Skip to main content

A dat vina pe Bigfoot…

Un bărbat și-a strangulat prietenul in timp ce erau la pescuit, după care a dat vina pe Bigfoot. Bineînțeles că poliția nu l-a crezut si a fost condamnat la închisoare. Mi-a scris un tânăr internat la psihiatrie și mi-a zis să mă rog să iasă diavolul din soția lui, însă când i-am spus că mă voi ruga si pentru eliberarea lui a zis că el e bine, dar e internat din vina soției. Așa suntem mulți dintre noi, nu ne vedem niciodată vina sau greșeala, nu putem să ne recunoaștem învinși de vicii, de păcate, de greșeli și de demoni. Cred că cele mai grele cuvinte din lume sunt: “Da, sunt vinovat!”

La primul și cel mai mare proces din istoria omenirii, cei doi inculpați au dat vina pe altcineva, Adam pe Eva, iar Eva pe Șarpe, dar amândoi erau foarte vinovați. Se spune că Alexandru Ioan Cuza a vizitat odată o închisoare, iar acolo toți au sărit pe el sa-si apere vinovăția în afară de unul singur care a recunoscut că este acolo din vina lui, tocmai pe acela l-a eliberat Domnitorul Alexandru, tocmai pentru că a văzut în el reabilitare. Pentru că reabilitarea începe cu aceste cuvinte: “Iartă-mă, am greșit!“

Lumea se împarte în două tabere aliniate în spatele tâlharilor de pe cruce, o tabără care va zice mereu chiar și în Iad, că nu e nevoie de Hristos, că Hristos e de vină, că Hristos nu ajută la nimic, iar cealaltă tabara se va alinia în spatele tâlharului care a spus: “Doamne adu-ți aminte și de mine când voi fi în Împărăția ta!” Vrei să fii tâlharul mânios și rebel, care a ratat Raiul din mândrie pentru că nu a putut spune: “iartă-mă!” Sau vrei să fii tâlharul care și-a văzut vina și a acceptat nevoia de iertare? La Judecată nu vei putea da vina pe Bigfoot, ci va fi un singur vinovat, iertat sau neiertat.

Cu prețuire,
Toni Berbece

“Tati, noi suntem în Apocalipsa?”

Băiatul meu de 10 ani m-a întrebat dacă trăim deja Apocalipsa. Ce l-a făcut să întrebe acest lucru? Oare veștile care vin cu grămada pe care le aude în jurul lui de peste tot? Ieri auzise că Rusia distruge și “violează” tot ce prinde prin Ucraina, a auzit că Germania își face adăposturile foamei, auzise de România că pregătește adăposturi încălzite pentru cei care nu-și vor permite să mai plătească încălzirea, a auzit de un nou val de “minciuni” cu care se manipulează psihic societățile pentru a fi stoarse de bani, de sănătate si de viață.

Dacă un copil de 10 ani vede degradarea pământului, a umanității, a tot ce am construit și își pune întrebări cu privire la sfârșit, oare tu ca adult nu vezi că ceva se întâmplă? Oare nu vezi că nu mai e vremea să te încrezi în bogății și în pământ, ci să privești în sus spre Dumnezeu? Soția mea a avut un vis în care se făcea că un om a început să strige: “Veniți să vă salvez!” Iar spre el mergeau milioane de oameni pentru a fi îmbarcați pe un vapor, care era placat cu pietre scumpe, însă când oamenii intrau acolo acel om, care părea un trimis al lui Dumnezeu, un Hristos salvator, era de fapt omul Diavolului (Antihristul). Așadar, cei ce doreau să fie salvați erau pacăliți și duși în pierzare trupească si apoi veșnică?

M-am gândit: “De ce este permisă de Dumnezeu această înșelătorie a Antihristului?” Dar tot Biblia ne raspunde: “…pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiți. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: pentru ca toți cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiți” (2 Tesalonicieni 2:10-12). Concluzia este că pentru cei care azi trăiesc în păcate și-L resping pe Hristos, când vor striga după ajutor, din starea de nenorocire în care vor fi aduși, le va raspunde Antihristul, nimicitorul de trupuri si suflete. Azi mai ai timp să strigi și să îți răspundă chiar Fiul lui Dumnezeu, mâine nu se știe cine îți va raspunde la strigatul tău de ajutor din starea de nenorocire în care va ajunge pământul. Cât se mai zice astăzi, ne îndeamnă Biblia să ne lepădat de păcate. Haideți, că se poate! Nu știm exact cât de aproape suntem de sfârșit, însă n-ar fi mai bine să fim asigurați decât lăsați în urmă?

Cu prețuire,
Toni Berbece

Marșul iubirii…

Marșul iubirii este când el o așteaptă pe ea în puritate și invers, cum a așteptat Isaac pe Rebeca, chiar dacă au trecut 40 de ani până la întâlnirea ei. Cum a rezistat? Pentru oamenii liberi există și alte plăceri si bucurii decât cele carnale. Marșurile de azi propun să guști din fiecare femeie sau bărbat ca din merele din copac, însă nu ne spun și de depresiile, bolile și sinuciderile din spatele acestor “gustări.”

Marșul iubirii este când el o duce pe ea la starea civilă si apoi la Biserică pentru a-i jura credința veșnică indiferent de binele sau răul care li se va întâmplă și nu când o droaie de oameni sărbătoresc libertinajul si depravarea. Marșul dragostei este cel care spune “da” unei singure persoane nu unei “turme de destrăbălați”. Marșul lui Iov și al soției lui este cel care trebuie celebrat, oamenii aceștia si-au reconstruit familia din cenușă, soția lui a rămas lângă el și când era falit si bolnav, împreuna reconstruind-și paradisul familiei după multă suferință.

Marșul iubirii este când el urmărește disperat ambulanța în care soția lui simte durerile nașterii prin care va aduce pe pământ încă o făptură minunată. Marșul iubirii este când el îi aduce supă în termos și piept de pui nesărat la caserolă, nu când o droaie de tineri se îmbată si se droghează după care în săptămânile următoare nu știu care si pe cine au lăsat însărcinate și mai apoi se umplu saloane de avorturi cu mame grabnice să-și omoare pruncii.

Marșul iubirii este când ei îmbătrânesc împreună, acesta este cel mai mare marș al dragostei și nu cel în care ei fug să divorțeze la cea mai mică ispită, ceartă sau neînțelegere. Marșurile acestea erau practicate de părinții noștri și nu “marșurile spurcăciunii” prin care se dorește doar o relație de o noapte după care te alegi cu boli incurabile. Marșurile curate și sfinte sunt cele ale credincioșiei, ale dragostei, care își așteaptă partenerul, păstrându-și virginitatea și nu marșurile de azi, de îți e rușine să le privești ca adult, darămite ca și copil. Să ne întoarcem la marșurile adevărate și atunci vom găsi din nou pacea si echilibrul de odinioară. Însă pentru că toate in jurul nostru se strică, să mărșăluim cu toții spre o altă lume, în care pe străzile de aur vor fi doar cei ce au păstrat hainele pe ei si nu le-au dezbrăcat in fața oricărei ispite.

Cu prețuire,
Toni Berbece