Dacă citești Psalmii afli că Dumnezeu iubește muzica de orice fel cântată atât acasă cât si în Biserică, iubește instrumentele muzicale, iubește bucuria produsă de muzică, la urma urmei El a creat muzica (chiar si instrumente muzicale) și plăcerea de a o asculta. Iată ce zice un Psalmist: “Lăudați-L cu sunet de trâmbiță, lăudați-L cu alăuta și harpa! Lăudați-L cu timpane și cu jocuri, lăudați-L cântând cu instrumente cu coarde și cu cavalul! Lăudați-L cu chimvale sunătoare, lăudați-L cu chimvale zăngănitoare! Tot ce are suflare să laude pe Domnul! Lăudați pe Domnul (Psalmul 150)!” Multe dintre discuțiile despre cel fel de muzică trebuie să cântăm în Biserica s-ar rezolva dacă oamenii ar asculta de Biblie și nu de poftele lor.
De exemplu unora le place muzica lăutărească, pentru că asta au ascultat ei mereu. Cineva mi-a trimis revoltat o melodie creștină pe ritmuri lăutărești, zicând-mi că așa ceva este nepermis. Iar eu i-am spus că Dumnezeu adoră muzica lăutărească, pentru că El a lăsat ca dar creativitatea omului, care poate compune orice tip de muzică, Lui ii place si muzica electronică, chiar si “manelele creștine”, chiar și un “solo de tobe”, chiar și un solo de electrică cu note înalte si acorduri puternice. La urma urmei nu muzica îl deranjează pe Dumnezeu, ci faptul că nu avem loc unii de alții în Biserici, că nu ne suportăm, că ne judecăm după gusturile proprii, că cel care iubește muzica lăutărească l-ar trimite în iad pe cel care ascultă pop-rock creștin, asta nu suportă de fapt Dumnezeu.
Zilele acestea am primit mesaje de la persoane care îmi cereau părerea despre un festival de muzica creștină, mă întrebau dacă îi este plăcut Domnului așa ceva. I-am spus că în țara în care festivaluri de muzică drăcească au acaparat scenele, stadioanele și tineretul, chiar e nevoie de festivaluri dedicate lui Dumnezeu, pentru că tot un Psalmist ne spune că “Dumnezeu locuiește în mijlocul laudei poporului Său” și nu ne zice ce stil ar trebui să aibă acea laudă. Oricum, rețineți că Diavolul nu fuge de muzică, ci fuge doar de muzica închinată Domnului și cântată cu smerenie și cu bucurie în El. Dumnezeu iubește sărbătoarea omului neprihănit. David nu alunga demonii cu acordeonul, nici cu țambalul, nici cu chitara electrică, nici cu toba și nici cu lira, ci cu Duhul lui Dumnezeu care “îmbrăca” fiecare acord în slava Lui. Așadar, lasă-te de judecată și de inima rea! Tragedia este când noi creștinii ne batem cu instrumente muzicale peste gură, iar Diavolul câștigă suflete pentru Iad prin festivalurile spurcăciunii pline de droguri și destrăbălare.
Cu prețuire pentru înțelepți,
Toni Berbece