viziune străzi pline de oameni răniți, iar sângele curgea șiroaie, de atunci mijlocesc cu toată Biserica pe care o slujesc pentru protectia României si a lumii întregi.

Ce trebuie să se întâmple se va întâmpla, însă Dumnezeu ne poate proteja de lucruri rele dacă găsește pocăință si mijlocitori, care să strige spre El, păcatul nostru irită cerul si distruge pământul, iar problema este că oamenii au devenit așa de “drăcești” încât ridică pumnul spre Cer chiar si când sunt cercetați prin necazuri si chemați să se lase de faptele rele. Biblia ne spune: “Și cel neprihănit va trăi prin credință, dar, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găsește plăcere în el” (Evrei 10:38). Nu da înapoi din a-i fi plăcut Domnului, nu da înapoi din a te ruga, nu da înapoi din a posti si din a te pocăi de faptele rele, căci acestea tin îndurarea lui Dumnezeu peste noi. Nu-i luați în seamă pe batjocoritori, ei râd si batjocoresc avertismentele Domnului, însă România nu va fi protejata datorită lor, ci datorită vouă care vă sfințiți si mijlociți pentru acest popor. Doamne îndură-te de Turcia si ai milă de România!

Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece

Am fost făcuți să iubim si după moarte…

M-a impresionat teribil de mult poza cu un tătic din Turcia care ține în mâna sa mâna fetițe lui decedate in cutremurele care le-au lovit tara. Noi suntem creați de Dumnezeu să iubim nu doar aici, ci si dincolo. Cei dragi care ne mor, nu se evaporă si nu se duc în marele absolut, ci vor fi ființe individuale si dincolo, memoria noastră nu se resetează dincolo, ci ne vom ști cu cei dragi ca si pe pământ, deși vom fi ca îngerii, cum ne-a spus Hristos (Matei 22:30). Mâna fetiței moarte în mâna tatălui viu este ca un pod între viața aceasta și viața de apoi, dar crezi tu în Dumnezeul adevărat, în Dumnezeul care a creat cerurile si pământul? Ești tu gata să te întâlnești cu Creatorul Tău?

Citeam o știre care m-a înfiorat si mai tare, anume că la fix un an distanță de cutremurele din Turcia, au avut loc cutremure la fel de mari si in România. In 1939 a avut loc un mare cutremur in Turcia, iar in 1940 si in România, in 1976 a avut loc unul major in Turcia, iar in 1977 a avut loc “celebrul” cutremur de la noi. Așadar, cred că România are nevoie de mijlocire mare. Dacă vrem îndurare trebuie să strigam la Dumnezeul nostru, care poate porunci chiar si plăcilor tectonice să nu se miște așa cum a poruncit furtunii sa tacă. Acum ceva timp am avut un vis în care am văzut străzile pline de sânge, nu știu ce va fi, dar de atunci mă rog cu lăcomie pentru tara asta.

Dar oare romanii caută fața Domnului cum au căutat-o ninivenii când profetul Iona a strigat că în 40 de zile cetatea va fi nimicită? Noi avem o avertizare cu un mare cutremur în maxim un an de acum încolo dacă scenariul se va repeta după cele doua incidente anterioare, dar oare vom căuta mila lui Hristos? Oare ne vom pocăi de faptele noastre rele? Oare vom striga spre El cu post si lacrimi? Sau vom spune precum păgânii: “Nu ne aude nimeni, ce rost are?” Eu ma rog să se găsească oameni credincioși care sa strige spre Domnul, poate că vom obține îndurarea Lui dacă mai este cu putință.

“Vestiţi un post, chemaţi o adunare de sărbătoare; strângeţi pe bătrâni, pe toţi locuitorii ţării, în Casa Domnului, Dumnezeului vostru, şi strigaţi către Domnul.” – Ioel 1:14

Curând vom trimite ajutor umanitar in Turcia, sa ne rugam pentru ei!

Cu prețuire,
Toni Berbece

“Nu mai vreau să merg la Biserică, domnu’ Toni!”

Aud adesea aceste vorbe si îmi este milă de acești oameni, pentru că mă întreb: “Oare nu sunt dintre aceia din pilda lui Hristos cu năvodul?” Când Hristos ne-a spus că un pescar a scos năvodul, dar în el s-au prins si pești sau crustacee nefolositoare, iar pescarul le-a aruncat înapoi în baltă (Matei 13:47-49)? Eu le-aș spune acestor oameni: “Ia vezi, mai poți sa vii la Biserica? Ia verifica dacă Hristos te mai vrea?”

De când si până când trântești ușa Bisericii cum vrei crezând că e ușă de cârciumă? De când si până când crezi că ți se permite să dezonorezi Casa Domnului? Dacă te-ai înrola in armată ai putea sa o părăsești când vrei și apoi să te întorci ca o floare? Sau de la job poți pleca când vrei si sa te întorci peste trei luni? Deci dacă cu lucrurile pământești trebuie sa fim serioși, oare cum trebuie sa fim cu cele duhovnicești?

Să luam aminte la cuvintele care ne cer să cinstim Casa Domnului si sa nu credem că e casa nimănui, ci vom fi judecați după cum o tratăm: “Păzeşte-ţi piciorul când intri în Casa lui Dumnezeu şi apropie-te mai bine să asculţi, decât să aduci jertfa nebunilor, căci ei nu ştiu că fac rău cu aceasta. 2 Nu te grăbi să deschizi gura şi să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este în cer, şi tu, pe pământ; de aceea să nu spui vorbe multe. 3 Căci, dacă visele se nasc din mulţimea grijilor, prostia nebunului se cunoaşte din mulţimea cuvintelor (Eclesiastul 5:1-3).” Petre Țuțea a prețuit așa de mult Biserica încât a spus: “În afara slujbelor de Biserică nu exista scara către Cer, ce pustiu ar fi spațiul dacă nu ar fi punctat de Biserici!”

Vezi dacă mai ești din Biserica lui Hristos sau ai fost luat din năvod si aruncat din nou in balta lumii.

Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece